S-a mai trăncănit o tură despre creştere

Publicat în Dilema Veche nr. 439 din 12-18 iulie 2012
S a mai trăncănit o tură despre creştere jpeg

- cu Hollande, care-i întrece -

● Eu v-am zis că toată discuţia despre reorientarea spre creştere este apă de ploaie. Deci, după Consiliul European, aţi citit ştiri peste ştiri şi analize peste analize despre cum întoarce Europa cîrma spre politici de creştere. Asta a fost o linie de interpretare. A doua a fost şi mai ancorată în politica zilei şi a fost folosită şi de premierul Victor Ponta, disperat să iasă din paradigma de-acasă „plagiator-cripto-neo-comunist“ şi să intre în aia europeană „premier progresist care se ţine de mînă cu Hollande“. Deci, această a doua linie de interpretare zice că alegerea lui François Hollande mută decisiv centrul de greutate al politicilor europene, dinspre austeritate spre creştere, că Germania cea austeristă (nu există cuvîntul, dar nu că sună bine?) a fost pusă cu botul pe labe. Frumoasă naraţiune, dar stupidă.

● Alegerea lui Hollande ca preşedinte al celei mai importante ţări din univers, în capul ei, s-a produs la 6 mai. Bon, deci s-ar zice că la 6 mai a întors Europa cîrma dinspre austeritate spre creştere (aplauze prelungite de fundal, care nu sînteţi de acord cu creşterea ridicaţi mîna sus, ticăloşilor!). Problema e că nu e tocmai aşa. Vorbăria despre creştere a început mult mai devreme. Cum opinia publică a obosit de austeritate, liderii trebuiau să pozeze că fac ceva pentru creştere. Ce anume? Păi, nu pot face mare lucru, dacă nu mai ai bani şi nu te poţi împrumuta, nu prea poţi să arunci bani în (posibila) creştere. Dar nici nu poţi spune electoratelor: fraţilor, uitaţi buzunarele goale! Nu, nu aşa funcţionează democraţia. Deci, să ne facem că facem ceva pentru creştere. Sarkozy a plătit cu funcţia chestia cu austeritatea. Doar că aşa cum relatează acum lupta antiausteritate a lui Hollande cu Merkel, anul trecut presa relata despre lupta lui Sarkozy cu Merkel pe aceeaşi temă. Pare că fiecare preşedinte francez are trecut în fişa postului că trebuie să se certe cu nemţii contra austerităţii.

● Deci, ce s-a schimbat la acest Consiliu? Mai nimic. Au trăncănit şi înainte despre creştere, au trăncănit şi acum. Anul trecut, Comisia a prezentat un Annual Growth Survey. Pe baza lui, Consiliul din 9 decembrie a invitat ţările membre să ia măsuri pentru a rezolva problemele cele mai stringente care împiedică creşterea. Deci, asta se întîmpla în luna a 5-a î.e.H. (înaintea erei Hollande). La 30 ianuarie 2012 (luna a 3-a î.e.H), Consiliul European emană o declaraţie a celor 27 de şefi de state şi de guverne. Ea are cîteva pagini şi e plină tot de vorbărie despre creştere. Titlul ei? Towards Growth-friendly Consolidation and Job-friendly Growth. Apoi, Consiliul European din 1-2 martie (luna a 2-a î.e.H). Prima propoziţie din concluzii: „Uniunea Europeană ia toate măsurile necesare pentru a repune Europa pe drumul spre creştere şi joburi“. Deci, „toate măsurile necesare“, da? Ce vreţi mai mult de atît? Toate-toate. Evident, se subînţelege că toate alea care nu costă bani. De altfel, citind toate aceste documente cu pixul în mînă, ideea este una singură: noi, liderii, facem tot ce putem ca să relansăm economiile, sîntem pregătiţi să le facem economiilor tot ce se poate – masaj, ceai de rostopască sau compresie cu muşeţel – numai să nu coste bani, că nu avem de unde. Dacă nu mă credeţi, uitaţi ce frază vine după asta cu toate măsurile: „consolidarea fiscală este o condiţie esenţială pentru întoarcere la creştere mare“. Cu alte cuvinte: sîntem pregătiţi să luăm toate măsurile, dar fără austeritate nu putem echilibra finanţele şi nu ne putem întoarce la creştere. Nasol.

● Vă zic, oamenii erau disperaţi să pară că fac ceva pentru creştere, dar nu sînt multe de făcut. Pe vremea asta, Hollande trăncănea electoral cum că Europa se îndreaptă într-o direcţie greşită şi că trebuie să ne întoarcem la creştere, că e uşor de făcut asta, dar nu vor oamenii cu suflet rău care se adună la Bruxelles. Că să-l voteze lumea pe el, că el ştie cum. Şi-l votară. Aşa ajungem la Consiliul European din 28-29 iunie, ăsta cu scandalul de la noi. Deci sîntem în luna 1 era Hollande. Momentul-cheie, Europa se salvează din ghearele austerităţii, aplauze de fundal, pam-pam! Cei 27 de înţelepţi, conduşi acum de cel mai important preşedinte din univers, în capul votanţilor săi, întorc o pagină ruşinoasă din istoria economică europeană. Ei decid aşa, citez din concluzii: „Strong, smart, sustainable and inclusive growth, based on sound public finances, structural reforms and investment to boost competitiveness, remains our key“. Aş traduce, dar i-aş strica farmecul. Remarcaţi cîte adjective însoţesc cuvîntul creştere: „strong“ (puternică), „smart“ (inteligentă), „sustainable“, „inclusive“ (inclusivă, atotcuprinzătoare, cea mai tare din parcare). Deci, cei 27 promit o super-mega-creştere. După care urmează sintagma: „bazată pe finanţe publice solide“. Ups! Tocmai cînd se distrau cu aşa multe adjective pentru creştere, o acritură de neamţ din echipa de redactare le-a tăiat cheful şi a zis: staţi aşa, puteţi să faceţi creşterea asta cum vreţi voi, puteţi să o faceţi şi megagalactică, dar să fie bazată pe finanţe publice echilibrate. Adică, austeritate, frate! Puteţi să aveţi cea mai megagalactică creştere, dar fără să stricaţi angajamentele de austeritate pe care le-aţi luat deja, puteţi să spuneţi publicului de acasă ce vreţi, puteţi să promiteţi autostrăzi spre Marte, dar fără să ne stricaţi calculele cu deficitul bugetar şi datoria publică; hai, succes, vă pupăm!

● În a doua parte a concluziilor, este redat textul aşa-numitului „Compact for Growth and Jobs“. Şi el e lung şi complicat, n-am loc de o analiză amănunţită ca cea mai de sus, dar se rezumă cam aşa. Noi, ăştia 27, ne-am adunat aici şi semnăm acest „compact“ pentru creştere în care zicem următoarele: ar fi foarte mişto ca statele membre să ia măsuri de creştere, să aibă grijă de agenda 2020, să facă ceva în legătură cu şomajul, să aprofundeze piaţa unică, să se ocupe aşa cum au promis de piaţa unică digitală, să reducă birocraţia, să finalizeze cum au promis piaţa unică a energiei, să se ocupe de încurajarea inovării, să unifice prevederile privind patentele de invenţii. Alo, staţi aşa, îţi vine să zici. Păi, acum treceţi în document tot ce vă doare? Nu era despre creştere? Aţi ajuns deja la punctul h şi nu ziceţi nimic de bani. A, da, corect, trebuie să zicem ceva de bani pentru că altfel va rîde presa de noi. Deci, punctul h: ne angajăm să investim cam 120 de miliarde de euro în creştere.

● Wow, în fine, nişte bani! Presa a muşcat chestia asta. În sfîrşit, o sumă de citat: 120 de miliarde. Suma în sine o suna impozant pentru o ţară ca România, dar e puţin dacă te gîndeşti că ar trebui să scoată Europa din criză. Deci, şi dacă s-ar fi spus direct: băgăm 120 de miliarde în creştere, n-ar fi fost mare brînză. Ştiu că aţi citit cam aşa ceva în presă, dar nu asta s-a decis. Citiţi singuri concluziile de la punctul h în jos. E ceva de genul: noi ne gîndim să punem 120 de miliarde, cam la modul următor. Ar fi mişto să fie crescut capitalul Băncii Europene de Investiţi cu vreo 10 miliarde, că poate dă mai multe credite, deci rugăm frumos board-ul Băncii să ia această decizie pînă în decembrie 2012. Apoi, cu 4 miliarde lansăm un proiect-pilot de bonduri, să vedem cum merge. Am făcut deci 14 miliarde. Deci, mai avem de promis 106 miliarde. Să vedem… Acolo unde se poate, statele membre au voie să realoce banii din fonduri structurale pentru a garanta împrumuturi pentru firme. Estimăm că această chestie ar mai putea îndrepta spre creştere undeva pe la vreo 55 de miliarde, desigur, dacă statele membre au chef să facă asta şi dacă şi Comisia va fi de acord. Frumos, nu? Cele 120 de miliarde sînt de fapt bani deja daţi sau care ar trebui daţi de alţii. Dar presa a raportat „120 de miliarde pentru creştere“, liderii au arătat că fac ceva pentru creştere, iar Hollande s-a întors la popor zicînd că le-a arătat el austeriştilor răi la suflet. Toată lumea mulţumită!

● Doar că, odată întors acasă, lui François îi dă cu virgulă. Să vedeţi comedie: cică nu se poate şi să renunţi la austeritate, şi să reechilibrezi bugetul. Păi, nu d-asta l-au votat francezii? Să facă bine să se poată. Pînă şi The Guardian, bastionul stîngii caviar, îl ia peste picior; fix a doua zi după Consiliul European titlu mare: „François Hollande se chinuie să rebrănduiască austeritatea în timp ce bugetul francez are probleme“. Cică le dă cu minus, aşa, vreo 10 miliarde (peste deficitul de 4,4%). Ce ne facem, ce ne facem? Cum a zis Hollande însuşi în seara victoriei: austeritatea nu mai este inevitabilă. Drept urmare, o redenumim. Îi zicem „fairly redressing“ (pentru dl prim-ministru român: ghilimelele înseamnă că e un citat din The Guardian). Adică redresăm finanţele publice în mod fairly. Moarte austerităţii, bun venit redresare, dar scoateţi banii!  

http://www.facebook.com/ Cristian.Ghinea.CRPE 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Uimirea unui german care a vizitat Bucureștiul: „Nu-mi vine să cred cât e de subestimat!”. Ce spune despre micii din Obor VIDEO
Thomas Wiede, un turist german pasionat de călătorii, a petrecut în această primăvară un weekend la București. Iar impresiile sale la superlativ despre capitala României au fost împărtășite și pe canalul său de YouTube, care are peste 11.000 de abonați.
image
De ce vor tot mai mulți români să revină acasă, după mulți ani de Germania. „Aici nici nu am unde să cheltuiesc banii”
O conațională care locuiește în Germania a transmis un mesaj devenit viral pe Tik Tok pentru românii care muncesc în străinătate. Românca îi sfătuiește să ia spontan hotărârea de a reveni în România, dacă în țară se simt cel mai bine, pentru că altfel se vor amăgi singuri la nesfârșit.
image
Rețeta lui Ceaușescu pentru a pune mâna pe putere în România. Cum a reușit un copil sărac să ajungă stăpânul țării
Nicolae Ceaușescu a fost modelul perfect de politruc oportunist. Așa cum arată biografia fostului dictator acesta și-a făcut culoar către putere prin șiretenie, exploatând momentele prielnice, făcându-și loc cu coatele atunci când a fost nevoie.

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.