Atmosferă reîncărcată

Publicat în Dilema Veche nr. 371 din 24-30 martie 2011
Soluții de la intelectuali jpeg

Doi cititori care comentează cu asiduitate pe dilemaveche.ro şi-au consumat o bucată consistentă din timpul lor pentru a-şi exprima opiniile despre articolul meu „Rezistenţii prin cultură“ de acum două săptămîni (http://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/rezisten-ii-cultura). O anumită ardoare din scrisul lor, precum şi faptul că în glosele lor reapar cîteva dintre stereotipiile cu care ne-am tot întîlnit pe parcursul tranziţiei mă îndeamnă să schiţez, la rîndul meu, un fel de răspuns. Nu pot rămîne insensibil la gîndurile unor oameni care vorbesc despre dictatură, libertate de exprimare şi alte asemenea teme majore – avînd, desigur, „tăria opiniunilor lor“ – şi semnează cu pseudonime. (Ce-i drept, relativ simpatice.)

Am constatat în ultima vreme – şi din alte comentarii – că în ceea ce ar trebui să fie spaţiul nostru public, între oameni altminteri inteligenţi şi educaţi, a reapărut şi se manifestă zgomotos, dacă nu de-a dreptul entuziast – „cu turle şi sobe“, cum zicea pe vremuri un realist-socialist – un perfid sentiment de neîncredere, bazat – cred – pe o eroare de logică şi pe „prezumţia de impuritate“ despre care vorbea dl Andrei Pleşu pe la începuturile Dilemei.

Să mă explic. Dacă – de exemplu – cineva scrie despre nevoia de a ne despărţi de comunism, se găseşte întotdeauna cineva care să dea replica: „păi noi încă n-am rezolvat problema fascismului!“. (Sau – mai rar – invers! Constat că sînt unii care îşi „prioritizează“ dictaturile...) Şi de aici, toată discuţia o ia razna şi se termină, de obicei, cu atacuri la persoană, legitimări/delegitimări şi apeluri emoţionale către intelectuali a căror misie, nu-i aşa, este „să scoată poporul din mizeria morală“. Dacă – tot de exemplu – cineva spune că limba română se vorbeşte tot mai prost şi asta arată că oamenii nu mai au respect faţă de sine şi faţă de ceilalţi (pentru că nu mai au cuviinţa de a se exprima corect şi decent), se găseşte întotdeauna altcineva care să reacţioneze: „păi, într-o ţară coruptă şi ajunsă pe mîna mogulilor de presă, dumneavoastră vă arde de dezacorduri gramaticale? diversiune!!!“). Dacă – în fine – cineva spune că în împrejurarea cutare Băsescu a avut dreptate (chit că în alte cîteva sute a greşit), apare mai mereu altcineva care să tragă concluzia: „e clar, sînteţi plătiţi de X, faceţi jocurile lui Y, nu mă duceţi pe mine aşa uşor...“ Pe scurt, în spaţiul public românesc şi stînd de vorbă cu oameni suficient de inteligenţi şi cultivaţi (şi cel mai adesea de bună credinţă), dacă vorbeşti despre ceva, ţi se reproşează că nu vorbeşti despre altceva, iar dacă spui ce crezi înseamnă că eşti plătit de forţe obscure, că ai interese dubioase, că eşti „omul cuiva“, că „nimic nu e întîmplător“. Iar această schemă de gîndire şi reacţie – poate mi se pare – nu intervine doar în chestiunile majore, ci a ajuns pînă la mărunţişuri de viaţă cotidiană ori la opţiuni care ţin de gusturi personale. Spui în public că te-ai uitat cu plăcere la un film amuzant – imediat se găseşte cineva care îţi pune în cîrcă nu doar o tîmpenie congenitală („cum? ţi-a plăcut prostioara aia?“), dar şi un scenariu elucubrant („eşti inconştient! dacă spui că îţi place asta, faci – fără să ştii – jocul şmecherilor care le pun beţe în roate lui cutare şi cutare şi, în general, n-ai înţeles că ai noştri sînt defavorizaţi de ai lor, tocmai din cauza unora ca tine...“). Dacă spui ceva rău despre Opoziţie, eşti omul Puterii. Dacă, peste o săptămînă, spui ceva rău şi despre Putere înseamnă că eşti un mare şmecher – „te dai imparţial“, dar „nu ne duci pe noi aşa uşor“... Ideea că ai gîndit cu mintea ta şi ţi-ai spus sincer părerile, şi într-un caz, şi în celălalt (şi recunoşti, eventual, că s-ar putea să te înşeli), este exclusă. Nu mai poţi fi – pur şi simplu – naiv, fraier, supus greşelii. Eşti interesat. Iar acest cuvînt continuă să aibă, în uzul limbii române, conotaţii profund negative. A avea interese este încă, pentru mulţi, o formă de dubioşenie, de impuritate evidentă, de „caractir“ murdar. După ce ne-am spetit două decenii să construim, cu chiu, cu vai, capitalismul şi democraţia, a avea interese şi a face un compromis – adică două expresii curente şi necesare în capitalism şi democraţie – sînt încă, pentru mulţi dintre concetăţenii noştri, sinonime cu „a fura“ şi „a fi vîndut“.

În faţa unor asemenea reacţii, am senzaţia acută că au trecut degeaba peste noi douăzeci de ani: n-am înţeles mare lucru, nu ne-am lecuit de comunism. Logica perversă a vechiului regim – care vedea peste tot duşmani ai orînduirii, scenarii subversive, jocuri ascunse şi legături „neprincipiale“ – s-a transferat, într-un mod perfid, către cetăţeni altminteri cumsecade. Omul fără dileme pare să renască şi, mai ales, să dispună de forţe noi, de cele mai multe ori preluate rapid din ideologiile la modă. Traduse şi adaptate la „spaţiul nostru public“, aceste ideologii se rezumă la etichetări rapide şi definitive. O uriaşă neîncredere – confirmată de toate sondajele – domină societatea noastră şi se manifestă acut atunci cînd e vorba despre persoane publice. Or, nu e nevoie să recurgi la mari teorii şi la o bibliografie academică pentru a ajunge la concluzia de bun-simţ că această neîncredere blochează orice schimb fructuos de idei şi opinii. Senzaţia permanentă că în spatele oricărui gest şi oricărei propoziţii „se ascunde ceva“ (un „ceva“ impur) te face să vezi – invers decît spune proverbul – o pădure deasă complet imaginară şi, din cauza ei, să nu observi cîţiva copaci singuratici, dar reali. Trăim într-o atmosferă reîncărcată.

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.