Atmosferă reîncărcată

Publicat în Dilema Veche nr. 371 din 24-30 martie 2011
Soluții de la intelectuali jpeg

Doi cititori care comentează cu asiduitate pe dilemaveche.ro şi-au consumat o bucată consistentă din timpul lor pentru a-şi exprima opiniile despre articolul meu „Rezistenţii prin cultură“ de acum două săptămîni (http://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/rezisten-ii-cultura). O anumită ardoare din scrisul lor, precum şi faptul că în glosele lor reapar cîteva dintre stereotipiile cu care ne-am tot întîlnit pe parcursul tranziţiei mă îndeamnă să schiţez, la rîndul meu, un fel de răspuns. Nu pot rămîne insensibil la gîndurile unor oameni care vorbesc despre dictatură, libertate de exprimare şi alte asemenea teme majore – avînd, desigur, „tăria opiniunilor lor“ – şi semnează cu pseudonime. (Ce-i drept, relativ simpatice.)

Am constatat în ultima vreme – şi din alte comentarii – că în ceea ce ar trebui să fie spaţiul nostru public, între oameni altminteri inteligenţi şi educaţi, a reapărut şi se manifestă zgomotos, dacă nu de-a dreptul entuziast – „cu turle şi sobe“, cum zicea pe vremuri un realist-socialist – un perfid sentiment de neîncredere, bazat – cred – pe o eroare de logică şi pe „prezumţia de impuritate“ despre care vorbea dl Andrei Pleşu pe la începuturile Dilemei.

Să mă explic. Dacă – de exemplu – cineva scrie despre nevoia de a ne despărţi de comunism, se găseşte întotdeauna cineva care să dea replica: „păi noi încă n-am rezolvat problema fascismului!“. (Sau – mai rar – invers! Constat că sînt unii care îşi „prioritizează“ dictaturile...) Şi de aici, toată discuţia o ia razna şi se termină, de obicei, cu atacuri la persoană, legitimări/delegitimări şi apeluri emoţionale către intelectuali a căror misie, nu-i aşa, este „să scoată poporul din mizeria morală“. Dacă – tot de exemplu – cineva spune că limba română se vorbeşte tot mai prost şi asta arată că oamenii nu mai au respect faţă de sine şi faţă de ceilalţi (pentru că nu mai au cuviinţa de a se exprima corect şi decent), se găseşte întotdeauna altcineva care să reacţioneze: „păi, într-o ţară coruptă şi ajunsă pe mîna mogulilor de presă, dumneavoastră vă arde de dezacorduri gramaticale? diversiune!!!“). Dacă – în fine – cineva spune că în împrejurarea cutare Băsescu a avut dreptate (chit că în alte cîteva sute a greşit), apare mai mereu altcineva care să tragă concluzia: „e clar, sînteţi plătiţi de X, faceţi jocurile lui Y, nu mă duceţi pe mine aşa uşor...“ Pe scurt, în spaţiul public românesc şi stînd de vorbă cu oameni suficient de inteligenţi şi cultivaţi (şi cel mai adesea de bună credinţă), dacă vorbeşti despre ceva, ţi se reproşează că nu vorbeşti despre altceva, iar dacă spui ce crezi înseamnă că eşti plătit de forţe obscure, că ai interese dubioase, că eşti „omul cuiva“, că „nimic nu e întîmplător“. Iar această schemă de gîndire şi reacţie – poate mi se pare – nu intervine doar în chestiunile majore, ci a ajuns pînă la mărunţişuri de viaţă cotidiană ori la opţiuni care ţin de gusturi personale. Spui în public că te-ai uitat cu plăcere la un film amuzant – imediat se găseşte cineva care îţi pune în cîrcă nu doar o tîmpenie congenitală („cum? ţi-a plăcut prostioara aia?“), dar şi un scenariu elucubrant („eşti inconştient! dacă spui că îţi place asta, faci – fără să ştii – jocul şmecherilor care le pun beţe în roate lui cutare şi cutare şi, în general, n-ai înţeles că ai noştri sînt defavorizaţi de ai lor, tocmai din cauza unora ca tine...“). Dacă spui ceva rău despre Opoziţie, eşti omul Puterii. Dacă, peste o săptămînă, spui ceva rău şi despre Putere înseamnă că eşti un mare şmecher – „te dai imparţial“, dar „nu ne duci pe noi aşa uşor“... Ideea că ai gîndit cu mintea ta şi ţi-ai spus sincer părerile, şi într-un caz, şi în celălalt (şi recunoşti, eventual, că s-ar putea să te înşeli), este exclusă. Nu mai poţi fi – pur şi simplu – naiv, fraier, supus greşelii. Eşti interesat. Iar acest cuvînt continuă să aibă, în uzul limbii române, conotaţii profund negative. A avea interese este încă, pentru mulţi, o formă de dubioşenie, de impuritate evidentă, de „caractir“ murdar. După ce ne-am spetit două decenii să construim, cu chiu, cu vai, capitalismul şi democraţia, a avea interese şi a face un compromis – adică două expresii curente şi necesare în capitalism şi democraţie – sînt încă, pentru mulţi dintre concetăţenii noştri, sinonime cu „a fura“ şi „a fi vîndut“.

În faţa unor asemenea reacţii, am senzaţia acută că au trecut degeaba peste noi douăzeci de ani: n-am înţeles mare lucru, nu ne-am lecuit de comunism. Logica perversă a vechiului regim – care vedea peste tot duşmani ai orînduirii, scenarii subversive, jocuri ascunse şi legături „neprincipiale“ – s-a transferat, într-un mod perfid, către cetăţeni altminteri cumsecade. Omul fără dileme pare să renască şi, mai ales, să dispună de forţe noi, de cele mai multe ori preluate rapid din ideologiile la modă. Traduse şi adaptate la „spaţiul nostru public“, aceste ideologii se rezumă la etichetări rapide şi definitive. O uriaşă neîncredere – confirmată de toate sondajele – domină societatea noastră şi se manifestă acut atunci cînd e vorba despre persoane publice. Or, nu e nevoie să recurgi la mari teorii şi la o bibliografie academică pentru a ajunge la concluzia de bun-simţ că această neîncredere blochează orice schimb fructuos de idei şi opinii. Senzaţia permanentă că în spatele oricărui gest şi oricărei propoziţii „se ascunde ceva“ (un „ceva“ impur) te face să vezi – invers decît spune proverbul – o pădure deasă complet imaginară şi, din cauza ei, să nu observi cîţiva copaci singuratici, dar reali. Trăim într-o atmosferă reîncărcată.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Coșmarul prin care a trecut un culturist: a pierdut zeci de kilograme în 35 de zile. „Corpul meu a început să se mănânce singur”
Culturistul canadian Jared Maynard a slăbit enorm în cinci săptămâni și și-a pierdut capacitatea de a vorbi din cauza unei boli rare și terifiante de care a reușit, într-un final, să scăpe, deși medicii îi dădeau șansele minime de supraviețuire, potrivit The US Sun.
image
„Cel mai rău lucru din istoria umanității!” Internauții se revoltă din cauza măsurilor de mediu luate de producătorii de băuturi răcoritoare
Fie că este vorba de Coca-Cola sau de suc de portocale, dacă ați cumpărat recent o băutură îmbuteliată, probabil ați observat o schimbare subtilă, dar exasperantă, scrie Daily Mail Online, care relatează ce cred internauții, producătorii și experții în reciclare despre această măsură.
image
Cafeaua Marghilomana, relansată la conacul marelui politician Alexandru Marghiloman. Cum se prepara celebra licoare interbelică VIDEO
Cafeaua Marghilomana, băutura aristocraților de odinioară, a fost relansată. Va putea fi savurată odată cu introducerea în circuitul turistic a clădirilor recent reabilitate de pe domeniul din Buzău care i-a aparținut marelui politician Alexandru Marghiloman.

HIstoria.ro

image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.