Capitală europeană? Nicidecum
Adriean Videanu, actualul primar al Capitalei, se anunţa, în campania electorală, drept un bun manager, dată fiind experienţa lui anterioară în afaceri. În politică, era o figură nouă, fără "trecut" - nici mai vechi, nici mai recent. Avea, teoretic, premisele necesare pentru a face treabă. La mai bine de un an de la alegerea ca primar, rezultatele întîrzie să apară. Să zicem că e prea devreme şi să înghiţim şi explicaţia - adevărată - că din 1990 încoace edilii Capitalei (inclusiv actualul preşedinte) doar au cîrpit pe ici şi pe colo, n-au făcut proiecte majore pe termen lung, astfel încît actuala administraţie are de "recuperat" întîrzierile şi abia după aceea vom simţi schimbările în viaţa noastră. Mi se pare însă că primarul general suferă tocmai de un "exces de management". În ultima vreme, anunţă senin proiecte colosale şi le justifică rapid în termeni de eficienţă, în cifre, în kilometri, în metri cubi, în etaje şi hectare. Şi, bineînţeles, toate proiectele sînt subsumate ideii că Bucureştii trebuie să devină "o Capitală europeană" (variaţiuni: "o Capitală europeană demnă de acest nume", "o Capitală europeană a secolului XXI"). Lipseşte din "argumentaţia" domnului primar orice referire la termeni precum cultură, umanitate şi civism. "Capitală europeană" pare a însemna (nu doar în accepţia edililor noştri, ci şi a unei bune părţi a cetăţenilor) exclusiv cantitatea de construcţii noi, de preferat din beton şi sticlă, înghesuite cît mai în centru, străzi asfaltate (şi reasfaltate), borduri schimbate şi alte asemenea expresii ale "vieţii materiale". Nu e destul că, de ani buni, pluteşte printre noi un fel de mimetism arhitectonic: vrem să avem şi noi blocuri de sticlă "ca la ei", iar dacă le avem, ni se pare că sînt suficiente pentru a exclama "uau, Bucureştiul s-a occidentalizat"; pe deasupra, a început de la o vreme să bîntuie un duh imobiliarist feroce: orice plan de a construi ceva ne este prezentat ca valoare imobiliară, iar necesitatea, utilitatea şi, mai ales, frumuseţea viitoarei construcţii sînt lăsate pe planul al doilea sau neglijate. Presa "ajută" şi ea ("ajutată", la rîndul ei, de PR-ul agenţiilor imobiliare) la conturarea acestei viziuni unilaterale, publicînd periodic dări de seamă despre cum se mai scumpesc terenurile şi ce noi cartiere rezidenţiale se mai proiectează. Capitala a devenit o mare afacere imobiliară şi atît. Lipsesc cu totul din acest peisaj cetăţenii: mai degrabă nepăsători faţă de soarta oraşului lor, aşteptînd ca Primăria "să ia măsuri", cei mai mulţi dintre bucureşteni nu reacţionează în nici un fel faţă de proiectele administraţiei (cu mici excepţii, datorate cîtorva ONG-uri active şi pe fază). Iar Primăria profită de această pasivitate. Centrul istoric, de pildă, care ar trebui să fie emblema oraşului, e un subiect inexistent pe agenda publicului: închis de mai bine de un an circulaţiei auto, zace şi se degradează. Va deveni în curînd o ruină şi, după ce se vor fi făcut jocurile imobiliare, probabil că vom auzi din partea edililor aceeaşi argumentaţie "managerială": unele clădiri sînt prea degradate pentru a le mai renova, ar costa prea mult să le refacem, aşa încît, dragi cetăţeni, le demolăm şi vă promitem că în locul lor vom face unele "moderne", cu parcări subterane, dar respectînd, desigur, tradiţiile, specificul naţional, artizanatul şi cîrciumioarele care vor servi mititei şi mămăliguţă cu brînză, dacă vor avea cui. Ultima găselniţă a primarului general (plasată şi ea în aceeaşi intenţie de a ne transforma în "Capitală europeană") cade fix în centrul oraşului. În Piaţa Palatului (astăzi, a Revoluţiei), singura cu oarecare deschidere într-un oraş tot mai înghesuit, dl Videanu a anunţat nu doar scoaterea temporară din peisaj a costisitorului "Cartof tras în ţeapă" dedicat martirilor, dar şi construcţia a două blocuşoare numai bune ca afacere imobiliară. Şi a supus, pare-mi-se, dezbaterii publice doar partea privitoare la prezenţa "monumentului": ne-a dat de ronţăit, adică, tema unui monument controversat, în timp ce trîntirea a două blocuri în buricul pieţei a luat-o ca pe o "necesitate înţeleasă", care nu are nevoie de dezbatere. Pur şi simplu, presupoziţia d-lui primar este că bucureştenii sînt de acord să aibă un centru şi mai aglomerat şi să "beneficieze" de încă două blocuri (de beton şi sticlă, nu?). Mai an, primarul anunţa şi marele proiect "Esplanada" (despre care scriu ziarele că nimeni nu ştie mai nimic concret), iar mai demult avea viziunea unui circuit auto în jurul Casei Poporului (considerat şi el aducător de profituri în milioane de euro şi în grămezi de turişti străini). Din cîte mi-am putut da seama citind şi trăind perioade mai lungi sau mai scurte în capitale europene, "la ei" ideea de oraş este centrată pe viaţa cetăţenilor. Capitalele europene au şi ele probleme - de trafic, de sistematizare, de poluare, de servicii publice etc. - dar rezolvarea lor încearcă să armonizeze diversele interese şi să ţină cont de tradiţia locului, de expresia culturală a spaţiului construit, de identitatea civică a locuitorilor, de "riturile" urbane, de obişnuinţe şi practici sociale şi de multe altele. Deocamdată, în Bucureşti, edilii se comportă ca mici demiurgi de provincie, care cred că un oraş înseamnă o simplă adunare de clădiri, parcări şi metri pătraţi de asfalt şi se comportă ca şi cum ar fi fost votaţi de borduri şi trotuare, nu de oameni.
