Scandalurile din Moldova
Scandalurile unei societăţi spun multe despre acea societate. Asta o ştiu sigur. Ce anume spun scandalurile astea e chestiune de interpretare. Vă las dumneavoastră interpretarea, mă rezum să trec puţin prin scandalurile din Republica Moldova, aşa cum se văd ele din presa locală.
În fiecare an, pe 7-8 aprilie se reaprinde discuţia despre pedepsirea celor care au bătut şi au omorît oameni în 2009. Ţin bine minte acele evenimente, pentru că m-am nimerit la Chişinău. Se poate spune că de atunci „m-a prins flama“ cu Republica Moldova. A fost o întîmplare dintre cele care îţi pot marca viitorul. Acum, jumătate dintre activităţile organizaţiei pe care o conduc au legătură cu Moldova. Recent, am deschis o filială şi la Chişinău, se numeşte chiar aşa: Centrul Român de Politici Europene – Republica Moldova. Este o „asociaţie obştească“, aşa cum se numesc ONG-urile în legea moldovenească.
În fiecare an, la început de aprilie, presa de la Chişinău scrie despre nedreptate. „În 4 ani, procurorii au pornit 102 cauze penale în Dosarul «7 aprilie». 31 dintre acestea au fost expediate în judecată. 14 poliţişti au fost condamnaţi, alţii 20 – achitaţi. Cei 14 condamnaţi au primit pedepse cu executare condiţionată“, scrie Ziarul de Gardă. Cu alte cuvinte, 3 morţi, 600 de arestaţi şi 14 pedepse fără puşcărie. Plus nişte scuze publice de la ministrul de Interne actual.
A fost apoi scandalul „10 pentru Moldova“. Televiziunea Publika a cerut Institutului IMAS – Chişinău (filiala locală a IMAS din România şi cel mai respectat brand de cercetare sociologică din Republica Moldova) să întrebe populaţia care sînt cei mai buni zece moldoveni la diverse categorii. IMAS a măsurat cinstit şi a ieşit Vladimir Voronin drept cel mai bun politician. Era de aşteptat, doar partidul său e pe primul loc ca voturi şi la alegeri, şi în sondaje. La categoria oameni de afaceri, IMAS a dat pe primele trei locuri: Vlad Filat, Vlad Plahotniuc şi Oleg Voronin. Televiziunea a decis să-i descalifice pe primii doi, din cauză că sînt şi politicieni, astfel încît premiul a mers la Voronin cel mic, fiul lui Vladimir. Ironia sorţii: la început de aprilie, doi Voronini printre cei mai buni moldoveni. Puhoi de critici s-au revărsat peste Publika şi peste IMAS.
Mai e, apoi, scandalul declaraţiilor de avere. Moldova a adoptat o lege a declarării averilor şi a făcut şi o instituţie – Comisia Naţională de Integritate. I-am adus prin CRPE pe şefii instituţiei la Bucureşti, să înveţe de la ANI: a fost un moment de mîndrie pentru mine să văd o instituţie românească ce zbîrnîie la capitolul bune practici. Sistemul IT şi procedurile ANI le-ar veni mănuşă celor de la Chişinău, şi încercăm să căutăm finanţare pentru un proiect mai mare de asistenţă ANI – CNI. Acum, însă, presa de la Chişinău este ocupată să studieze declaraţiile de avere abia depuse. Concluzia este cinică: politicienii sînt bogaţi, prea bogaţi faţă de ţara pe care o conduc. E un pas inevitabil. Transparenţa năuceşte la început. Dacă CNI va funcţiona mai mult decît ca arhivă de declaraţii şi va fi chiar un organ de control, cum a reuşit ANI, oamenii vor simţi şi ceva dreptate. Adevărul – Moldova ia la control afacerile trecute pe numele nevestelor de politicieni. Ziarul de Gardă urmăreşte cazul unui judecător cu ditamai vila într-un cartier select. Jurnal de Chişinău observă că Plahotniuc este, în acte, mult mai sărac decît îl ştie toată lumea. Dacă nu vor urma investigaţii, simpla transparenţă mai mult îi va enerva pe oameni. Dacă vor urma, politicienii îi vor pune gînd rău Comisiei, ştim povestea.
Ziarul Capitala anunţă că primăria continuă evacuarea forţată a gheretelor din centru. Proprietarii ameninţă cu proteste. Îmi dau seama că la Chişinău nu sînt cîini vagabonzi. Fericirea de a nu avea ONG-işti de genul prostănac-sentimental-odios-iubitor de animale.
Deputatul liberal Ana Guţu a depus o sesizare la Curtea Constituţională, prin care îi cere să decidă că articolul 13 din Constituţie, cel care spune că limba oficială este „limba moldovenească, funcţionînd pe baza grafiei latine“, trebuie interpretat ca zicînd că este vorba despre limba română. Sesizarea se pare că a stîrnit furia presei de limbă rusă, pe care încă nu sînt în stare să o citesc (iau lecţii de rusă, dar sînt mai pesimist acum decît cînd am început). Celelalte ziare de limbă română ignoră subiectul, dar Timpul face contracampanie de apărare a deputatei Guţu.
Maia Sandu, tînăra ministră a Educaţiei, absolventă de Harvard şi cu CV de expertă a Băncii Mondiale la Washington, a avut ideea de a instala camere de luat vederi la Bacalaureat. Şeful Partidului Liberal, Mihai Ghimpu, a afirmat că liceenii vor fi timoraţi de camere şi că Sandu are o mentalitate comunistă. A fost doar una dintre ieşirile ciudate ale lui Ghimpu, din ultima vreme (a pornit şi un război inutil cu presa), de unde a ieşit destul de şifonat: ziare diverse i-au luat apărarea Maiei Sandu, care numai CV de comunistă nu are.
Evident, aceste scandaluri sînt acoperite de preocuparea pentru cine va forma guvernul. După ce premierul Filat a denunţat acordul coaliţiei Alianţa pentru Integrare Europeană 2 – în principal pentru că era enervat de Vlad Plahotniuc şi de al său Partid Democrat –, Guvernul a căzut în Parlament. Apoi, după lungi negocieri, Filat şi Plahotniuc par a se fi împăcat. Se zvoneşte insistent că Plahotniuc va fi numărul 2 în Guvern. Evident, ideea de a produce o ditamai criza politică pentru a-l da afară pe Plahotniuc din funcţia de vicepreşedinte la Parlament, pentru a-l lua apoi în Guvern, sună ca naiba. Vlad Filat nu a avut şi următoarele mişcări pregătite. După ce Filat şi Plahotniuc au bătut palma, al treilea partid din coaliţie, condus de Mihai Ghimpu, a zis că nu-l mai votează pe Filat cu nici un chip. A zis Ghimpu aşa, dar a urmat un moment dramatic: vreo 20 de oficiali PL (miniştri, majoritatea deputaţilor, lideri de filiale), în frunte cu deputata Guţu – cea de mai sus – au zis că îl vor schimba pe Ghimpu din funtea partidului. Cînd scriu, această dramă e în plină desfăşurare şi simt că pitorescul domn Ghimpu ar merita un articol separat, dacă nu apare vreo altă urgenţă – aşteptaţi-vă la un astfel de articol, săptămîna viitoare.
Ziarele s-au împărţit atît de evident în criză, încît e predictibil ce vei citi. Timpul e anti-Filat, deci ţine cu Ghimpu, de conjunctură. Totuşi, directorul ziarului, Constantin Tănase, are dreptate cînd zice că Filat a denunţat acordul fostei coaliţii zicînd că „Republica Moldova este sub asediul unei structuri oligarhice gata să ţină ostatici cetăţenii, o întreagă ţară, numai pentru a-şi satisface propriile interese! Această stare de lucruri nu mai poate fi continuată.“ Adică, gata, această „structură oligarhică“ a fost distrusă şi Moldova nu mai e ostatica ei?
Moldova Suverană – care altădată era ziarul comuniştilor şi era savuros în felul său – acum nu mai are nici un haz: este pe faţă pro-Filat şi scîrbos anti-Ghimpu (atacuri mizere, de nereprodus). Titlurile sînt de genul: „Guvernul ia toate măsurile pentru a dezvolta un sistem modern de ocrotire a sănătăţii“.
Revista Săptămîna publică un articol intitulat „Modelul Chavez“, scris de un anume Robert Skidelsky. Mi s-a părut cunoscut şi am verificat pe Google. Ce să vezi! Acelaşi articol (la literă) era publicat recent de Dilema veche. La noi se zicea că „Robert Skidelsky este membru al Camerei Lorzilor din Marea Britanie“, se menţiona „Copyright: Project Syndicate, 2013“ (ceea ce înseamnă că Dilema veche plăteşte pentru a republica) şi că traducerea aparţine Stelei Giurgeanu. În Săptămîna de la Chişinău nu este precizat nimic de traducere, nici cine este Skidelsky. Cine nu ştie poate crede că o fi ceva polonez care a scris în română pentru revista Săptămîna.
Dar tind să îi iert, pentru că în acelaşi număr, ştirea despre propunerea preşedintelui Timofti ca Filat să fie iar premier este însoţită de monologul Soniei din Unchiul Vania: „N-ai încotro, trebuie să trăieşti! (Pauză) Noi, unchiule Vania, vom trăi. Vom trăi un şir lung-lung de zile, nopţi lungi; vom îndura răbdători chinurile pe care ni le va pregăti soarta; (...) iar cînd ne va veni ceasul, vom muri umili, şi dincolo vom mărturisi că am fost chinuiţi, că am plîns, că ne este sufletul amar, şi lui Dumnezeu i se va face milă de noi, unchiule, dragule unchi, vom cunoaşte o viaţă senină, minunată, frumoasă, ne vom bucura, iar necazurile de acum le vom privi cu înduioşare, zîmbind – şi ne vom odihni. (...) Vom auzi îngerii, vom vedea tot cerul cu diamante, vom vedea cum tot răul de pe pămînt, toate necazurile noastre se vor topi în bunătatea care va umple întreaga lume şi viaţa noastră va deveni paşnică, tandră, dulce ca o mîngîiere. Eu cred, cred... (Îşi şterge ochii cu batista) Sărmanule unchi, sărmane unchiule Vania, plîngi... (Printre lacrimi) În viaţa ta, nu ai avut bucurii, însă aşteaptă, unchiule Vania, aşteaptă... Ne vom odihni... (Îl îmbrăţişează) Ne vom odihni!“
Traducerea din rusă: să zicem „de Cristian Ghinea“ şi sîntem chit!
facebook.com/Cristian.Ghinea.CRPE
