Actualitatea rapiţei româneşti
Preşedintele Traian Băsescu a spus, la televizor, că mai mulţi politicieni pregătesc suspendarea sa din funcţie după alegeri. Pentru a defini această bănuială a domniei sale, a folosit expresia "lovitură de stat". Emil Boc, liderul PD-L, a expus, după cîteva zile, întreaga "mecanică" a chestiunii: Dan Voiculescu va fi ales preşedintele Senatului şi, devenind preşedinte interimar după suspendarea preşedintelui Băsescu, îl va numi premier pe Mircea Geoană. Acest scenariu (fără nici o bază, fără nici un argument, bazat numai pe "sentimentele reciproce" ale liderilor noştri politici) a dat ceva de ronţăit presei române. Un jurnalist străin i-a cerut preşedintelui Băsescu să explice ce-i cu "lovitura de stat", atrăgîndu-i atenţia că a folosit cuvinte grave. Evident, dl preşedinte a scăldat-o. Din păcate, a nu ştiu cîta oară, omul Traian Băsescu o ia înaintea preşedintelui statului: vorbeşte fără a da atenţie gravităţii termenilor, de parcă ar fi la o şuetă cu prietenii, nu la televizor, în faţa naţiunii. Inutil să spun că nici un şef de stat sau de guvern european n-ar folosi, în public, expresia "lovitură de stat" într-un asemenea context. Preşedintele României a rostit-o, mass-media a înjghebat la repezeală niscaiva talk-show-uri şi cîteva editoriale pe tema asta şi gata "actualitatea". În schimb, nu a avut nici un ecou o altă declaraţie a preşedintelui: aceea că România ar trebui împărţită în 3-4, maximum 12 judeţe. Acesta chiar ar fi un subiect de dezbatere. Actuala împărţire administrativă a ţării e stufoasă, complicată, ineficientă, costisitoare. Peste ea s-au suprapus nişte "regiuni de dezvoltare" - invenţii birocratice menite să atragă mai eficient fondurile europene, care mai mult complică lucrurile. De ani întregi, tema reîmpărţirii administrative nu e discutată, deşi ar trebui. Mecanismele Uniunii Europene (în primul rînd cele de finanţare) au nevoie de o administraţie locală şi regională puternică, aşa încît intrarea noastră în UE ar fi trebuit să dea un impuls dezbaterii acestei teme. Preşedintele a încercat s-o pună pe agenda publică, dar n-a fost băgat în seamă. "Lovitura de stat" e un subiect mai tare, deşi e gol pe dinăuntru. Criza economică. Ani la rînd, am trăit repetînd refrenul reconfortant al creşterii economice şi am descoperit cu delicii consumul. La televizor, ştirile economice aveau un mic aer triumfalist: creşte consumul, se construieşte mult, avem investiţii străine, românii fac cumpărături frenetice de Crăciun etc. (Cu o excepţie: emisiunea BizBazar a lui Moise Guran, pe Antena 3 - cumpănită şi cu dileme...) Cîţiva comentatori au semnalat, de ceva vreme, că e o creştere nesănătoasă şi că economia are, în continuare, probleme. Pentru că nu vedeam dincolo de coşul de cumpărături de la supermarket, nu i-am băgat în seamă. Acum, a venit criza. Ştiriştii noştri nu sînt în stare s-o prezinte altfel decît prezintă accidentele de maşină şi catastrofele naturale: au un aer alarmist şi spăimos, dramatizează mai mult decît trebuie. Poporul se uită şi aşteaptă un semn divin: poate Dumnezeu ţine cu noi şi criza ne va ocoli... Dar nu se discută la rece nimic, nu se dezbat posibilele soluţii şi potenţialele efecte: nu părem deloc interesaţi de modul în care criza economică ne va schimba obiceiurile de consum abia deprinse. La o privire rapidă pe deasupra "cuibului de cuci" reprezentat de spaţiul public românesc, criza pare doar un mare fapt divers, bun de stors emoţii de la telespectatori şi cititori. Cîtă vreme ne-a mers bine, ne-am plîns că ne e rău. Acum, între o criză economică reală şi o lovitură de stat imaginară, parcă sîntem preocupaţi mai mult de a doua. Se duce dracului rapiţa...
