Candidaţi şi promisiuni

Publicat în Dilema Veche nr. 432 din 24-30 mai 2012
Cetăţeanul european  Cu drepturi jpeg

În ultimele zile, s-au plimbat prin presă cîteva dintre cele mai trăsnite, aberante sau aiurite promisiuni ale candidaţilor la primărie. Ziarele şi posturile TV au găsit un nou prilej de băşcălie aducătoare de (ceva) audienţă. Omul care vrea să planteze pomi fructiferi lîngă staţiile de tramvai mi s-a părut de departe cel mai interesant: are o viziune absolut paradisiacă despre lume, viaţă şi transportul în comun, nu înţeleg de ce a fost luat peste picior. În plus, omul a fost sincer: „dacă ajung primar, îmi iau BMW“.

Promisiuni aiuritoare fac însă nu doar astfel de excentrici, ci şi candidaţii cu pretenţii de seriozitate şi cu şanse să devină primari. De fapt, am impresia că – mai mult decît la alegerile parlamentare – campania electorală se rezumă la arta & tehnica de a promite. Mai abil sau mai brutal (precum omul nostru cu pomii fructiferi sau candidatul care vrea să facă metrou la Rîmnicu Vîlcea), candidaţii promit că vor face şi vor drege şi sînt chitiţi pe verbul „a rezolva“. Am ascultat vreo două zile la rînd emisiunile electorale de la radioul public (care se achită serios de treaba asta) şi, în discursurile celor mai mulţi candidaţi, am identificat revenirea obsedantă a angajamentului că „vor rezolva“ tot felul de probleme. E frapant că astfel de probleme sunt, de foarte multe ori, nerezolvate de ani întregi şi presupun cheltuieli şi eforturi mari. Silviu Prigoană promite că va scăpa de cîinii vagabonzi în şase luni şi că transportul public va fi gratuit. Un candidat dintr-un sector bucureştean spunea că „va rezolva problema parcărilor“. Aşa simplu? Altul, din provincie, promitea construcţia unui spital, modernizarea oraşului, parc tehnologic şi altele. Cînd moderatoarea l-a întrebat cu ce bani, a răspuns, evident: „cu bani europeni“. Într-o ţară care se chinuie de atîta amar de ani să cheltuie fondurile acordate de UE, campania electorală readuce pe buzele candidaţilor uşurinţa de a pronunţa cu uşurinţă aceste două vorbe deja mitice: „bani europeni“. Genul acesta de promisiuni „măreţe“ bazate pe nimic ar trebui, cred, să nu mai „ţină“ la alegători, care s-au mai fript de cîteva ori cu laptele şi mierea revărsate de candidaţi în campania electorală şi secate după aceea. E tipul de promisiune despre care oamenii şi-au dat seama că nu e realizabilă cu una, cu două şi, din acest motiv, pe mulţi îi descurajează să meargă la vot. Stereotipuri precum „toţi sînt o apă şi-un pămînt“ sau „toţi promit, dar nimeni nu face nimic“ îşi au originea în asemenea ficţiuni edilitare: metrouri, parcări, construcţii publice, autostrăzi suspendate şi alte minuni.

Alţi candidaţi însă au învăţat (sau au fost învăţaţi) cîte ceva mai concret despre arta & tehnica promisiunii, aşa că sînt „targhetaţi“: nu se adresează tuturor, ci unor categorii anume. Pe vreo doi candidaţi – din localităţi diferite – i-am auzit vorbind despre cum vor rezolva problemele pensionarilor. Unul promitea un fel de „supliment de pensie“ din partea primăriei, în valoare de 200 de lei lunar, altul promitea un „card de pensionar“ cu care beneficiarii vor avea reduceri de preţ la magazine. „Care magazine?“ – a întrebat moderatoarea, adăugînd că au mai fost asemenea experimente (precum economatele) şi au eşuat. „Toate magazinele care vor dori să intre în acest sistem, eu am vorbit deja cu unii patroni din comerţ şi sînt dispuşi să se asocieze cu primăria“. De parcă visul tuturor comercianţilor ar fi să facă reduceri de preţ uite-aşa, de-un capriţ, sau de dragul primarului şi al pensionarilor.

Cele mai multe discursuri ale candidaţilor sînt de-un optimism utopic: pare o floare la ureche să „rezolve“ orice. Campania pentru alegeri locale aduce în spaţiul public un fel de visare cu ochii deschişi: totul pare atît de simplu şi clar... Cei care se vor aleşi şi practică asemenea iluzii mituiesc, de fapt, simbolic electoratul: ştiu bine că nu vor putea realiza ce spun, dar în tînăra şi ezitanta democraţie românească s-a impus stereotipul că în campanie „tre’ să promiţi, pe urmă te descurci tu cumva...“. Modul acesta de a promite este profund nedemocratic. Mulţi candidaţi se uită spre alegători ca spre o turmă de fraieri pe care-i poţi cumpăra ieftin, promiţînd fie lucruri care „sună bine“ (dar sînt greu de realizat), fie mărunţişuri care ar mai drege un pic viaţa cotidiană. Pe de altă parte însă, şi alegătorii au o problemă. Mulţi oameni s-au obişnuit cu puţin şi n-au cine ştie ce aşteptări. Dacă un primar a asfaltat cîteva străzi, a pus becuri prin spatele blocurilor şi a făcut curăţenie în parc, se cheamă că „e bun“, „şi-a făcut treaba“ şi e votat din nou. Mulţi oameni nu-şi pun problema că a face curăţenie în oraş e minimal, nu pentru asta alegi un primar. Dar s-au obişnuit – încă de pe vremea lui Ceauşescu – să trăiască precar şi improvizat, iar termenul lor de comparaţie e undeva în urmă, în anii negri ai comunismului, faţă de care asfaltul nou şi iluminatul public par nişte salturi bruşte pe „cele mai înalte culmi“ ale civilizaţiei.

De fapt, şi candidaţii care promit minuni instant, şi cetăţenii care nu ştiu ce să pretindă şi ce să aştepte de la un primar au contribuit, în anii tranziţiei, la una dintre marile ratări ale funcţionării democraţiei româneşti: refacerea cu adevărat a comunităţilor şi identităţilor locale. Ne merge în continuare prost pentru că nu sîntem mai preocupaţi de alegerea lui Vodă şi a boierilor de la centru decît de alegerea celor care ne pot simplifica (sau complica!) viaţa de toate zilele. Reflex al comunismului, ideea că schimbarea vine „de sus“, de la preşedinte şi prim-ministru, i-a făcut pe mulţi să fie dezamăgiţi de democraţie şi să nu mai voteze, fără să-şi dea seama că democraţia porneşte din satul sau oraşul lor. Dar numai dacă au un comportament de cetăţeni, nu de „clienţi“ uşor de cumpărat cu oarece reduceri de preţ şi cîteva promisiuni irealizabile.  

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

Drona Mohajer 6 FOTO Ministerul iranan al Apărării jpg
Dronele iraniene, o amenințare serioasă pentru spațiul aerian al Ucrainei. Rușii au întețit atacurile asupra Odesei
Introduse recent pe frontul din Ucraina, dronele iraniene reprezintă o amenințare serioasă pentru apărarea aeriană ucraineană, spun soldații ucraineni aflați pe front, relatează Politico.
silviu trufas 2 chefi la cutite foto antena 1 JPG
„Chefi la cuțite“: Silviu Trufaș mănâncă orice, chiar și produse expirate de un an. „Ce alții văd gunoi, eu văd comoară“
Ediția de luni seară a show-ului culinar de la Antena 1 a marcat revenirea Ginei Pistol în platou, dar a adus și concurenți care i-au surprins pe chefi cu poveștile lor.
Marius Bodochi actor si director artistic TNB jpg
Teatrul Național din București: fără economii la energie și cu 25 de spectacole săptămânal
Dacă lanțurile comerciale reduc programul pentru a diminua costurile la electricitate, situația stă altfel la Naționalul din București:fără economii la energie și cu 25 de spectacole săptămânal

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.