Barometru cu bombăneli
Barometru cu bombăneli Vă mai amintiţi "ştirea" de la televizor care ni-l arăta, acum vreo trei ani, pe ministrul Culturii Răzvan Theodorescu inaugurînd, la un cămin cultural dintr-un sat de cîmpie, o instalaţie performantă de proiecţie a filmelor şi promiţînd luminarea poporului într-ale cinematografiei? Mesajul propagandistic era acela că, pe baze social-democrate, cultura va pătrunde în toate ungherele patriei, permiţîndu-i omului simplu dornic de hrană spirituală să se adape de la comorile de cuget şi simţiri ale creatorilor naţionali şi universali care, datorită tehnologiei moderne, ar fi urmat să devină accesibile tuturor. Acelaşi ministru promitea, la începutul mandatului său, "carte ieftină" pentru tot poporul. De pildă, colecţia "Biblioteca pentru toţi", omorîtă odată cu privatizarea dubioasă a Editurii Minerva, a fost, chipurile, relansată de preşedintele de atunci al Uniunii Scriitorilor, în prezenţa preşedintelui Iliescu. Abia "relansată", colecţia a decedat din nou, subit şi irevocabil: în afară de cele trei volume apărute atunci, n-am mai auzit să se fi publicat vreunul. Preşedintele Iliescu însuşi, plin de bune intenţii şi iubitor de cultură cum îl ştim, a patronat naşterea Institutului Cultural Român, organizînd "forumuri ale culturii" la care o sumedenie de intelectuali şi de oficiali şi-au dat cu părerea şi cu lamentaţia, ceea ce a avut drept consecinţă o lege de funcţionare a ICR, prin care noii instituţii i s-a atribuit nu doar misiunea schimburilor culturale cu străinătatea, dar şi măreţe sarcini pe plan intern, precum organizarea "deceniului culturii româneşti", înfiinţarea de librării şi cămine culturale la sate etc., etc. Pe scurt, guvernarea social-democrată s-a dat de ceasul morţii să arate (dar numai la televizor, la ore de mare audienţă) cît e de grijulie faţă de nivelul de cultură al neamului. Or, din Barometrul Cultural realizat de recent înfiinţatul Centru pentru Studii şi Cercetări în Domeniul Culturii (vezi www.culturanet.ro), rezultă că exact în vremea cînd ni se prezentau aceste măreţe realizări, mai precis în 2003, Indicele Vieţii Culturale a scăzut cu zece procente faţă de 2002. Şi, pentru ca ironia soartei să fie deplină, un asemenea centru de studii, menit să "măsoare" cît mai clar starea culturii şi să permită, astfel, elaborarea unor politici culturale coerente, a fost înfiinţat sub o guvernare "de centru-dreapta", despre care social-democraţii români nu încetează să spună că sprijină doar profitul, îmbogăţirea unei "pături" subţiri, ceea ce va duce poporul în sărăcie şi întuneric. Ocupată pînă peste cap cu sarabanda privatizărilor şi a privilegiilor economice, guvernarea social-democrată s-a dovedit a fi "de cumetrie" nu doar în construcţia capitalismului, dar şi în atitudinea faţă de cultură: a ratat ocazia de a-şi lustrui faţada măcar într-un domeniu în care stînga europeană "face diferenţa" - politicile culturale şi, mai ales, accesul la cultură şi educaţie, chestiune . care stă la loc de cinste în programele tuturor partidelor colege de Internaţională ale PSD. Apariţia acestui Centru de Studii este un lucru util şi, în măsura în care îşi va continua cercetările începute, ne va da ocazia să ştim ceva mai exact "cum stăm", astfel încît retorica de tipul "moare cultura" să fie înlocuită, în discursul public, de analize şi consideraţiuni ceva mai raţionale şi mai puţin încărcate afectiv. Mă tem însă că asemenea cercetări "pozitive" şi tehnice, cu care mediul nostru cultural nu e obişnuit, vor stîrni (şi) oarecare ecouri cel puţin neadecvate. Mai ales - culmea? - în unele medii intelectuale. Hrănită îndelung cu credinţa în frumuseţea discursului speculativ şi metaforic, în consideraţiunile fascinante despre "spaţiul deal-vale", despre "ţăranul român" ori despre "specificul naţional", cultura română a cultivat în mai mică măsură, cînd a venit vorba despre propria-i identitate, discursul raţionalist, riguros, metodic şi măsurătorile terre-
