Povestea unui denunţător la DNA

Publicat în Dilema Veche nr. 510 din 21-27 noiembrie 2013
De unde vine gazul cînd nu mai vine de la ruși – și cu cine îl împărțim? jpeg

Şerban Marinescu este arhitect. Anul trecut, a fost unul dintre cei trei cititori care au cîştigat o carte la lansarea volumului Eu votez DNA. Am făcut atunci un fel de concurs pe Facebook, am cerut fotografii inedite legate de acest titlu. Mi-a trimis o fotografie cu nişte oameni relaxaţi, sub un cort, într-un week-end de vară. Pe cort era agăţată o pancartă cu: „Eu votez DNA.“ După o vreme, lui Şerban i s-a cerut şpagă. M-a întrebat ce să facă. I-am zis să meargă la DNA. Aşa a ajuns Şerban Marinescu denunţător. L-a denunţat pe primarul din Rîmnicu Vîlcea. Am vrut să facem această discuţie mai devreme, dar au existat temeri că procesul în curs putea să sufere. Acum, că s-a terminat, am înregistrat o lungă convorbire. Am eliminat întrebările mele, pentru că nu făceau decît să stîrnească povestitorul. Are cuvîntul denunţătorul.

Am fost patru colegi arhitecţi, am participat la un concurs de arhitectură-urbanism, de reamenajare a spaţiului public din Rîmnicu Vîlcea, care a avut loc în vara lui 2012. A fost un concurs public de soluţii pe care noi l-am cîştigat, cu juriu internaţional, foarte OK. Cînd s-au dat rezultatele concursului, tocmai se schimbase primarul. Primarul nou, Emilian Frîncu, şi administraţia nouă nu păreau foarte interesaţi de proiectul acesta. La un moment dat, ne-au contactat, spunîndu-ne că, de fapt, şi-au dat seama că îi interesează foarte mult, pentru că vor să aplice la fonduri europene şi nu au proiecte, şi ăsta ar fi, de fapt, cel mai fezabil. Şi l-am făcut. Era o dată limită pînă cînd puteau să depună proiecte pentru fonduri europene. A fost un stres destul de mare. Dar am făcut-o, toată lumea a fost foarte fericită, relaţia cu primăria a fost foarte bună. Aveau un department de implementare de fonduri europene, cu nişte oameni foarte profesionişti. Am lucrat cîteva luni, am făcut proiectul şi l-am predat. În ziua în care l-am predat, a fost primul lucru ciudat care mi s-a întîmplat, primarul m-a luat de braţ şi m-a prezentat unui domn într-un hol şi mi-a spus: dînsul e prietenul meu, vă rog mult, încredere maximă, şi o să vorbiţi voi pentru că eu trebuie să plec. Eu, pînă atunci, lucrasem numai cu oameni din primărie, îi cam ştiam. Şi pe ăsta l-am întrebat cine e, el mi-a spus din nou numele. Eu nu am ştiut cum să reformulez „dar cine sînteţi?“ (rîde). Şi mi-a spus „un prieten al domnului primar.“ Mi-a fost clar că n-are sens să mai insist, nu era din primărie. Nu era clar ce trebuia să discutăm. Şi m-a invitat la o cafea (rîde).

Mi-a spus foarte clar că domnul primar l-a rugat pe el să vorbească cu mine ca să facem în aşa fel încît licitaţia de construcţie să fie cîştigată de o firmă a unui prieten al domnului primar. Pentru proiectul făcut de noi, după ce se aprobau fondurile europene, se face licitaţie pentru construcţia propriu-zisă. Acolo, banii sînt foarte mulţi. Avocaţii lui au zis la proces că arhitecţii nu au nici un rol aici. De fapt, noi teoretic putem să facem ceea ce se numeşte „licitaţie cu dedicaţie“, în care eu pot, ca proiectant, să cer, în caietul de sarcini, nişte lucruri pe care numai o anumită firmă le poate respecta.

A fost şocant cum mi-a zis din prima, pe faţă, aşa, adică nu ne cunoşteam, nu ştia cine sînt, mi-a spus direct ce trebuie să facem, cum să aranjăm licitaţia. Eu i-am răspuns că, în primul rînd, nu ştiu cum se face, că eu nu am făcut niciodată aşa ceva, şi că, de fapt, eu am închis deja proiectul, l-am predat. Şi el, foarte dezamăgit: a, da – adică chiar nu ştia – l-aţi predat? Îi zic: „da, azi l-am predat, că de-aia sînt aici, cutiile sînt închise, sigilate, deci oricum, nici dacă aş vrea să fac ceva, nu aş mai putea să fac.“ Şi atunci a zis „a, bun, asta e, păi înseamnă că domnul primar n-a înţeles etapa în care ne aflăm, o să vorbim mai încolo pentru alte…“

Ne-am despărţit, nu s-a mai întîmplat nimic. Am predat, m-am dus acasă… Au început telefoanele de la domnul primar, care pînă atunci nu sunase, nu aveam o relaţie, nu vorbeam la telefon. A început să sune, foarte insistent, că trebuie neapărat să ne vedem. Te suna duminica seara la opt că trebuie neapărat să vii a doua zi, sau să ne vedem undeva în Baneasa, că el are drum prin Bucureşti, era complet dubios. Cei de la achiziţii, din primărie, ne spuseseră iniţial că vor plăti integral suma, apoi în două tranşe egale. Dar ne-au plătit doar o treime, apoi ne-a sunat şi ne-a zis „eu mi-am ţinut partea mea de înţelegere, aţi văzut ca sînt om de cuvînt, acum hai să ne vedem ca să vă ţineţi şi voi cumva partea de înţelegere.“ Dar noi n-aveam nici o înţelegere. L-am amînat, am vorbit între noi: băi, ce facem? Munciserăm luni de zile la chestia asta. Depindeam de el. Şi ne tot suna insistent. Spunea: „uite, eu am ordinele de plată pe birou, haideţi să vorbim, să văd şi eu ce fac cu ele.“ Ne-am tot gîndit ce să facem. Dacă mă duc, risc să îmi propună vreo măgărie şi eu nici nu am vreo dovadă că mi-a propus. Unii ziceau: te duci acolo şi spui nu. Nu cred că e aşa simplu. Eu nu am nici o dovadă, era într-o poziţie de putere faţă de mine. Atunci ne-am hotărît să mergem să îl denunţăm.

Am mers la DNA. A fost destul de impresionant, m-am văzut cu procurorul Papici, care e un personaj, el în sine, foarte hotărît. M-a invitat la dînsul în birou şi mi-a zis că speră că nu am venit să îl întreb pe el cum scap de povestea asta. Adică dacă am venit să denunţ fapte de corupţie, să o facem. A zis: „sper că ai venit să faci un denunţ, nu să mă întrebi pe mine cum să te comporţi în situaţia asta.“ Apoi, „bine, dacă ai venit să faci asta, hai să facem asta, o să îţi dau un procuror de caz, şi te duci şi vorbeşti cu el.“ Mi-a dat un procuror de caz, am vorbit cu el şi am făcut denunţ. Te pune să scrii o declaraţie. Asta e fost pentru mine primul şoc, cînd a zis: uite, ia o foaie de hîrtie, trebuie să scrii o declaraţie. Şi scrii: Denunţ…. Aia e prima oară cînd îţi tremură pixul în mînă, cînd scrii „denunţ“. După care, am povestit tot ce s-a întîmplat. Am făcut eu denunţ, apoi a mai trebuit să facă şi un coleg de-al meu, că dintre toţi, noi doi eram foarte implicaţi în chestia asta.

Procurorul te instruieşte puţin, dar nu foarte mult, eu mă aşteptam să trec printr-o perioadă mai… să te pregătească, dar se pare că totuşi pentru el e o activitate destul de curentă. Adică mi-a dat minimum de informaţii necesare, mi-a zis că totul o să fie OK, ştim noi ce să facem. A, ne-a pus telefoanele sub ascultare. E aşa, un pic intimidant, ai un fior cînd declari oficial că e OK să ai telefonul ascultat şi speri că, la un moment dat, o să te scoată pe bune din listă (rîde). Dar îţi spune că e pentru o perioadă limitată şi cu mandat. A rămas ca în momentul în care primarul o să sune, o să stabilim o întîlnire, ei o să aibă înregistrarea şi o să mergem toţi să ne întîlnim cu el ca să facem flagrant. La întîlnire eu nu am fost, eram plecat din Bucureşti. S-a dus colegul meu, Dragoş Popescu, la DNA, i-au pus microfonul, camera, şi s-a dus să se întîlnească la hotel Ibis, aici la gară. I-a dat lui Dragoş o hîrtie pe care scria: 10% din bani, împărţiţi aşa şi aşa. Era planul financiar. Venise cu ea pregătită. I-a dat hîrtia, colegul meu a citit, a înţeles despre ce e vorba, a spus „da, sîntem de acord“. Şi dup-aia el s-a relaxat foarte tare şi a început să vorbească foarte liber, foarte deschis, şi să spună ce bucuros e că facem chestia asta, că el acum o să mai aibă un proiect mare la anul, tot aşa, pe care vrea să-l facă cu un concurs internaţional, cu juriu, dacă noi ne înţelegem bine acum, o să-l cîştigăm şi pe ăla.

Iniţial era foarte precaut, apoi s-a relaxat. Înainte de asta, a luat hîrtia înapoi. Dar colegul meu a filmat-o, avea cameră într-un nasture, s-a văzut hîrtia, s-a înregistrat. Pe hîrtie erau indicaţii precise despre bani. 10% din sumă. Aproximativ jumătate să-i duceţi la primărie, să semnaţi un contract de sponsorizare pentru Zilele oraşului. Iar prima parte, 50.000 lei – la sediul unei televiziuni locale, despre care toată lumea ştie că e a lui, el a fost director acolo zece ani. Să-i lăsăm banii directoarei de la televiziunea de acolo. Iniţial a zis să plătim la televiziune cu contract sau fără, iar cînd colegul meu l-a întrebat cum preferă, a rămas să fie într-o geantă, fără contract. Apoi a zis că: uite, eu, acum că am bătut palma, o să vă plătesc şi a doua treime, şi după ce veniţi dumneavoastră şi semnaţi contractul de sponsorizare, vă dau şi a treia bucată. Deci o schemă din asta, în paşi...

A urmat flagrantul. Am plecat din Bucureşti o trupă destul de serioasă, o grămadă de lume. A fost o echipă mare acolo unde s-a făcut flagrantul, la sediul televiziunii, şi mai era o echipă mare care în acelaşi timp a intrat în primărie. L-au arestat în acelaşi timp cu flagrantul. În două-trei săptămîni a şi început procesul. Şi s-a terminat repede, a durat cam şase luni, el a stat arestat preventiv. Avea foarte mulţi avocaţi. Îşi spunea povestea lui, şi aici am fost un pic şocat, că nu eram obişnuit, adică n-am exeperienţa proceselor, că el susţinea nişte chestii care mie mi se par grosolane. Că e normal ca o firmă de arhitectură să plătească la o televiziune, că banii ăia pe care noi i-am dat la televiziune directoarei sînt bani cu care noi trebuia să cumpărăm publicitate pentru proiect. Oricum, nu era un argument, că nu plăteam de bunăvoie, fusesem obligaţi de el. Dar practica asta nu există. Cu orice architect ai vorbi, practica asta nu există. Eram un pic şocat, că îmi dădeam seama că acolo, la tribunal, era judecatorul, cu procurorii, cu el, cu avocaţii, care vorbeau despre practica asta... mie mi se părea o nebunie, pentru că, de fapt, ea nu există. Avocaţii lui – erau şi mulţi şi în vîrstă – impresionau şi încercau să minimizeze faptele foarte mult. Judecătorul era chiar foarte relaxat, şi în relaţia cu avocaţii, nu mi s-a părut nimic aşa impresionant. Primarul era în boxa arestaţilor, dar am înţeles că atunci cînd a depus mărturie, colegul meu care a fost primul – eu n-am fost în sală, că n-ai voie să fii în sală cînd depune mărturie, trebuie să intre cîte unul – a intervenit foarte des, adică se întorcea şi comenta peste el cînd vorbea, şi judecătoarea l-a somat de mai multe ori să nu mai intimideze martorul. După aceea, cînd am intrat eu, n-a mai intervenit.

Deci, după şase luni, se dă sentinţa. Este vinovat, este condamnat la patru ani de închisoare cu suspendare. A spus prin presa locală că e cu suspendare, deci e nevinovat. Pentru mine, a fost şocant faptul că e din nou primar. Adică nu am o problemă cu suspendarea, nu trebuie să faci neapărat închisoare, nu despre închisoare e vorba aici. Eşti condamnat, justiţia a zis că ai făcut o faptă, nu pedeapsa era importantă. Dar ca să te întorci în funcţie, aici mi s-a părut şocant.

Ne-a dat şi el pe noi în judecată, a pierdut, ne-am mai văzut de vreo două-trei ori la tribunal. La sfîrşit a venit la noi, ne-a strîns mîna şi ne-a zis: „domnilor, vă aştept pe la mine pe la birou, să ne vedem, să vedem cum implementăm în continuare proiectul, dar soluţia o ştiţi: eu sînt primarul de-acum înainte la Rîmnicu Vîlcea.“ Asta a fost ultima întîlnire.

Dar nu s-a terminat. Urmează să-l tragem pe denunţător de limbă şi să facem împreună o analiză economică şi psihologică a deciziei de a denunţa, adică de a refuza corupţia. Vom afla că esenţial e să ai prietenii de bere potriviţi.

facebook.com/Cristian.Ghinea.CRPE 

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

soldati rusi in ucraina FOTO ZDF
Mărturia unui rus care a scăpat din încercuirea ucrainenilor: Lunetiștii noștri aveau puști din 1939
Rușii sunt trimiși să lupte pe frontul din Ucraina fără să fie pregătiți militar, fără veste antiglonț, fără hrană și cu arme vechi, conform unui militar.
grau FOTO Shutterstock
Fermierii au recoltat 9 milioane de tone de grâu. Daea: „La porumb vor exista cantităţi mult mai mici”
Producţia de grâu obţinută în acest an ,,înmagazinată şi aflată sub cheie" este de peste 9 milioane de tone, a anunţat, marţi, ministrul Agriculturii, Petre Daea.
Ultimul dictator al Europei, Aleksandr Lukaşenko, vrea arme nucleare ruseşti în Belarus   jpeg
Lukașenko mobilizează școlarii ca să adune cartofi: „E un bun antrenament fizic“
Preşedintele belarus Aleksandr Lukaşenko a lansat luni un apel la mobilizarea şcolarilor pentru recolta de cartofi din această fostă republică sovietică, spunând că este un bun antrenament fizic.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.