Avortul, ideologia şi emoţia impersonală

Publicat în Dilema Veche nr. 189 din 24 Sep 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Am citit undeva că filmul 4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile al lui Cristian Mungiu a încasat, în Franţa şi în Italia, peste două milioane de euro. Bucuros că filmele româneşti încasează nu doar premii prestigioase, dar şi ceva bani (adică atrag "marele public" în săli), am dat fuga pe Google să văd cum stau lucrurile. Am descoperit că în Italia, unde rulează de ceva timp, s-a aflat, mai multe săptămîni, printre primele zece filme la încasări. În Franţa a încasat ceva mai puţin. Dar - cu speranţa că încasările vor creşte, căci filmele comerciale trebuie înfrînte şi "cu propriile lor arme" - am abandonat clasamentele şi am dat o raită prin diversele cronici, bloguri şi comentarii. Una peste alta, am constatat că adesea spectatorii francezi şi italieni se pronunţă mai adecvat despre film decît mulţi "specialişti" şi "lideri de opinie". Ca diletant, am vibrat probabil mai intens la punctele de vedere ale diletanţilor ca şi mine şi am fost surprins că unii critici şi jurnalişti, ba chiar şi unele instituţii nu văd pădurea din cauza copacilor - sau, în cazul de faţă, nu văd filmul din cauza avortului. În fruntea emiţătorilor de tîmpenii despre film se află cronicarul ziarului Osservatore romano (cotidianul oficial al Vaticanului) şi monsieur le délégué général Tugdual Derville, din partea Alianţei pentru drepturile vieţii din Franţa. Gian Filippo Belardo, cronicarul ziarului editat de Sfîntul Scaun, consideră filmul "sordid", iar apariţia fătului pe ecran drept "un semn dramatic al transformării barbare a conştiinţelor şi o opţiune estetică ipocrită", pentru că embrionul este tratat "ca simplu obiect" şi aruncat la gunoi. Şi apoi aduce vorba despre "crimele de drept comun" săvîrşite azi prin avorturile legale din ţările UE, apoi tună şi fulgeră împotriva apărătorilor avortului legal. Vorba italienilor, che c’entra?... Ce legătură este între filmul lui Mungiu despre România anului 1987 şi dezbaterile din Europa Occidentală de astăzi pro sau contra legalizării avortului? Bun, criticul de la Osservatore romano nu poate avea alte convingeri decît cele oficiale ale Vaticanului, aşa încît îl putem înţelege cînd spune că apariţia fătului pe ecran este un colpo basso, o lovitură sub centură la adresa publicului. Dar Paolo Mereghetti, cronicarul de la Corriere della Sera, nu e "vaticanez". Şi el foloseşte - într-o cronică, altminteri, bună - aceeaşi expresie (un colpo basso). E adevărat, el contestă scena respectivă din punct de vedere estetic, dar se putea abţine. Cel mai caraghios este însă monsieur Tugdual Derville, luptătorul antiavort, care îşi anunţă vigilenţa: "Nu vrem să facem din acest film un ţap ispăşitor, dar nu dorim să fie utilizat pentru a sprijini militantismul în favoarea avortului legal". Exemple de inadecvare se mai găsesc destule, dar cred că sînt suficiente şi acestea. Cred că ne aflăm în faţa unui sindrom serios de incapacitate cronică de a ieşi din plasa propriei ideologii. Un blogger italian a spus-o răspicat (iar Alex. Leo Şerban l-a citat şi i-a argumentat ideea în suplimentul special dedicat filmului de Evenimentul zilei) că 432 "nu este un film despre avort". Mulţi cronicari, activişti şi cetăţeni occidentali au înţeles însă că este. Asta pentru că tema avortului este, acolo, una care "face diferenţa" între stînga şi dreapta, care scoate oamenii în stradă, care generează dezbateri aprinse. Aşa că oamenii şi-au proiectat propriile convingeri asupra filmului şi l-au privit în funcţie de ceea ce li s-a părut lor a fi o "atitudine faţă de problema avortului". N-au fost în stare să-l privească, pur şi simplu, ca film (iar filmul - ne învaţă manualele - este o operă de ficţiune, aşa că spectatorul trebuie să "intre" în convenţia ficţiunii şi să caute efectele artistice, emoţiile, "lumea imaginară" pe care o propune opera, nu să "tragă linii drepte" spre lumea reală). Şi-au exprimat militantismele de un fel sau de altul în funcţie de ceea ce au văzut pe ecran. Dar - fatalitate - pe ecran n-au văzut decît propria ideologie cu care au venit de-acasă. Nu este însă un caz izolat. Numeroase exemple din ultimii ani arată - cred - că "sociologismul vulgar" renaşte cu forţe şi mijloace noi; şi nu mai e vorba de Uniunea Sovietică şi de aparatul ei de propagandă (care utiliza "interpretările ideologice" ale cărţilor sau filmelor pentru a crea "omul nou"), ci de conştiinţele libere ale locuitorilor Occidentului. La Opera din Berlin s-a anulat reprezentarea operei Ido-meneu de Mozart pentru că islamul "nu avea o imagine bună"; caricaturile cu Mahomed publicate într-un ziar danez au stîrnit valuri enorme; multe filme şi cărţi sînt judecate după ideologia pe care o conţin, nu după valoarea artistică. Dacă scrii un roman despre divorţ din care rezultă că "ea" e de vină, te-ai ars: eşti macho şi te opui egalităţii de şanse. Dacă faci un film "de atmosferă", în care personajele sînt aristocraţi de odinioară, te-ai nenorocit: eşti un neoconservator care neagă progresul şi drepturile "păturilor defavorizate". Ş.a.m.d. Nu mai ştim să citim un roman bun "ca roman", nu mai putem vedea filmul "ca film", sîntem umbriţi de ideologii pînă în cele mai ascunse cotloane ale sensibilităţii. Sub presiunea realităţii şi a politicii, devenim, pe zi ce trece, tot mai puţin capabili să ajungem (iertaţi-mi punctul de vedere conservator-junimist) "în sfera emoţiunii impersonale". Cred că totul a început cu Versetele Satanice ale lui Salman Rushdie (carte recent apărută şi în româneşte la Polirom) şi cu pronunţarea condamnării la moarte a autorului de către ayatolahul Khomeini. De atunci, Occidentul pare să fi intrat în "logica" aceasta perversă conform căreia ideologia primează asupra convenţiei artistice. Noi, cei din Est, care ştim că în timpul comunismului se interziceau cărţi pentru tot felul de nimicuri "interpretabile politic", avem o oarecare experienţă în materie. Occidentul e - totuşi - abia la început. Mi se pare însă destul de îngrijorător că mulţi oameni liberi şi stimabili se lasă duşi şi seduşi de valurile perfide ale ideologiei...

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Un roman de știință
Bill Bryson nu este om de știință, nu are o formație științifică și, poate tocmai de aceea, tot ce scrie pare să aibă în spate un proces de înțelegere, de clarificare a unor lucruri, pînă la nivelul la care devin accesibile oricărui om cu o minimă educație academică.
Bătălia cu giganții jpeg
Datoria Europei
Nici Franța, nici Germania și nici – cu atît mai puțin! – Țările de Jos ori Danemarca nu vor face rabat de la exigențele procesului de aderare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Mi-e greu să pricep de ce a certa pe toată lumea e o formă de „acțiune”.
Frica lui Putin jpeg
„Nu umiliți Franța, domnule președinte!”
Președintele Franței, Emmanuel Macron, a declarat de două ori, nu o singură dată, că „nu trebuie umilită Rusia”.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Eroismul ucrainean și inima stafidită a Europei
Ucrainenii dau Europei anului 2022 o lecție pentru care mă tem că opulentul nostru continent, cu birocrația lui pe cît de groasă, pe atît de nevolnică, cu politicienii lui minusculi, nu este pregătit.
Cooper Union jpg
Două surori, un muzeu și o premieră
În primăvara anului 1897, la etajul al patrulea al școlii publice Cooper Union din Manhattan pe care o înființase bunicul lor, surorile Hewitt au inaugurat Muzeul de Arte Decorative Cooper Union.
Tezaur jpg
O lungă istorie de furt
Furturile din Ucraina sînt o reamintire brutală a celor cu care s-a confruntat, în istorie, România.
Iconofobie jpeg
Iubirea/ura de aproape
Devii mizantrop nu neapărat cunoscînd răul din celălalt, cît cunoscînd răul din tine.
HCorches prel jpg
La vida loca loca loca loca
Deprinderea aceasta a defăimării profesorilor a devenit la noi pandemică și are un gust nu amar, ci de-a dreptul grețos, cel puțin în percepția mea.
p 7 2 WC jpg jpg
De ce refuză Occidentul să numească fascistă Rusia lui Putin?
Jena Occidentului de a numi fascistă Rusia lui Putin se explică prin contextul psiho-istoric al țărilor europene.
Un sport la Răsărit jpeg
Ce mai facem cu Naționala?
Ne torturează şi o torturăm, chestiune din care nimeni nu va rămîne întreg. Echipa României nu e altceva decît oglinda României.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Ospitalitate
Nu e neapărat ipocrizie, cum ar zice unii, ci politețe și meserie.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.