Băncile au naţionalitate?

Publicat în Dilema Veche nr. 262 din 24 Feb 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cu mobilierul din anii ’60 şi cu aerul său boem şi popular, Prückel este o cafenea cu mai puţin ştaif decît altele din centrul Vienei, dar la fel de cunoscută. În cele cu ştaif întîlneşti frecvent oameni în "uniformă de business", cu laptopuri de ultimă generaţie; aici lumea e îmbrăcată casual, are laptopuri ceva mai vechi, dar e mai vie, mai vorbăreaţă şi mai zîmbitoare. Vin actori, jurnalişti, scriitori, dar şi common people - vienezi cumsecade, care vor să citească tihnit gazeta cu o cafea sau un schnaps în faţă. În această plăcută atmosferă central-europeană şi mic-burgheză pe care colegul Cristian Ghinea şi-ar dori-o în rubrica sa de la p. 17 mi-a fost dat să aflu luni, 16 februarie, ce scrie revista austriacă Profil, punînd pe prima pagină un titlu destul de tare ("Va da faliment Republica Austria?") şi un subtitlu cu dilemă: "Statul salvează băncile, dar cine salvează Statul?" (http://www.profil.at/articles/0907/ 560/233798/droht-republik-oesterreich-bankrott-osteuropa-oesterreich). Ideea articolului - prilejuit de recentul turneu al ministrului austriac de Finanţe, Josef Pröll, în cîteva ţări est-europene - este că statul austriac nu poate interveni singur pentru a susţine băncile aflate în dificultate, aşa cum au procedat alte state. Asta pentru simplul motiv că băncile austriece sînt mai bogate decît propria ţară (activele lor valorează mai mult decît PIB-ul Austriei - scrie Emil Stoica pe blogul său, stoica.hotnews.ro), iar o mare parte din activitatea lor se desfăşoară în ţările est-europene, unde s-au extins rapid în ultimii ani. Prin urmare, respectivele state din Est ar trebui şi ele să susţină cumva filialele locale ale băncilor austriece, mai ales că acestea vor beneficia, indirect, de planul pus la punct de autorităţile austriece. Se pare însă că guvernele din ţările est-europene vizitate de dl Pröll (Croaţia, Bulgaria, România şi Ucraina) nu vor să contribuie la acest plan: vizita ministrului austriac de Finanţe n-a dat rezultate. Acest caz, dincolo de aspectele pur economice, pune o problemă de "apartenenţă" europeană. Două treimi din sistemul bancar românesc - spun statisticile - aparţin acţionarilor străini. Mai sînt ele ale noastre, ale României? Dacă proprietarul e austriac, n-are decît să-şi rezolve problemele: trăiască proprietatea privată! Numai că filialele româneşti ale băncilor străine funcţionează la noi şi finanţează economia şi familiile noastre. Creditele pentru locuinţe sînt luate de ai noştri, datornicii sînt dintre noi. Iar apartenenţa la Uniunea Europeană, care a creat o piaţă unică, face nerelevantă "naţionalitatea" de origine a unei bănci, atîta timp cît cetăţenii europeni îşi pot face casă unde vor pe teritoriul UE, se pot stabili unde vor, pot munci unde vor. Teoretic, ar trebui să ia şi credite de unde vor: eu, cetăţean român, dacă iau în serios dimensiunea europeană a cetăţeniei mele, aş putea să fac un credit la o bancă din Spania, din Austria sau din Marea Britanie, dacă mă avantajează condiţiile, dobînda etc. Nu e competiţie, nu e piaţă liberă? Teoretic, da. Practic, asemenea credite nu prea există. Aşa încît, din acest punct de vedere, nu pot lua în serios, pînă la capăt, discursul despre cetăţenia europeană şi despre spaţiul comun european: dimensiunea naţională este încă foarte puternică. Inclusiv - şi paradoxal - cînd este vorba despre bănci. În ciuda evidentelor avantaje ale integrării europene, situaţii ca aceasta - accentuate de criză - arată că e foarte greu de trecut dincolo de gîndirea în termeni naţionali. Din punctul de vedere al cetăţeanului, Europa Unită devine palpabilă prin cîteva elemente ale vieţii de toate zilele: de-a lungul şi de-a latul continentului, întîlnim cîteva mari reţele de supermarketuri, cîteva mari bănci, cîteva mari firme europene care ne dau concret senzaţia că "nu sîntem străini" atunci cînd mergem în altă ţară europeană. Avem un oarecare sentiment de familiaritate ori de cîte ori, în altă ţară, nimerim peste vreun logo cunoscut ori peste vreun supermarket pe care îl avem şi în cartierul nostru. Mai nou, avem şi tarife unice pentru roaming. Cu alte cuvinte, în calitate de consumatori, avem o relaţie directă şi fără frontiere cu băncile şi companiile europene. În calitate de cetăţeni însă, această relaţie este "filtrată" de guvernele naţionale şi politicile naţionale. Degeaba ne simţim europeni atunci cînd, în diverse ţări, găsim tot reţeaua Vodafone, tot magazinele Lidl, Metro sau Carrefour şi scoatem bani cu cardul tot de la banca "noastră" de acasă. În momentele de criză, politicienii şi guvernele ne "readuc" la dimensiunea naţională. În cazul de faţă, vizita ministrului austriac de Finanţe se înscria tocmai în dimensiunea europeană a crizei: băncile noastre sînt şi ale voastre, diferenţa dintre "noi" şi "voi" devine nerelevantă - pare a fi mesajul acestei vizite. Căderea unei bănci europene care activează în mai multe ţări nu îi afectează doar pe cetăţenii ţării în care îşi are sediul social. Băncile nu mai au naţionalitate, falimentul - cu atît mai puţin. Am impresia că mesajul n-a fost înţeles. Din reacţiile autorităţilor şi din comentariile de pe bloguri şi forumuri, am rămas cu impresia că cei mai mulţi tind să reducă problema la atît: "Austria încearcă să obţină nişte bani din partea altor state pentru a-şi susţine băncile". Nu ştiu dacă, din punct de vedere strict financiar, e legitim sau ilegitim, normal sau anormal, bine sau rău ca statele estice să contribuie cu bani publici pentru a ajuta băncile străine care au filiale pe teritoriul lor. Ştiu însă că, la cafeneaua Prückel, pe 16 februarie, citind pe Internet presa românească şi austriacă, mi s-a părut nerelevant unde avem conturile eu şi austriacul de la masa alăturată. Oricum, amîndoi mîncam Apfelstrudel.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Un gigant italian deschide o nouă fabrică în România și angajează 800 de oameni
România pare extrem de atractivă pentru investitorii străini dat fiind că în ultima perioadă tot mai multe companii aleg să construiască noi fabrici în țara noastră.
image
Prețul uriaș cerut pentru un apartament din București. „Se vinde și strada? În Berlin e mai ieftin!”
Prețurile proprietăților imobiliare cresc de la o zi la alta în marile orașe, iar Bucureștiul e printre cele mai scumpe. Chiar dacă nu a ajuns încă la nivelul Clujului, Capitala e plină de oferte inaccesibile românilor de rând.
image
Cum să-i facem pe aliații NATO să ne sprijine ca pe baltici și polonezi. Un expert român pune degetul pe rană
NATO și SUA sunt mult mai puțin prezente în partea de sud a flancului estic decât în zona de nord, ceea ce creează un dezechilibru. Chiar dacă, anul trecut, Congresul SUA a votat ca regiunea Mării Negre să devină zonă de interes major pentru americani, lucrurile se mișcă încet.

HIstoria.ro

image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.
image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.