Absenţi din Europa, fermi la Bacău

Ideea de comisar e legată, la români, de popularul personaj al lui Sergiu Nicolaescu şi de celebra lui replică "un fleac: m-au ciuruit!". Ceea ce nu e neapărat rău. Dar un comisar european e cu totul altceva, iar politicienii noştri de vîrf nu par să fi înţeles diferenţa. Ciuruiţi de obsesia propriei imagini şi de fleacurile electorale interne, neglijează cu totul acest episod politic important pentru existenţa României în Uniunea Europeană. Cu cîtăva vreme în urmă, preşedintele şi premierul au anunţat că portofoliul vizat este cel al agriculturii, iar propunerea României este Dacian Cioloş. Fost ministru, un tehnocrat eficient, apreciat la Bruxelles tocmai pentru cunoaşterea politicilor agricole europene, dl Cioloş are, fără îndoială, calităţile cerute de o asemenea funcţie. E o propunere mai mult decît onorabilă. Dar în complicatul balet al formării Comisiei Europene, nu e suficient doar atît. E limpede că fiecare ţară poate propune oameni competenţi pentru diverse portofolii. E nevoie însă şi de susţinere politică şi de un sofisticat sprijin "încrucişat" din partea mai multor ţări. În cazul agriculturii " portofoliul cu cel mai mare buget, dar şi cu cele mai complicate probleme " cu atît mai mult. România miza pe sprijinul Franţei, care a ştiut întotdeauna să-şi apere interesele în materie de politici agricole şi, fără îndoială, ar fi fost o voce puternică şi în acest caz. Se mai vorbea de sprijinul Germaniei şi de al altor ţări. Ai noştri " preşedintele şi premierul " păreau că se află pe cai mari şi îşi plimbau mîndria pe la televiziunile române: iată, ţărişoara noastră are şanse să obţină unul dintre cele mai importante şi disputate posturi din Comisia Europeană. Vedeam (sau poate că mi s-a părut?) cum în ochi deja le mijeşte aerul triumfal cu care ar fi anunţat, eventual, numirea dlui Cioloş, trăgînd spuza "pe intern": iată, Europa ne bagă în seamă, nu-i aşa că sîntem buni? E interesant că în jurul acestei propuneri n-au existat polemici ori reacţii contrare: nu e clar în ce măsură acest fapt s-a datorat (doar) calităţilor dlui Cioloş sau (şi) dezinteresului manifestat de partide şi politicieni pentru chestiunile europene. Una peste alta, propunerea românească era dată ca avînd mari sorţi de izbîndă. Între timp însă chestiunea s-a complicat. Normal, este vorba despre Uniunea Europeană şi despre a ei Comisie. Fiecărei ţări i s-au cerut trei propuneri, pentru portofolii diferite. Au anunţat că aspiră la portofoliul agriculturii Austria şi Irlanda. Germania nu mai susţine propunerea noastră, susţine Austria, iar Franţa pare să se fi reorientat spre Irlanda. România încă n-a trimis cele trei propuneri şi nici nu e clar cine o va face: de cîtăva vreme, avem două guverne şi fiecare stă într-un picior. Mă tem că vîrfurile noastre politice în continuare n-au înţeles mecanismele interne ale acestui paradis al negocierilor care este Uniunea Europeană. Acesta e şi motivul pentru care România face o figură ştearsă la reuniunile Consiliului European şi ale celorlalte organisme de decizie din UE. Iar preşedintele nostru e în continuare stingher " şi la discuţiile oficiale, şi la poza cu cei 27 de lideri. Probabil că, formal şi în ultimul moment, România va face cele trei propuneri cerute. Logic, eficient şi normal ar fi ca printre cele trei propuneri să se afle şi actualul comisar, dl Leonard Orban, care ar putea obţine un portofoliu de educaţie şi cultură (y compris multilingvism): deja ştie ce are de făcut, s-a achitat conştiincios de obligaţiile mandatului său, iar între timp a acumulat şi o anume experienţă politică, şi o susţinere pe plan european. În plus, un asemenea portofoliu ar fi mai potrivit cu statutul României: agricultura ar fi, s-o recunoaştem, o pălărie prea mare pentru ţărişoara noastră. Deocamdată însă, Parlamentul nostru e ocupat cu respingerea Guvernului Croitoru (eu scriu marţi, cică miercuri o să-l respingă, dvs. veţi citi joi şi veţi vedea...); încă premierul Emil Boc, cu o mulţumire demnă de o cauză mai bună, a spus că Guvernul său şi-a făcut planul pînă la 1 octombrie; iar preşedintele Băsescu a anunţat acum vreo două zile, în timpul unei băi de mulţime la Bacău: "Rămînem fermi pentru comisariatul pe agricultură. Cu siguranţă, orice politician are şi un plan B, dar nu este momentul să vorbim acum despre el". Eu cred că, din nou, preşedintele a vrut să folosească "la intern" chestiuni europene care pot "da bine" în campania electorală. În rest, mă îndoiesc că există un plan B. Iar "nu este momentul" e o gogoriţă: tocmai acum e momentul, acum se negociază viitoarele posturi, acum se formează, de fapt, structura viitoarei Comisii. Noi însă "rămînem fermi", adică nemişcaţi. Mai lipseşte să reluăm vechiul refren de pe vremea cînd se omagia statul dac al lui Burebista şi pe care l-am auzit o dată reluat de un tînăr simpatic într-un tren care se oprise în cîmp şi nu mai pleca: "sîntem aici de 2050 de ani...".