Bîlciul de carte

"Cultura - cel mai bun produs românesc de export" este unul dintre clişeele de tranziţie care ni s-au fixat cel mai bine în cap. El a produs mai multe dezbateri în sufrageriile dîmboviţene decît acţiuni concrete care să-i dovedească valabilitatea: pare că mîndria de a crede într-o cultură "valabilă" în lume ne e de ajuns, aşa că nu ne mai obosim s-o şi prezentăm străinilor, pentru a-i face părtaşi la minunile noastre. Şi totuşi... Printre metodele la îndemînă pentru a "exporta" cultura se află tîrgurile de carte din străinătate. După ani întregi de poticneli şi improvizaţii (inclusiv un stand gol pe care scria "România", la tîrgul de carte de la Budapesta din 1999, cînd Ministerul Culturii nu expediase cărţile la timp), participarea la Tîrgul de la Frankfurt a căpătat un contur profesionist de cînd organizarea standului a fost preluată de Asociaţia Editorilor din România. Pentru cine nu ştie, precizez că AER este o asociaţie profesională în care sînt înscrise 64 de edituri, este condusă de dl Gabriel Liiceanu şi, în ultimii ani, a avut o activitate notabilă în direcţia profesionalizării mediului editorial din România: a comandat studii despre cumpărătorii de cărţi (realizate de compania Mercury Research), a realizat statistici anuale despre piaţa de carte, s-a implicat în campanii pentru promovarea lecturii. Mai există şi alte asociaţii ale editorilor, dar ele sînt mai degrabă absente din peisaj: cea a editorilor de carte pedagogică s-a manifestat, în guvernarea trecută, cînd Ministerul Educaţiei a atribuit într-un mod cel puţin dubios o bună parte a producţiei de manuale unor edituri "prietene", şi de atunci mai degrabă tace; mai există una care organizează din cînd în cînd un fel de colocvii şi încă vreo două care nu se manifestă mai deloc. Ceea ce diferenţiază însă AER de toate celelalte este efortul său de a funcţiona profesionist şi de a face lucrurile cum se cade. Avem la îndemînă un exemplu recent. AER a decis să organizeze, la ROMEXPO, tîrgul de carte de la Bucureşti (Bookfest, în locul Bookarest-ului care se desfăşura de ani buni la Teatrul Naţional, un spaţiu inadecvat şi devenit insuficient). Performanţa realizată la Frankfurt n-a contat însă pe Dîmboviţa: asociaţiile "alternative" au protestat că nu li se cere părerea. Ministerul Culturii, în loc să opteze pentru profesionalismul dovedit, a preferat să mimeze "democraţia" şi să invite la discuţii şi celelalte asociaţii, deşi ele nu se ilustraseră prin mai nimic (în orice caz, nu prin organizarea de tîrguri). În încercarea de a "lua caimacul", editorii "anti-AER" au pus repede de-o nouă Federaţie a Editorilor şi Distribuitorilor de Carte: unul dintre iniţiatori, dl Mihail Penescu, directorul Editurii ALL, declara (v. Cotidianul, 3 martie 2006) că membrii săi "adună" cam 70% din piaţa de carte, deci au o reprezentativitate mai mare decît AER (ergo: noua "structură" e cu atît mai îndreptăţită să-şi dea cu părerea). Ca director al unei edituri care "uită" să îşi plătească la timp colaboratorii, dl Penescu are o rapiditate "asociativă" de invidiat. Dar să înfiinţezi "pe picior", cu două luni înainte de tîrg, o asociaţie a editorilor şi să ai pretenţia de a fi consultat e o simplă improvizaţie ridicolă, care nu poate avea nimic de-a face cu organizarea serioasă a unui eveniment naţional dedicat cărţii, ci doar - eventual - cu intenţia de a contracara iniţiativa AER, după legea strămoşească "să moară şi capra vecinului". În fine, după ce s-a împiedicat în propriul joc de-a "democraţia" şi a încercat să medieze între asociaţii, Ministerul Culturii şi-a încheiat prestaţia jalnic, prin glasul secretarului de stat Ioan Onisei, care a declarat că AER şi dl Gabriel Liiceanu îşi urmăresc doar propriul profit. Ceea ce arată că ministerul s-a lăsat convins de vociferările asociaţiilor "anti-AER", care reclamau tot chestiuni legate de costurile prea mari (insinuînd, desigur, un "enteres" meschin), deşi orice contabil cît de cît priceput putea verifica, în cel mult o zi de lucru, cît costă organizarea unui tîrg la ROMEXPO şi dacă preţul cerut editurilor participante e corect. După runde de discuţii şi zgomote în presă, a rămas ca la început: Asociaţia Editorilor din România va organiza singură Bookfest (detalii pe www.bookfest.ro, un site foarte bine făcut). Morala întîmplării însă este una amară. Organizarea unui tîrg este o problemă de profesionalism, nu de "reprezentativitate" ori "democraţie": vociferările editorilor care s-au simţit nebăgaţi în seamă arată doar confuzia în care trăiesc. În alte ţări, evenimente de acest fel sînt organizate de firme specializate şi nu protestează nimeni: important e să iasă bine. La noi, încercarea AER de a face şi la Bucureşti ceea ce demonstrase că ştie să facă la Frankfurt a stîrnit sau reînviat doar invidii şi frustrări: nimeni nu se mai gîndeşte la profesionalism, toţi se vor protagonişti sau măcar băgători de seamă. Şi, mai ales, totul se personalizează: ministerul şi "excluşii" şi-au unit vocile într-un iraţional cor anti-AER şi anti-Liiceanu. Ceea ce arată o proastă înţelegere a raportului dintre concurenţă şi interese comune. AER - în a cărei activitate este, desigur, loc pentru mai bine - a dovedit de multe ori, prin ceea ce a făcut, că ştie şi vrea să urmărească interesele comune ale breslei. Numai că o parte a breslei se simte bine amestecînd în aceeaşi ciulama naţională: cine vrea să facă într-adevăr ceva e suspect. Şi-atunci mergem cu jalba la minister şi "îl lucrăm pe onorabilul". În faţa unui astfel de episod, faptul că România stă prost cu acquis-ul în agricultură sau în protecţia mediului devine un fleac, atîta timp cît lumea editorială e atît de grav poluată. Spuneaţi ceva de Europa?... P.S. Pentru ca tacîmul să fie complet, o ştire verificată: unii dintre editorii care s-au simţit "excluşi", în timp ce protestau de mama focului "ca asociaţie", s-au înscris la Bookfest individual, să fie siguri că nu pierd locul.