Badigardul la români

Publicat în Dilema Veche nr. 289 din 27 Aug 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Acum vreo 12 ani, la Roma, mergeam pe stradă şi mi-am adus aminte că trebuie să cumpăr alune şi ceai. Atît. Cum prin apropiere era un supermarket (nu acela în care mergeam de obicei), am intrat. N-am luat coş sau cărucior, n-aveam nevoie. Necunoscînd locul, m-am învîrtit ceva pînă să găsesc raftul cu alune. Cînd l-am găsit în sfîrşit, am constatat că în spatele meu apăruse un nene solid care se uita sec la mine. Am priceput: responsabilii cu paza văzuseră pe monitor un ameţit care se tot învîrtea printre rafturi şi unul dintre ei venise să-şi "facă remarcată" prezenţa. După ce mi-am luat ceaiul şi alunele, nenea a dispărut la fel de discret cum apăruse. Altădată, tot la Roma, pe Via del Corso, eram într-o parfumerie care transformase vitrinele în uşi şi le ţinea larg deschise. Practic, din stradă făceai un pas şi erai în magazin. Şi invers. Cînd am intrat, eram singurul client. Una dintre cele două vînzătoare s-a oferit să mă ajute şi a început să-mi prezinte "marfa". În timp ce discutam, s-au adunat încă vreo 7-8 clienţi. Cealaltă vînzătoare era, fireşte, şi ea ocupată. Pe uşa din dosul magazinului a intrat atunci un negru înalt şi solid, îmbrăcat într-un costum impecabil (eram într-o parfumerie pe Via del Corso!), cu un ecuson în piept care îi atesta calitatea de responsabil cu paza. Amabil şi zîmbitor, a început să converseze cu clienţii care aşteptau ca vînzătoarele să-i preia, asigurîndu-i că nu vor avea mult de aşteptat şi scuzîndu-se că e aglomeraţie: "ce vreţi, e o după-amiază frumoasă, oamenii au ieşit la plimbare pe Corso, e normal să intre şi în magazinul nostru". Altădată, la Viena, am văzut doi poliţişti care au oprit un tînăr şi i-au cerut actele. N-am auzit ce a spus tînărul (eram la cîţiva metri), dar era clar că se opune: chiar a încercat să treacă printre cei doi şi să plece "forţat". N-am apucat să-mi dau seama cînd l-au luat pe sus şi l-au dus în duba care era parcată lîngă bordură: am observat doar cum uşile dubei se închid sec în urma lor. Aş putea să mai povestesc astfel de mici episoade, dar e inutil. Cine a umblat cît de cît prin alte ţări europene a observat, desigur " mai ales în cele recunoscute pentru nivelul ridicat al siguranţei publice, precum Austria, Suedia şi altele ", că poliţia e prezentă pe străzi, că poliţiştii sînt politicoşi şi cooperanţi, dar " la nevoie " fermi, iar în magazine şi în alte spaţii private paza este asigurată discret, dar eficient. La această situaţie contribuie şi legislaţia, şi "statutul poliţistului", dar şi o anume tradiţie a "ideii de ordine publică", mult mai veche "la ei" decît "la noi", şi o anume civilitate a relaţiilor dintre cetăţeni şi oamenii care le asigură liniştea. Inutil să insist. La noi, totul pare "construit" pe scheletul vechilor relaţii dintre miliţieni şi popor, iar noua poliţie democrată " în ciuda schimbărilor prin care a trecut " nu reuşeşte să cîştige încrederea cetăţenilor. În plus, au apărut şi poliţiştii comunitari, iar Jandarmeria a dobîndit şi ea, prin lege, anumite atribuţii care înainte îi reveneau doar Poliţiei. Instituţional, s-ar părea că avem cam aceeaşi structură care funcţionează şi în alte ţări europene. Sîntem aliniaţi. Dar "pe teren" simţim în continuare diferenţele: sînt total uluit, de pildă, cînd văd la televizor cum poliţiştii de la circulaţie se roagă de cîte un şofer, evident beat, să coboare din maşină şi să sufle în fiolă. Şi nu pot să nu mă gîndesc la colegii lui austrieci care au "umflat" un ins pentru că a refuzat să se legitimeze. Ce au în plus austriecii? O legislaţie mai bună? Muşchi? Curaj? Indiferent de reformele instituţionale, încrederea cetăţenilor în poliţişti creşte, dacă pe stradă lucrurile încep să se vadă altfel. Dar " mă înşel? " poate că la starea de neîncredere contribuie şi prezenţa masivă în spaţiul public a categoriei numite badigarzi. Printre misterele limbajului de tranziţie din România se află şi această tumbă semantică: termenul englezesc care înseamnă "gardă de corp" şi se referă la cei care asigură paza VIP-urilor a ajuns să desemneze, în limba română, bărbaţi şi femei care păzesc nişte "obiective" (şcoli, magazine, parcuri etc.). Pe englezeşte, bodyguard te duce cu gîndul la tipi solizi şi perfect instruiţi care, la o adică, salvează vieţi de preşedinţi, de staruri pop ori de miliardari. Pe româneşte, badigarzi îţi aduce în faţa ochilor inşi plictisiţi, slabi sau graşi, cu burtă sau cu chelie, de toate vîrstele, care moţăie pe o bancă ori stau cu vigilenţa trează să nu se ocupe cele cîteva locuri de parcare din faţa firmei care i-a angajat. Sau se plimbă prin parcurile pe care trebuie să le păzească, aşa cum prevăd contractele generoase pe bani publici. Ori cască prin cîte-o farmacie. Iar la acest punct uluiala mea creşte: în ţărişoara noastră, nu mai există farmacie (cel puţin cele din marile reţele) fără badigard. Nu poţi, mă-nţelegi, să te numeşti farmacie dacă n-ai un om de pază " fie el şi un biet pensionar pirpiriu, cum am văzut în cartierul meu. Prin alte ţări, zău dacă am văzut vreun paznic, ziua în amiaza mare, în farmacii... Una peste alta, orice român din mediul urban se întîlneşte probabil, în drumurile sale zilnice, cu cîteva zeci de badigarzi, dar cu mult mai puţini poliţişti. De aici pînă la a trage concluzia că poliţia "nu e în stare" să asigure ordinea publică e doar un pas. Căci " nu-i aşa? " "se fură, domnule, de-aia e nevoie de badigarzi!". Cum altfel putem gîndi, sceptici cum sîntem, despre noi înşine?

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Podul peste Dunăre de la Brăila arată jalnic. Asfaltul a crăpat și s-au format șanțuri ca pe „arătură”, spun șoferii VIDEO
Șoferii care trec pe podul peste Dunăre de la Brăila sunt revoltați. Deși a fost dat în folosință în urmă cu un an, podul arată deplorabil. Asfaltul a crăpat și s-au format numeroase șanțuri, exact ca pe un drum abandonat.
image
Surse: Dani Mocanu a rămas fără permis după ce a fost prins „zburând” pe A2. Ce viteză avea manelistul
Polițiștii au amendat sâmbătă, 13 iulie, șoferul unei mașini marca BMW, care circula cu o viteza uimitoare pe A2. Potrivit unor surse, la volan s-ar fi aflat manelistul Dani Mocanu.
image
Turiștii, terorizați de marea de alge de pe litoral. „Acolo unde au curățat, valurile aduc din nou cantități mari de alge” VIDEO
Zeci de mii de turiști goniți de caniculă în stațiunile de pe Litoral au parte, în aceste zile, de o surpriză mai puțin plăcută: apele Mării Negre au devenit verzi din cauza tonelor de alge aduse la mal și care miros a hazna.

HIstoria.ro

image
România anului 1944, văzută din exil: „Sfârșitul lumii noastre”
Ajuns în Elveția, Constantin Argetoianu se miră de calmul și liniștea care domnesc în rândul localnicilor și imediat ia pulsul celor câțiva români aflați aici.
image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.
image
Războiului din Pacific: decriptarea codului japonez JN-25b
Un salt major pentru SUA în domeniul informațiilor a avut loc în februarie 1942, când criptanaliștii US Navy au început decriptarea mesajelor japoneze trimise cu ajutorul codului naval standard JN-25b.