Artă şi provocare

Există obiceiul ca, la preluarea preşedinţiei semestriale a Uniunii Europene, fiecare ţară să organizeze o manifestare culturală, de obicei o expoziţie, chiar în locul unde se desfăşoară reuniunile Consiliului de Miniştri. Cultura, care va să zică, uneşte popoarele Europei - cam acesta ar trebui să fie mesajul. Există o anume "viziune" propagandistică în acest mod de a trata arta/cultura (ca "element al suprastructurii", vorba lui Marx...), plus rutina evenimentelor de acest gen: facem o conferinţă de presă, inaugurăm festiv, contemplăm un pic opera, schimbăm amabilităţi, cugetăm la felul în care artiştii şterg graniţele şi tragem concluzia că UE este o construcţie culturală. Frumos. De această dată însă, lucrurile n-au ieşit "conform graficului". Povestea este, de-acum, ştiută: preşedinţia cehă a UE a încredinţat unui artist ceh, David Cerny, misiunea de a elabora o operă care să reprezinte cele 27 de state membre. Acesta a realizat singur lucrarea (intitulată "Entropa"), pretinzînd însă că a colaborat cu cîte un artist din fiecare ţară. În fapt, "artiştii" erau inventaţi, cu biografii cu tot, iar lucrarea înfăţişa harta statelor UE, fiecăruia fiindu-i rezervat cîte un clişeu sau stereotip: Franţa apare drept "ţara grevelor", Italia - a fotbalului, România - ţara lui Dracula, Olanda e complet inundată, deasupra apei rămînînd doar cîteva minarete etc. Bulgaria, reprezentată ca un WC turcesc, a protestat oficial. Artistul şi-a recunoscut farsa, anunţînd că va restitui banii primiţi. Vicepremierul ceh a cerut scuze Bulgariei într-o conferinţă de presă ţinută chiar în faţa lucrării cu pricina. Dar scandalul a fost deja creat, comentariile au curs, iar oficialităţile europene sînt într-o poziţie delicată: nu pot "elimina" în vreun fel lucrarea artistului ceh (ce ne facem cu libera exprimare?), nu pot scoate harta Bulgariei (cenzură!), dar nici nu pot bifa, solemn, manifestarea culturală, bucurîndu-se de unirea-n cuget şi-n simţiri europene prin intermediul artei. Mai ales că, spun unii, ce a făcut David Cerny "nu e artă", e doar provocare. Ce-i drept, artistul ceh are experienţă în materie de provocări: pe Sfîntul Venceslas l-a înfăţişat călare pe un cal mort, pe Saddam Hussein l-a reprezentat într-un acvariu cu formaldehidă etc. Într-un interviu apărut în revista online Cafe Babel spune că "president Klaus is a dick" (http:// www.cafebabel.com/eng/article/20960/david-cerny-president-klaus-is-a-dk.html) şi îşi explică proiectele artistice prin care a vrut să arate că naţiunea cehă e "plină de fuckers". David Cerny şi-a făcut, din provocare, o adevărată profesie, iar mass-media îi este de mare ajutor. Există, de altfel, în zilele noastre, mulţi artişti care ştiu să îmbine creativitatea cu marketingul, iar tendinţa de tabloidizare a presei contribuie esenţial la afirmarea acestor artişti: goana după scandaluri şi provocări a tuturor ştiriştilor din lume îi scoate din cercul restrîns al amatorilor de artă contemporană şi îi transformă în vedete mediatice. Evident, ei spun că ceea ce fac este artă. Michael Archer, de pildă, critic de artă la The Guardian, spune că "Entropa" a deranjat oficialităţile, tocmai pentru că e artă: "poţi să-i comanzi unui artist o sculptură, o pictură sau o frescă pentru a marca o ocazie sau pentru a reprezenta o credinţă sau alta, dar nu-i poţi comanda o operă de artă, pentru că arta nu poate fi decît ambivalentă". De aici încolo, discuţia se poate prelungi multă vreme, în termeni teoretici, pe tema "e artă sau nu e artă". Practic însă, "Entropa" a fost receptată "ideologic" şi a stîrnit nemulţumiri pentru că atenta la simboluri identitare şi la "imaginea de sine" a unor ţări. Reacţiile au fost diferite, în funcţie de anumite "comportamente culturale": oficialităţile bulgare s-au simţit lezate şi au declarat că "nu aceasta e imaginea Bulgariei"; în schimb, britanicii au tratat cu umor faptul că David Cerny le rezervă, pe hartă, un spaţiu gol, pentru a sugera tradiţionalele rezerve faţă de UE ale insularilor. Artistul însuşi îşi motivează demersul nu pe criterii estetice, ci tot în baza unei "ideologii": "Sînt foarte pro-european. Ar fi păcat dacă Europa n-ar fi în stare să ia această lucrare ca pe un strop de satiră şi de ironie. Dacă sîntem puternici ca europeni, ar trebui să fie OK ca o naţiune să se amuze pe seama altor naţiuni" (interviu în The Times, 14 ianuarie 2009). Artă sau provocare, lucrarea lui David Cerny a scuturat un pic atmosfera solemn-unanimă a instituţiilor europene şi a arătat că tot ce ţine de simbolistica identitară şi de imaginea de sine a unui popor sau a unei culturi reprezintă, în continuare, un subiect sensibil. Se pare că nu se poate face o unificare europeană a umorului, iar astfel de "atacuri subversive" la adresa identităţii naţionale sînt receptate cu zîmbetul pe buze doar de către britanici. Care, vai, sînt eurosceptici...