Beția audienței

Publicat în Dilema Veche nr. 366 din 17 - 23 februarie 2011
Soluții de la intelectuali jpeg

Citesc, de la o vreme, tot felul de comentarii şi opinii despre audienţele TV şi mi se pare că întoarcerea lumii cu susul în jos a mai făcut un pas decisiv. 

Să o luăm uşurel. Instrument absolut necesar într-o epocă în care mass-media este o afacere, măsurătorile de audienţă sînt destinate în primul rînd celor care cumpără spaţii publicitare în media (ca să ştie pe ce dau banii) şi oamenilor din sistem – producători, realizatori de emisiuni, jurnalişti etc. (ca să ştie cît de numeros le este publicul). Aceste măsurători au, aşadar, un caracter preponderent tehnic, iar beneficiarii sînt jucătorii de pe piaţa media. Aşa se întîmplă peste tot în lume. Numai că, la noi, cifrele de audienţă capătă, pentru unii, trăsături de zeitate absolută, la care se închină zilnic. Faptul că în seara trecută emisiunea „noastră“ a avut un public mai numeros decît emisiunea „lor“ de la aceeaşi oră devine, pentru televiziuni, ştire de prime time. Lauda de sine pe baza cîtorva mii de telespectatori în plus este obicei curent. Mărturisesc că n-am prea văzut aşa ceva pe la televiziuni din alte ţări. Bineînţeles că şi acolo producătorii şi realizatorii stau cu ochii pe cifre şi se bucură cînd şi-au depăşit concurenţii, dar nu trîmbiţează asta zilnic în urechile publicului. Accept însă că ai noştri, după ce au trecut – vaccinaţi sau nu – de bolile copilăriei TV, trăiesc acum criza adolescenţei, aşa încît realizatorul unei emisiuni mediocre are nevoie, ca să meargă mai departe, să-şi crească self esteem-ul comparîndu-se cu emisiunea mediocră de la postul concurent. Să zicem că nici asta n-ar fi, pînă la urmă, grav: fiecare se laudă cu ce poate. 

Dar cifrele de audienţă sînt folosite tot mai mult pentru a transmite – sau a sugera, sau a induce – judecăţi asupra calităţii emisiunilor. De cînd stau cu ochii pe cifre, mulţi şi-au băgat în cap că mult înseamnă, implicit, şi bun. Iar dacă o emisiune n-are audienţă, rezultă de la sine că e proastă, plicticoasă, neprofesionistă etc. Şi acest tip de „logică“ simplistă e aplicat şi acelor transmisii TV al căror scop nu e acela de a ţine pe canapea, cu telecomanda amorţită în mînă, milioane de oameni. Concret spus, dacă un show de divertisment sau orice alt „format“ adresat publicului de masă are doar cîteva zeci de mii de spectatori, atunci e un eşec: tocmai pentru că viza cîteva sute de mii sau milioane. Dar dacă un spectacol de balet, de teatru ori un talk-show pe teme culturale este urmărit de cîteva zeci sau sute de mii de oameni, atunci nu e cazul să ne repezim la concluzia comodă că „nu ţine“. Un asemenea „produs“ nu trebuie validat de publicul de masă, aşa cum valoarea unei simfonii ori a unui tablou nu se poate stabili prin referendum. Pur şi simplu, putem constata că doar cîteva zeci sau sute de mii de oameni au fost interesaţi, în ziua x, la ora y, de un subiect cultural ori de nişte minţi luminate care îşi spuneau părerile în faţa camerelor TV. Iar a socoti rating-ul şi share-ul (două vorbe-fetiş ale celor din „industria TV“, dar şi ale numeroşilor dătători cu părerea, de pe margine) în procente e stupid de-a dreptul. Ce sens are să spui că doar 1% din cîteva milioane de oameni care aveau televizorul deschis la ora h s-au uitat la o emisiune culturală, cînd o proporţie însemnată din cele cîteva milioane nu e interesată deloc de cultură? E ca şi cum ai spune că, într-o ţară de douăzeci de milioane de locuitori, doar trei mii au cumpărat o carte de Heidegger şi doar trei sute au citit-o. Şi ce-am vrea? Să citească toată lumea Heidegger? Ar fi o catastrofă naţională! 

Dacă ne uităm în ograda altor societăţi, care au o relaţie mai veche cu televiziunea liberă (spre deosebire de noi, unde televiziunea a fost cîteva decenii un instrument de propagandă al partidului comunist), găsim exemple din care am putea învăţa (numai să vrem). Ani la rînd, de pildă, s-a deplîns la noi faptul că „n-avem un Bernard Pivot“. Miticul prezentator francez a avut vreo două decenii emisiunea Apostrophes. Nu făcea audienţă de masă şi nici nu i-a cerut cineva vreodată o asemenea aberaţie. Dar ţintea publicul care contează, croia curente de idei, dădea tonul în dezbateri, impunea ierarhii culturale axate pe valoare, nu pe succes. Iar emisiunile sale (care pot fi văzute pe www.ina.fr) au adunat, în timp, tot ce a avut Franţa mai bun în materie de cultură. Toute proportion gardée, dacă punem la un loc toate talk-show-urile culturale ale tranziţiei, cîte şi cum au fost (de la emisiunile lui Iosif Sava de la începutul anilor ’90 pînă la Profesioniştii Eugeniei Vodă, de la Profesiunea mea, cultura realizată „pe vremuri“ de Nicolae Manolescu la PRO TV pînă la Idei în libertate a lui H.-R. Patapievici, de la Garantat 100% a lui Cătălin Ştefănescu la 50 de minute cu Pleşu şi Liiceanu, plus tot ce au realizat Marina Constantinescu, Cristi Tabără, Dan C. Mihăilescu – „omul care aduce cartea“, plus multe lucruri bune de la TVR Cultural – unde numai cine nu vrea nu găseşte ceva interesant) o să descoperim în ele „o Românie“ inteligentă, inspirată, care n-a stat să se zgîie tot timpul la politichia mediocră şi la dessous-urile vedetelor, ci a creat, a trăit emoţii profunde şi a avut idei substanţiale. 

Numai că, la noi, se induce într-un mod perfid senzaţia că doar numărul contează, nu şi substanţa, nu şi calitatea. Beţia audienţei – explicabilă la negustorii TV care ar face orice ca să mai ţină treji nişte inşi pe care altminteri nu dau doi bani, căci pentru ei sînt doar entităţi statistice – îi cuprinde şi pe tot felul de comentatori invadaţi de propriul plictis. Dacă nişte oameni decid să nu se uite (pentru că se plictisesc) la emisiuni în care personajul principal e inteligenţa, nu cumva e problema lor?

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cele 9 alimente pe care persoanele de peste 40 de ani ar trebui să le mănânce pentru a evita Sindromul Metabolic
Sindromul metabolic este un grup de afecțiuni care apar împreună, crescând riscul de boli de inimă, accident vascular cerebral și diabet de tip 2. Iată care sunt cele 9 alimente pe care persoanele de peste 40 de ani ar trebui să le mănânce pentru a evita această boală.
image
Trei marmote filmate cum stau cu burta la soare și se joacă în iarbă VIDEO
Trei marmote au fost filmate în timp ce stau cu burta la soare și se joacă în iarbă, la Ocolul Silvic Vidraru din cadrul Romsilva.
image
Înghețata cu aromă de țuică de prune sau colivă: „La parastase, punem pahare individuale cu înghețată de colivă. Sunt și mulți curioși”
Ați încercat vreodată înghețata de colivă, de țuică de prune, bere neagră, ghimbir sau muștar? Toate acestea sunt creația unui producător de înghețată din București.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.