România – un stat mai social decît îşi permite

Publicat în Dilema Veche nr. 336 din 22-28 iulie 2010
Liderii contextuali de opinie  Textul cu Regele jpeg

Articolul despre reducerile de cheltuieli trimis redacţiei de către Victoria Stoiciu (pagina 20) cred că merită o dezbatere şi poate ne alegem cu nişte concluzii utile. Sper că dialogul va continua. 

Dragă Victoria,

Dacă ai vrut să demonstrezi că avem politicieni răi şi fără suflet, care iau de la săraci pentru a îmbogăţi clientela, apreciez modul elaborat şi argumentat în care ai făcut-o. E o plăcere în acest peisaj mediatic isteric să găseşti argumente şi cifre, chiar şi ca preambul la nişte concluzii greşite.

Tu argumentezi că România cheltuie puţin pe protecţie socială, raportat la PIB, oricum mai puţin decît statele din vestul Europei. Premisa ar fi că există un procent „corect“, pe care nu îl atingem. Aceasta este o dezbatere ideologică în care nu am de gînd să intru, doar semnalez dezacordul meu de principiu faţă de premisa că există un asemenea prag „corect“. Plecăm deci de la faptul ca atare: România cheltuie comparativ puţin raportat la PIB. Oare cum se face că, după ce am avut atîtea guverne populiste care au cumpărat voturi, tot nu am reuşit să cheltuim cît nemţii pe pomeni sociale? E o dilemă interesantă.

Propun o explicaţie: poate că raportarea la PIB este irelevantă în cazul nostru. Sau ar fi relevantă doar dacă ne uităm permanent şi la partea de venituri: România este pe ultimul loc la colectare. Cineva care citeşte articolul tău nu va pricepe cum se face că România cheltuie atît de puţin, chiar în comparaţie cu Bulgaria, de pildă. Însă veniturile totale colectate de stat reprezintă în România 32% din PIB. Faţă de media europeană care este 44%. Deci europenii colectează în medie 44% din PIB-ul lor la buget, din care îşi permit să redistribuie 22%. Românii colectează 32% din PIB-ul lor din care redistribuie social 13%. Să fie o coincidenţă că distanţa este aceeaşi, 9 – 10%?

Logic este că, dacă colectezi puţini bani la stat, nu prea ai de unde să redistribui la nivelul procentual al altora. De ce colectează statul român atît de puţin? Pentru că avem impozite mici pe proprietăţi şi venituri, mi se va spune. Dacă ne comparăm cu Germania şi Danemarca, da. Dacă ne comparăm cu bulgarii, nu (ei colectează 37%). Cum se face că bulgarii colectează 5% din PIB mai mult decît noi? Impozitele le au mai mici, cum ziceam. Or avea un stat mai puternic? Or fi bulgarii mai respectuoşi faţă de fisc şi legi decît românii? Nu cred. Toţi aceşti factori – nivel impozite, stat puternic – pot explica diferenţa între România şi Germania, dar nu între România şi Bulgaria. 

Să vedem cum cheltuim banii pe care totuşi îi strîngem. Preşedintele Băsescu spunea recent la TVR că din totalul veniturilor bugetare cheltuim în zona socială 42%. Nu ştiu exact ce au inclus consilierii săi în această cifră, mă uit însă pe datele Eurostat, care cuprind ponderea de cheltuieli cu salariile şi cheltuieli sociale din total venituri. Deci cît plăteşte statul pentru bugetari şi domeniul social, raportat la cîţi bani reuşeşte să strîngă. Raportarea la venituri e mai logică, pentru că pe astea le strîngem, le avem. PIB-ul doar îl măsurăm pe ghicite. PIB-ul e cioara de pe gard, veniturile colectate sînt vrabia din mînă. Cît plăteşte statul pentru bugetari şi asistenţă socială? Aici media UE este de 64%, iar cel mai mult cheltuie nemţii (71%). Cine cheltuie cel mai puţin? Englezii, doar 52%. Unde stă România? Anul acesta am cheltuit 63%. Adică doar un procent sub media europeană. Şi mai mult decît englezii, olandezii sau ungurii. Ba chiar cu 0,1% mai mult decît… suedezii. Deci din cît strîngem plătim pentru salarii şi cheltuieli sociale exact în linie cu media europeană, mult mai mult decît liberalii aceia sălbatici de englezi şi la nivelul modelului social suedez. Dacă ne raportăm la cioara de pe gard, atunci cheltuim puţin, dar faţă de vrabia din mînă sîntem mai boieri decît englezii. În aceste condiţii, eu găsesc că totuşi cheltuim prea mult. Sîntem săraci lipiţi, dar ne dăm suedezi.

Spui că, deşi există multe exemple anecdotice despre faptul că ajutoarele sociale sînt distribuite prost şi corupt, „nu înseamnă decît că avem nevoie de mai multă integritate, de mai multe controale şi nicidecum că trebuie să îi penalizăm pe cei a căror supravieţuire depinde de aceste ajutoare“. Dar dacă avem atîtea dovezi anecdotice că sistemul este corupt, de unde ştim că ajutoarele ajung acum la cei în situaţii extreme? De ce ar face primăriile audituri corecte, din moment ce promit unora ajutoare contra voturi (şi nu celor aflaţi în sărăcie extremă, aceia nu votează de regulă). Ştim cum se dau ajutoare, cum funcţionează venitul minim garantat? Eu am doar exemple anecdotice din presă şi exemple aflate direct de la mine la ţară. 

Să nu mai investim pentru că există corupţie pe partea de investiţii? Îţi întorc argumentul de mai sus: „avem nevoie de mai multă integritate, de mai multe controale, de audituri“. Oricum, discuţia este pur teoretică, pentru că eroarea de fond e aceeaşi ca mai sus: ignorăm colectarea. Poate că investim mai mult procentual din PIB. Dar colectăm puţin din acelaşi PIB, deci, de fapt, investim mai puţin în bani reali pe cap de locuitor decît ceilalţi. Nu am aceste statistici la îndemînă, dar logica aşa ar trebui să arate. În fine, reajustarea cîtorva politici sociale nu echivalează cu desfiinţarea statului social, iar unele măsuri cred că le putem găsi amîndoi binevenite (anularea subvenţiei pentru căldură pentru toată populaţia, de pildă, de care eu şi tu nu aveam nevoie, dar rămîne pentru familiile sărace). Altfel, închei cu toată simpatia folosindu-mă de un citat din George Bernard Shaw: „Numai oamenii cu adevărat inteligenţi pot fi impresionaţi de statistici“. 

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

Adevarul.ro

image
Muşcătura de viperă: ce nu ai voie să faci dacă eşti muşcat de acest şarpe veninos
Muşcătura de viperă poate fi gravă, ajungându-se la deces în lipsa intervenţiei prompte. Specialiştii explică ce trebuie făcut şi, mai ales, ce nu trebuie făcut într-o astfel de situaţie. Sunt, de asemenea, măsuri de prevenţie şi informaţii pe care orice amator de drumeţii ar trebui să le cunoască.
image
Un bărbat care şi-a înşelat soţia a fost obligat de judecători să-i achite despăgubiri de 20.000 euro
Un bărbat care şi-a înşelat soţia şi a lăsat-o fără avere a fost obligat de instanţă să-i plătească daune morale şi compensatorii în valoare totală de 20.000 euro.
image
Păţania neaşteptată a unei românce în Grecia. „Asta cu seriozitatea şi amabilitatea grecilor e doar un mit”
O româncă spera să petreacă un concediu de vis în Grecia, iar pentru asta şi-a rezervat din timp camere la un hotel de patru stele. Ajunsă acolo, turista a avut o surpriză neplăcută.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.