Adio, dragă Schengen!

Publicat în Dilema Veche nr. 359 din 30 decembrie 2010
Franța, sora mijlocie jpeg

- eu plec, că se-nserează-

Fostul comisar european Leonard Orban a pus punctul pe i în legătură cu aderarea la Spaţiul Schengen: problema nu e dacă vom fi amînaţi, ci cît vom fi amînaţi. Şi aduce şi argumente. Între altele, face legătura între politicienii occidentali şi cetăţenii din ţările lor (o temă aproape nebăgată în seamă la noi atunci cînd se comentează problema Schengen sau alte subiecte europene): „Această lărgire a Spaţiului Schengen a fost văzută negativ şi e o tendinţă care se accentuează în statele membre. Din păcate, sînt politicieni care nu explică foarte clar populaţiei din statele membre care sînt consecinţele lărgirii acestui spaţiu. Şi de multe ori ea este asimilată unei posibile invazii a cetăţenilor din România şi Bulgaria în statele din vestul Europei. Dar n-are nici o legătură cu asta. Din nefericire însă, asta e imaginea care persistă la nivelul mentalului populaţiei din multe state europene. Şi această imagine negativă se răsfrînge asupra acţiunii politicienilor şi, în condiţiile în care pe eşichierul politic din unele state membre şi-au făcut loc partide de extremă dreaptă, va fi cu atît mai complicat pentru un stat să obţină votul pozitiv al acestor ţări pentru a deveni membru Schengen“ (interviu pentru euractiv.ro, apărut pe 22 decembrie). 

Preşedintele şi premierul au reacţionat cu totul altfel: au spus că e vorba de „discriminare“ faţă de România. Reacţie emoţională, care nu ajută la nimic. Probabil că ea porneşte din sentimentul că „Occidentul“ trebuie să ne ajute în continuare să trecem strada, să închidă un ochi la beteşugurile noastre. Iar dacă nu o face, ne declarăm victime. De fapt, ne-am obişnuit să profităm de circumstanţele şi deciziile politice: şi intrarea în NATO, şi aderarea la Uniunea Europeană au fost posibile pentru că, la momentele respective, s-a decis că e mai bine să fim înăuntru decît să rămînem pe dinafară. Aici editorialistul Pierre Rousselin de la Le Figaro are dreptate: „Toată lumea ştie că România a profitat de avantajele circumstanţelor politice acum trei ani, iar de atunci a ratat ocaziile de a face progrese în lupta împotriva corupţiei şi a crimei organizate. Europa nu este un supermarket de unde fiecare să-şi ia ce-i trebuie, fără să respecte regulile“. Pe de altă parte însă, titlul editorialului („Nu unei Europe balcanizate!“) arată că Pierre Rousselin se plimbă prin acelaşi supermarket, dar frecventează doar rafturile care-i convin. Ideea că intrarea României şi Bulgariei în Spaţiul Schengen ar „balcaniza“ Europa este la fel de stupidă ca şi psihoza din 2004 declanşată de „instalatorul polonez“: opinia publică din Franţa şi din alte ţări trăia atunci spaima (întreţinută, desigur, de comentarii de presă) că muncitorii din ţările care au aderat atunci la UE le vor lua locurile de muncă cetăţenilor din statele vestice. Ceea ce s-a dovedit fals.(Iar polonezii au exploatat admirabil în favoarea lor acest episod: au umplut străzile Parisului cu afişe din care un tînăr frumos, cu salopetă de instalator, le zîmbea francezilor şi îi invita să-l viziteze la el în ţară...) 

Pe de altă parte, un mare număr de români au plecat la muncă în Italia şi Spania (mai puţini în Franţa sau în alte ţări). Simplificînd lucrurile, aceasta e o consecinţă a Tratatelor europene: pentru prima dată principiul libertăţii de mişcare şi deschiderea pieţei muncii au fost luate în serios la nivel de masă. Sute de mii de oameni şi-au găsit de lucru, s-au stabilit şi şi-au făcut case în alte ţări ale UE decît cele de provenienţă. Este o realitate pentru care unele dintre aceste ţări (de exemplu Franţa sau Italia, spre deosebire de Spania) nu erau pregătite. E adevărat că mulţi dintre aceşti oameni s-au dus să cerşească sau să fure. Dar e la fel de adevărat că Europa Occidentală se confruntă de multă vreme cu valuri de imigranţi de pe tot globul şi gestionează din ce în ce mai greu această problemă. „Balcanizarea Europei“ ar putea fi o expresie valabilă în măsura în care s-ar putea vorbi şi de o „africanizare a Franţei“ sau de o „turcizare a Germaniei“, avînd în vedere numărul mare de imigranţi africani şi turci din aceste ţări. Ceea ce, evident, nu se spune. Sau cine spune „n-are nume bun“... 

Rămîne însă în picioare argumentul esenţial al dlui Leonard Orban: uneori, politicienii din Vest nu reuşesc să le explice propriilor cetăţeni despre ce e vorba. Mai ales cînd au probleme interne. Cînd se discuta, acum zece ani, extinderea UE spre Est, au existat de asemenea curente de opinie defavorabile. Aparent, nimic nou. În fapt, „noutatea“ este că România este înăuntrul Uniunii Europene şi se poartă, în unele privinţe, de parcă ar fi în continuare în afara ei, aşteptînd favorurile „celor mari“. În problema imigranţilor, de pildă, există o întreagă dezbatere în Europa: pe de o parte, e nevoie de ei pe piaţa muncii (pentru că populaţia îmbătrîneşte), pe de altă parte, e nevoie de un control serios al fluxurilor migratorii. Există idei, propuneri, soluţii, controverse. România lipseşte din acest peisaj: pe de o parte vrea să păzească graniţele europene şi pretinde că ştie cum să o facă, pe de altă parte, nu are pe agendă tema imigranţilor, de parcă ar fi un subiect „doar pentru Occident“. Aşa încît, dincolo de orice, dincolo de faptul real că nu s-au făcut progrese în combaterea corupţiei, amînarea intrării în Spaţiul Schengen spune ceva şi despre absenţa României, de ani întregi, din construcţia soluţiilor la problemele europene. 

Discriminaţi sau sancţionaţi pe drept – pînă la urmă nu mai contează. O să ne refugiem iar în obiceiul nostru de a ne lamenta că sîntem „ţară de mîna a doua“ şi de a cînta, melancolici, romanţe despre iubiri părăsite...

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Huiduieli la concertul Coldplay de pe Arena Naţională. Un manelist a cântat in mijlocul concertului. „Mi s-a dus tot cheful” | VIDEO
O apariţie pe cât de neaşteptată, pe atât de neplăcută în timpul concertului trupei britanice de rock Coldplay la primul concert susţinut în România în cadrul turneului „Music of the spheres”.
image
Cine e Babasha și ce spune după momentul de la concertul Coldplay: „Străinii ne apreciază, doar românii nu ne apreciază” VIDEO
Babasha, pe numele său real Vlad Babașa, este originar din Bacău și la ora actuală este foarte popular pe mai multe platforme de streaming audio. Acesta a stârnit controverse după ce a cântat la mult așteptaul concert Coldplay în România, în fața a 50.000 de spectatori.
image
Mărturiile recruților ruși luați prizonieri de război de către ucraineni: „Cu banii ăștia aș trăi regește în Somalia”
Recruți din țări africane și din Asia de Sud care au fost luați prizonieri de război de trupele ucrainene au oferit mărturii despre cum au ajuns să semneze contracte cu Ministerul rus al Apărării, relatează portalul RBC Ucraina.

HIstoria.ro

image
Marcel Pauker, lider al comuniştilor români, anchetat şi împuşcat în URSS
La începutul lui octombrie 1937, Marcel Pauker, lider al comuniştilor români, e chemat la Moscova pentru a răspunde unei anchete a Kominternului.
image
Hanurile de altădată, precursoarele caselor de schimb
Zarafii s-au orientat spre construcțiile ce ofereau cele mai sigure condiții, dar și accesibilitate, adică hanurile, precursoarele hotelurilor, în curțile cărora își puteau desfășura activitatea.
image
De ce au ajuns sovieticii primii la Berlin?
Pe 16 decembrie 1944, în condiții meteo nefavorabile, Wehrmachtul a declanșat o masivă contraofensivă împotriva trupelor americane dispuse în zona Ardenilor din Franța, Belgia și Luxemburg.