Cacofonia generală

Publicat în Dilema Veche nr. 293 din 24 Sep 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Sînt destui care cred în continuare că "Internetul distruge cultura", deşi în reţea sînt găzduite cărţi, eseuri, reviste de cultură; toate acestea sînt comentate de oameni avizaţi şi permit " ca nici un alt mijloc de comunicare " dialogul intelectual, ba chiar "gîndirea împreună". Căci ce sînt grupurile de discuţii, forumurile şi chiar o parte a reţelelor sociale care se ocupă de altceva decît de "împrieteniri şi parteneriate", dacă nu forme de a împărtăşi idei şi reflecţii, inclusiv pe marginea cărţilor? Contraargumentul poate părea valid, dar se loveşte de o problemă: "tehnica" Internetului de a aglutina opinii pe care le pune pe picior de egalitate. "Preţul salutarei expansiuni a egalitarismului pe care Internetul ni-l face cadou este accesul nelimitat la articole prost redactate. Într-un astfel de mediu, contribuţiile intelectualilor îşi pierd capacitatea de a mai reţine atenţia" " spunea însuşi Jürgen Habermas în 2005 (citat de Rodica Binder în articolul "Internetul " o nouă cutie a Pandorei?", din Dilema veche, nr. 272, 30 aprilie 2009). Iar Andrew Keen, fost patron al site-ului www.audiocafe.com şi întreprinzător de succes în Silicon Valley, a publicat recent cartea The Cult of the Amateur: How Today’s Internet is Killing Our Culture, în care constată tocmai amestecul opiniilor pe net, ceea ce duce la distrugerea ideii de competenţă şi autoritate: "Astăzi, în web, în care toate vocile au aceeaşi valoare, cuvîntul unui înţelept face tot atîtea parale cît bîiguiala unui idiot. În acest cîmp egalitarist orice intelectual, fie acesta George Bernard Shaw, Ralph Waldo Emerson sau Jürgen Habermas însuşi, nu este decît o voce în plus în cacofonia generală". Blogurile devin una dintre sursele principale ale acestei cacofonii: fiecare se simte îndreptăţit să comenteze orice, eventual la adăpostul unui nickname, nu neapărat cu argumente şi nu neapărat avînd vreo pricepere anume. Evident, în numele democraţiei şi al libertăţii de exprimare. Wikipedia, definită drept "lucrare colaborativă", e de fapt opera unor anonimi imposibil de verificat în practică: "editorii" wiki scriu ce şi cum se pricep, ideea de enciclopedism e transformată în acţiune de voluntariat, precum plantarea pomilor ori adunarea pet-urilor lăsate pe pajişti de turiştii necivilizaţi. Internetul, devenind un instrument accesibil tuturor, dar şi un mijloc de exprimare la îndemînă, le conferă astfel tuturor diletanţilor, frustraţilor, istericilor ori grafomanilor un spaţiu în care opiniile lor nu numai că devin publice, dar " practic " stau pe picior de egalitate cu ale experţilor, intelectualilor, oamenilor de ştiinţă ori cu ale publicului cultivat şi cumsecade, care vrea să dialogheze şi să înveţe. Iar cînd cauţi ceva pe Google, motorul de căutare îţi "dă", la grămadă, idei valabile sau simple însăilări ale vreunui impostor. Adevărata problemă însă nu e amestecul (avea dreptate Umberto Eco: trebuie să învăţăm să decimăm ce "primim" pe Internet!), ci faptul că această masivă "mutare" a unei bune părţi a vieţii şi ideilor/opiniilor noastre pe Internet modifică lumea reală, cu ierarhiile, criteriile şi tradiţia ei. Uneori, într-un mod perfid şi în numele unor principii înalte şi bune. Tot mai mulţi cetăţeni au acces la informaţie şi cunoaştere prin Internet, fără îndoială. Dar mulţi tind să înlocuiască astfel educaţia tradiţională, formarea gîndirii, asimilarea sistematică a cunoştinţelor prin dialogul cu profesorul, cu Maestrul. Cunoştinţele se reduc la "ce-ai găsit pe net" " adică informaţii nu întotdeauna corecte şi pentru a căror interpretare ori evaluare nu oricine e pregătit. Dar oricine devine sigur de sine atunci cînd Internetul pare a-i oferi totul, cu minimum de efort. O să devenim "un popor de idioţi foarte informaţi" " scrie Franco Ferrarotti, un eminent sociolog italian, într-un articol recent din Lettera Internazionale (nr. 98, 2008): "Se spune despre copiii şi adolescenţii de azi, definitiv îndrăgostiţi de ecran şi foarte abili în folosirea Internetului, că sînt mai inteligenţi şi mai informaţi decît cei de ieri. S-ar putea. Dar despre ce fel de inteligenţă, despre ce fel de informaţii e vorba? Dacă nu astăzi, atunci cu siguranţă mîine vom fi puşi în faţa unui popor de idioţi foarte informaţi, dacă e adevărată definiţia idiotului ca unul qui sait tout et ne comprend rien şi care, prin urmare, încarnează tipul de idiot savant". Aceşti "idioţi savanţi" multiplicaţi la nivel de masă votează şi trimit în Parlament nişte reprezentanţi pe care de fapt nu-i cunosc, nu-i evaluează (din lipsă de criterii), a căror politică nu o înţeleg (căci nu înţeleg şi nu-i mai interesează politica în general), dar despre care au aflat cîte ceva de pe Internet ori de la TV şi au impresia că e suficient. Astfel, deşi formal democraţia funcţionează, reprezentanţii nu mai sînt şi reprezentativi: sînt cei care au ştiut mai bine să folosească tehnologiile de comunicare şi să-i "convingă" pe alegători. E o "democraţie procedurală" şi atît, dublată de "campanii de comunicare" agresive şi costisitoare care îi conduc la victorie nu pe cei mai buni politicieni, ci pe cei mai buni comunicatori. Iar cînd politicienii nu mai sînt reprezentativi, atunci totul "decade la nivelul reprezentaţiei " teatru, limbaj ezoteric, gesturi, aluzii. E

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Patroni de restaurant, șantajați cu recenzii false pe internet. Cum au reacționat
O rețea mică de restaurante independente se confruntă cu un atac cibernetic de tip șantaj. Criminalii informatici îi amenință pe proprietari cu recenzii negative pe platformele online, forțându-i să plătească sume mari de bani pentru a le evita.
image
Șoșoacă nu se dezminte: a lăudat Rusia în primul discurs din Parlamentul European VIDEO
Eurodeputata SOS Diana Șoșoacă a spus, în primul discurs din Parlamentul European, că Federația Rusă este singura care își dorește pacea în războiul din Ucraina.
image
Reacția unui medic legist după ultimul festival de la mare: „Nu reprezintă nimic altceva decât deschiderea către o viață de consumator”
Medicul legist Cristian Paparau a transmis că, deși organizatorii festivalului de muzică hip-hop „Beach, Please!” se laudă cu rezultatele evenimentului, situația este cu totul alta. „Nu faci nimic altceva decât să încurajezi consumul de droguri”, arată el.

HIstoria.ro

image
Lucruri știute și neștiute despre Mănăstirea Arbore și ctitorul ei
Pe ruta mănăstirilor din Moldova, din cel mai recent proiect de turism cultural – „România Atractivă” –, cunoaștem profund patrimoniul românesc, construit, meșteșugit sau povestit. Străini și români deopotrivă, suntem chemați de sunetul de toacă și ne plecăm capetele la auzul cântărilor din zori. Ne
image
Încălzirea politică globală
Poate că 2024 va depăși recordul lui 2023 și va fi cel mai călduros din istorie, record pe care nu și-l dorește nimeni.
image
Pe vremea când nu exista cod roșu și aer condiționat: în 1911 canicula a făcut prăpad în Europa și SUA
Chiar dacă valurile de căldură devin din ce în ce mai intense și mai frecvente ca urmare a încălzirii globale, acestea nu reprezintă un fenomen nou în istorie. Un exemplu tragic este vara anului 1911, când Franța a fost lovită de un val de căldură devastator. În acea perioadă, peste 40.000 de oameni