S-a mai trăncănit o tură despre creştere
- cu Hollande, care-i întrece -
● Eu v-am zis că toată discuţia despre reorientarea spre creştere este apă de ploaie. Deci, după Consiliul European, aţi citit ştiri peste ştiri şi analize peste analize despre cum întoarce Europa cîrma spre politici de creştere. Asta a fost o linie de interpretare. A doua a fost şi mai ancorată în politica zilei şi a fost folosită şi de premierul Victor Ponta, disperat să iasă din paradigma de-acasă „plagiator-cripto-neo-comunist“ şi să intre în aia europeană „premier progresist care se ţine de mînă cu Hollande“. Deci, această a doua linie de interpretare zice că alegerea lui François Hollande mută decisiv centrul de greutate al politicilor europene, dinspre austeritate spre creştere, că Germania cea austeristă (nu există cuvîntul, dar nu că sună bine?) a fost pusă cu botul pe labe. Frumoasă naraţiune, dar stupidă.
● Alegerea lui Hollande ca preşedinte al celei mai importante ţări din univers, în capul ei, s-a produs la 6 mai. Bon, deci s-ar zice că la 6 mai a întors Europa cîrma dinspre austeritate spre creştere (aplauze prelungite de fundal, care nu sînteţi de acord cu creşterea ridicaţi mîna sus, ticăloşilor!). Problema e că nu e tocmai aşa. Vorbăria despre creştere a început mult mai devreme. Cum opinia publică a obosit de austeritate, liderii trebuiau să pozeze că fac ceva pentru creştere. Ce anume? Păi, nu pot face mare lucru, dacă nu mai ai bani şi nu te poţi împrumuta, nu prea poţi să arunci bani în (posibila) creştere. Dar nici nu poţi spune electoratelor: fraţilor, uitaţi buzunarele goale! Nu, nu aşa funcţionează democraţia. Deci, să ne facem că facem ceva pentru creştere. Sarkozy a plătit cu funcţia chestia cu austeritatea. Doar că aşa cum relatează acum lupta antiausteritate a lui Hollande cu Merkel, anul trecut presa relata despre lupta lui Sarkozy cu Merkel pe aceeaşi temă. Pare că fiecare preşedinte francez are trecut în fişa postului că trebuie să se certe cu nemţii contra austerităţii.
● Deci, ce s-a schimbat la acest Consiliu? Mai nimic. Au trăncănit şi înainte despre creştere, au trăncănit şi acum. Anul trecut, Comisia a prezentat un Annual Growth Survey. Pe baza lui, Consiliul din 9 decembrie a invitat ţările membre să ia măsuri pentru a rezolva problemele cele mai stringente care împiedică creşterea. Deci, asta se întîmpla în luna a 5-a î.e.H. (înaintea erei Hollande). La 30 ianuarie 2012 (luna a 3-a î.e.H), Consiliul European emană o declaraţie a celor 27 de şefi de state şi de guverne. Ea are cîteva pagini şi e plină tot de vorbărie despre creştere. Titlul ei? Towards Growth-friendly Consolidation and Job-friendly Growth. Apoi, Consiliul European din 1-2 martie (luna a 2-a î.e.H). Prima propoziţie din concluzii: „Uniunea Europeană ia toate măsurile necesare pentru a repune Europa pe drumul spre creştere şi joburi“. Deci, „toate măsurile necesare“, da? Ce vreţi mai mult de atît? Toate-toate. Evident, se subînţelege că toate alea care nu costă bani. De altfel, citind toate aceste documente cu pixul în mînă, ideea este una singură: noi, liderii, facem tot ce putem ca să relansăm economiile, sîntem pregătiţi să le facem economiilor tot ce se poate – masaj, ceai de rostopască sau compresie cu muşeţel – numai să nu coste bani, că nu avem de unde. Dacă nu mă credeţi, uitaţi ce frază vine după asta cu toate măsurile: „consolidarea fiscală este o condiţie esenţială pentru întoarcere la creştere mare“. Cu alte cuvinte: sîntem pregătiţi să luăm toate măsurile, dar fără austeritate nu putem echilibra finanţele şi nu ne putem întoarce la creştere. Nasol.
● Vă zic, oamenii erau disperaţi să pară că fac ceva pentru creştere, dar nu sînt multe de făcut. Pe vremea asta, Hollande trăncănea electoral cum că Europa se îndreaptă într-o direcţie greşită şi că trebuie să ne întoarcem la creştere, că e uşor de făcut asta, dar nu vor oamenii cu suflet rău care se adună la Bruxelles. Că să-l voteze lumea pe el, că el ştie cum. Şi-l votară. Aşa ajungem la Consiliul European din 28-29 iunie, ăsta cu scandalul de la noi. Deci sîntem în luna 1 era Hollande. Momentul-cheie, Europa se salvează din ghearele austerităţii, aplauze de fundal, pam-pam! Cei 27 de înţelepţi, conduşi acum de cel mai important preşedinte din univers, în capul votanţilor săi, întorc o pagină ruşinoasă din istoria economică europeană. Ei decid aşa, citez din concluzii: „Strong, smart, sustainable and inclusive growth, based on sound public finances, structural reforms and investment to boost competitiveness, remains our key“. Aş traduce, dar i-aş strica farmecul. Remarcaţi cîte adjective însoţesc cuvîntul creştere: „strong“ (puternică), „smart“ (inteligentă), „sustainable“, „inclusive“ (inclusivă, atotcuprinzătoare, cea mai tare din parcare). Deci, cei 27 promit o super-mega-creştere. După care urmează sintagma: „bazată pe finanţe publice solide“. Ups! Tocmai cînd se distrau cu aşa multe adjective pentru creştere, o acritură de neamţ din echipa de redactare le-a tăiat cheful şi a zis: staţi aşa, puteţi să faceţi creşterea asta cum vreţi voi, puteţi să o faceţi şi megagalactică, dar să fie bazată pe finanţe publice echilibrate. Adică, austeritate, frate! Puteţi să aveţi cea mai megagalactică creştere, dar fără să stricaţi angajamentele de austeritate pe care le-aţi luat deja, puteţi să spuneţi publicului de acasă ce vreţi, puteţi să promiteţi autostrăzi spre Marte, dar fără să ne stricaţi calculele cu deficitul bugetar şi datoria publică; hai, succes, vă pupăm!
● În a doua parte a concluziilor, este redat textul aşa-numitului „Compact for Growth and Jobs“. Şi el e lung şi complicat, n-am loc de o analiză amănunţită ca cea mai de sus, dar se rezumă cam aşa. Noi, ăştia 27, ne-am adunat aici şi semnăm acest „compact“ pentru creştere în care zicem următoarele: ar fi foarte mişto ca statele membre să ia măsuri de creştere, să aibă grijă de agenda 2020, să facă ceva în legătură cu şomajul, să aprofundeze piaţa unică, să se ocupe aşa cum au promis de piaţa unică digitală, să reducă birocraţia, să finalizeze cum au promis piaţa unică a energiei, să se ocupe de încurajarea inovării, să unifice prevederile privind patentele de invenţii. Alo, staţi aşa, îţi vine să zici. Păi, acum treceţi în document tot ce vă doare? Nu era despre creştere? Aţi ajuns deja la punctul h şi nu ziceţi nimic de bani. A, da, corect, trebuie să zicem ceva de bani pentru că altfel va rîde presa de noi. Deci, punctul h: ne angajăm să investim cam 120 de miliarde de euro în creştere.
● Wow, în fine, nişte bani! Presa a muşcat chestia asta. În sfîrşit, o sumă de citat: 120 de miliarde. Suma în sine o suna impozant pentru o ţară ca România, dar e puţin dacă te gîndeşti că ar trebui să scoată Europa din criză. Deci, şi dacă s-ar fi spus direct: băgăm 120 de miliarde în creştere, n-ar fi fost mare brînză. Ştiu că aţi citit cam aşa ceva în presă, dar nu asta s-a decis. Citiţi singuri concluziile de la punctul h în jos. E ceva de genul: noi ne gîndim să punem 120 de miliarde, cam la modul următor. Ar fi mişto să fie crescut capitalul Băncii Europene de Investiţi cu vreo 10 miliarde, că poate dă mai multe credite, deci rugăm frumos board-ul Băncii să ia această decizie pînă în decembrie 2012. Apoi, cu 4 miliarde lansăm un proiect-pilot de bonduri, să vedem cum merge. Am făcut deci 14 miliarde. Deci, mai avem de promis 106 miliarde. Să vedem… Acolo unde se poate, statele membre au voie să realoce banii din fonduri structurale pentru a garanta împrumuturi pentru firme. Estimăm că această chestie ar mai putea îndrepta spre creştere undeva pe la vreo 55 de miliarde, desigur, dacă statele membre au chef să facă asta şi dacă şi Comisia va fi de acord. Frumos, nu? Cele 120 de miliarde sînt de fapt bani deja daţi sau care ar trebui daţi de alţii. Dar presa a raportat „120 de miliarde pentru creştere“, liderii au arătat că fac ceva pentru creştere, iar Hollande s-a întors la popor zicînd că le-a arătat el austeriştilor răi la suflet. Toată lumea mulţumită!
● Doar că, odată întors acasă, lui François îi dă cu virgulă. Să vedeţi comedie: cică nu se poate şi să renunţi la austeritate, şi să reechilibrezi bugetul. Păi, nu d-asta l-au votat francezii? Să facă bine să se poată. Pînă şi The Guardian, bastionul stîngii caviar, îl ia peste picior; fix a doua zi după Consiliul European titlu mare: „François Hollande se chinuie să rebrănduiască austeritatea în timp ce bugetul francez are probleme“. Cică le dă cu minus, aşa, vreo 10 miliarde (peste deficitul de 4,4%). Ce ne facem, ce ne facem? Cum a zis Hollande însuşi în seara victoriei: austeritatea nu mai este inevitabilă. Drept urmare, o redenumim. Îi zicem „fairly redressing“ (pentru dl prim-ministru român: ghilimelele înseamnă că e un citat din The Guardian). Adică redresăm finanţele publice în mod fairly. Moarte austerităţii, bun venit redresare, dar scoateţi banii!
http://www.facebook.com/ Cristian.Ghinea.CRPE
