Buget mic, şcoală mediocră

Publicat în Dilema Veche nr. 92 din 20 Oct 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Mai mulţi prieteni care s-au stabilit în Occident mi-au spus că la şcolile de acolo copiii lor s-au integrat foarte repede şi ştiu mult mai multe decît colegii lor de clasă, deşi în România nu erau premianţi. "Totuşi, la noi se face carte", era concluzia prietenilor mei, după ce îmi povesteau că, de pildă, la matematică, "acolo" se face în clasa a şaptea materia de a patra de la noi. De-a lungul timpului, am citit prin ziare şi am auzit la televizor aceeaşi concluzie cînd venea vorba despre tinerii români care merg la facultate în America şi termină studiile cu note bune: "e o dovadă că învăţămîntul românesc are un nivel foarte bun". În fine, în toată harababura tranziţiei, nu o dată şcoala (de fapt, Şcoala) a fost invocată ca o valoare care a reuşit să reziste "intemperiilor" istorice: "chiar şi pe vremea lui Ceauşescu s-a făcut carte serioasă", "nici comunismul n-a reuşit să..." etc. Ca să nu mai vorbim despre olimpicii internaţionali: orice premiu la matematică şi fizică a făcut să curgă rîuri de vorbe spre o concluzie care ne gîdila orgoliul naţional: "iată dovada calităţii învăţămîntului românesc: olimpicii noştri se clasează înaintea reprezentanţilor unor ţări mai bogate şi mai puternice". Încet-încet, ne-am construit un adevărat mit al şcolii româneşti (de fapt, al Şcolii Româneşti), numai bun să ne compenseze rănile identitare: sîntem săraci, comunismul ne-a făcut praf industria, Occidentul nu ne iubeşte, tranziţia ne-a aiurit de tot, dar măcar ştim carte. (Asta în timp ce americanii sînt inculţi, francezii şi nemţii nu mai sînt ce-au fost, iar italienii habar n-au de semnificaţia Columnei lui Traian...). Ministrul Mircea Miclea şi-a prezentat nu doar demisia, dar şi un raport despre starea învăţămîntului românesc. Mi se pare că ar trebui să se vorbească mai mult despre raport decît despre demisie (care, altminteri, s-ar putea dovedi un gest eficient pentru obţinerea unei suplimentări de buget). Rezultatele unor teste internaţionale arată că ne plasăm undeva sub media europeană. Iar testele măsoară nu vîrfurile, ci sistemul în ansamblu, capacitatea sa de a produce o medie onorabilă: adică viitori cetăţeni cu anumite abilităţi fundamentale de a-şi utiliza cunoştinţele. Nu cantitatea de informaţii şi cunoştinţe e relevantă, ci ce ştie să facă elevul cu ele. Iar la acest capitol stăm mai degrabă prost: programele noastre sînt supraîncărcate, conţin o mare cantitate de informaţii, dar nu au mai deloc o dimensiune pragmatică, nu ne învaţă ce să facem cu aceste cunoştinţe. Exemplul cel mai sugestiv mi se pare (să mă ierte profesorii de matematică) acel tip de probleme în care se spune că printr-un robinet curg nu ştiu cîţi litri de apă pe minut, din cadă se scurg alţi litri pe minut, şi ni se cere să calculăm în cît timp dă apa pe dinafară (sau, mă rog, cam aşa ceva, poate greşesc la detalii...). Cînd eram elev, asemenea situaţii mi s-au părut complet absurde; răspunsul corect este, în viziunea mea, unul singur: chem instalatorul. În Occident am descoperit că elevii sînt puşi, încă dintr-a patra, să rezolve probleme de genul: depuneţi o sumă la o bancă, la o dobîndă de atîta, calculaţi cît veţi economisi în zece ani. Testul TIMSS (care evaluează materiile ştiinţifice) a plasat România într-o zonă mediocră, în ciuda cantităţii mari de informaţii din programe. Dar şi mai relevant mi s-a părut testul făcut la clasa a patra pentru a evalua abilităţile de lucru cu textul. Mulţi elevi n-au fost în stare să înţeleagă un text la prima vedere şi să-l rezume. Situaţia se verifică în viaţa de toate zilele şi la televizor: abilităţile medii de comunicare eficientă (în scris şi oral) sînt deocamdată un mister pentru mulţi concetăţeni de-ai noştri. Ne trebuie un sfert de oră sau trei sferturi de pagină ca să exprimăm o idee simplă, ne pierdem în paranteze şi informaţii secundare, pierdem subiectul pe drum, facem anacoluturi şi pigmentăm exprimarea cu "îîî"-uri din belşug. Or, în lumea de azi, comunicarea eficientă este esenţială, indiferent ce scrie pe diploma de absolvire. Bineînţeles, testele cu pricina nu trebuie absolutizate: ele sînt doar un indicator între multe altele. Dar raportul ministrului Mircea Miclea despre starea învăţămîntului demonstrează că sîntem într-un punct care nu ne mai permite să trăim cu iluzii şi mituri "patriotice". În fapt, învăţămîntul românesc ca sistem e şubred nu doar din motivele sociale prezentate la telejurnale în fiecare an de 15 septembrie (şcoli dărăpănate şi fără apă curentă, profesori prost plătiţi, prea mulţi suplinitori necalificaţi etc.), ci şi din cauza conţinuturilor şi a metodelor de lucru. Şi, desigur, din cauza oamenilor: nu ne mai putem face că nu observăm faptul că mulţi profesori buni au plecat din sistem, iar tinerii absolvenţi de facultate fac tot ce pot ca să nu ajungă profesori. Iar să ne bazăm în continuare pe frumoasa încăpăţînare a unor profesori care fac meseria din pasiune este o atitudine cam prea romantică pentru secolul acesta. Ministrul Miclea a fost ironizat prin unele ziare pentru iniţiativele sale: cînd a propus un cod etic în universităţi a avut parte de reacţii de genul "păi, asta ne trebuie nouă?...", deşi e limpede că şi în universităţi există corupţie; cînd a propus descentralizarea şcolilor şi plata profesorilor în funcţie de performanţă, sindicatele au sărit ca arse, iar mulţi profesori au prezis "moartea sistemului" din momentul cînd tătucul Minister va lăsa şcolile pe seama comunităţilor locale, deşi o logică elementară ne arată că tocmai comunităţile locale ar trebui să fie preocupate de ce se întîmplă cu copiii din cartierul sau satul în care trăiesc. E greu de evaluat ce a făcut ministrul Miclea în doar 9 luni şi de dat un verdict. Dar mi se pare limpede că iniţiativele sale au ţintit exact punctele nevralgice ale sistemului. Un sistem conservator, cu o greşită cunoaştere de sine şi îmbătat, în bună parte, cu povestea că "la noi totuşi se face carte...". Altminteri, toate guvernele de pînă acum au decretat învăţămîntul drept "prioritate naţională". Din prioritate în prioritate, cu bugete insuficiente, s-a ajuns la stadiul mediocru de astăzi, iar involuţia continuă. Se vorbeşte despre competitivitatea sporită în care ne vom trezi după 2007. Cu indivizi slab pregătiţi şi cu un sistem educaţional subfinanţat şi inert, partida pare pierdută de pe acum. Mai ales dacă vom continua să credem că "se face carte" şi că profesorii trebuie să fie nişte apostoli datori să se sacrifice pentru viitorul luminos al Neamului...

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

Adevarul.ro

image
Bătaie generală la Untold, în faţa scenei la concertul lui David Guetta VIDEO
În cea de-a treia zi a Festivalului Untold, când au fost prezente peste 95.000 de persoane din peste 100 de ţări ale lumii, a izbucnit o bătaie între mai mulţi tineri, în timpul concertului lui David Guetta. Filmarea a devenit virală pe Internet.
image
Pericolul frumos „ambalat“ care îi transformă pe tineri în victime. „Inima lor ajunge ca la 80-90 de ani“
Vârsta pacienţilor la care medicii au ajuns să trateze accidentul vascular cerebral sau infarctul miocardic acut a scăzut dramatic în ultimii ani. Produsele foarte populare printre tineri, consumate de la vârste mici, duc la un astfel de deznodământ.
image
Luptă contracronometru pentru a salva balena beluga blocată în râul Sena. Mamiferul refuză hrana VIDEO
Oficialii francezi încearcă cu disperare să salveze o balenă beluga blocată în râul Sena, cu o injecţie cu vitamine pentru a-i stimula apetitul. Observatorii ştiinţifici spun că balena pare să fie vizibil subnutrită, iar salvatorii speră totuşi să o ajute să-şi recapete apetitul şi energia necesară pentru a se întoarce pe mare.

HIstoria.ro

image
„Răceala diplomatică” dintre Bulgaria și România
Per ansamblu, climatul diplomatic de la sfârșit de secol XIX poate fi definit ca fiind „destins”. O dovadă o constituie și vizita lui Carol I, însoțit de fruntașul liberal D. A. Sturdza (un adept al Triplei Alianțe), la Sankt Petersburg, în iulie 1898, unde s-a bucurat de o foarte bună primire.
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.
image
Stalin îl întreabă pe Jukov dacă va putea apăra Moscova
Îngrijorat de înaintarea germanilor și de cucerirea Solnechnogorsk (23 noiembrie 1941), Stalin l-a întrebat pe Jukov dacă va putea menține Moscova. Jukov a răspuns afirmativ, cu condiția trimiterii a încă două armate și furnizării a 200 de tancuri, dar Stalin a replicat că nu mai existau tancuri.