Zile de pace într-o Europă care se pregăteşte de război

Publicat în Dilema Veche nr. 769 din 15-21 noiembrie 2018
Teatrul – dimensiune  identitară a Europei jpeg

Un cer plumburiu, o ploaie măruntă, o vreme răcoroasă şi incertă… Nu prea cred în metaforele meteorologiei, dar pentru cei 72 de şefi de stat şi de guvern, străinii sosiţi la Paris pe data de 11 noiembrie, vremea rea a fost poate un motiv suplimentar de reflecţie. Poate că toţi aceşti lideri s-au gîndit la soldaţii de toate naţionalităţile care, între 1914 şi 1918, au petrecut sute de zile în ploaie, în traşee pline de noroi şi de şobolani, pe cîmpuri de bătălie îngheţate. Să se fi gîndit oare, invitaţii, şi la faptul că lumea de azi traversează un moment de incertitudine, cu un cer plumburiu la orizont în ce priveşte viitorul umanităţii?

Ploaia a adus fără îndoială un element suplimentar de gravitate la ceremonia desfăşurată duminică, 11 noiembrie, sub Arcul de Triumf de la Paris, moment internaţional fără precedent de comemorare a Primului Război Mondial. Preşedintele Emmanuel Macron a reuşit un tur de forţă în materie de diplomaţie. I-a convins să vină la Paris pe Angela Merkel, pe Donald Trump, pe Vladimir Putin, pe Recep Tayyip Erdogan… Un Forum al Păcii etalat apoi pe două zile a prelungit ceremonia printr-o reflecţie colectivă legată de mecanismele care ar trebui puse astăzi în mişcare, astfel încît războaiele să fie total evacuate pe fragila noastră planetă.

Din tot ce s-a scris şi s-a spus în Franţa în contextul comemorării a o sută de ani de la încheierea Primului Război Mondial reţin, în primul rînd, o schimbare de atitudine faţă de modul în care puterile victorioase au impus pacea după 1918. Dacă războiul a fost o macabră absurditate, Tratatul de la Versailles semnat după capitularea Germaniei a fost o eroare diplomatică: aceasta ar fi concluzia. Însuşi preşedintele Macron, în mai multe declaraţii, a evocat lipsa de viziune a Franţei din 1918, cînd a preferat să-şi îngenuncheze definitiv adversarul printr-un tratat de pace umilitor, în loc să lanseze reconcilierea cu germanii.

Greu de spus dacă, în 1918, după ani şi ani de acumulare de ură, francezii şi germanii ar fi fost capabili de o reconciliere reală. Ea ar fi evitat a doua conflagraţie mondială, dacă ar fi funcţionat. Într-un fel, am impresia că generaţia de oameni politici francezi de astăzi le reproşează celor de acum o sută de ani că au amînat, cu consecinţe dezastruoase pentru Europa, această reconciliere constituind cheia stabilităţii pe vechiul continent. A fost nevoie de încă un dezastru mondial, cel dintre 1939 şi 1945, pentru ca francezii şi germanii să conştientizeze necesitatea de a ajunge, dacă nu la o prietenie sinceră, cel puţin la menţinerea unui dialog constant, bazat pe încredere.

„Dacă vrei pacea, pregăteşte-te de război“, spune un dicton latin. El a fost îndelung disecat în Europa şi în Statele Unite, iar unii comentatori, chiar dacă îi acceptă caracterul pragmatic, îi contestă înţelepciunea. De cînd s-a instalat la Palatul Élysée, Emmanuel Macron repetă ori de cîte ori are ocazia că Europa trebuie să aibă o armată a ei, credibilă şi funcţională, pentru a nu depinde exclusiv de protecţia americană. Franţa a lansat, de altfel, o iniţiativă în acest sens, iar la începutul acestei luni s-au întîlnit la Paris miniştrii Apărării din nouă ţări europene pentru a discuta despre crearea unei apărări autonome. Tot acest discurs legat de apărarea europeană pare să-l irite însă în cel mai înalt grad pe preşedintele american Donald Trump. Sîmbătă, 10 noiembrie, chiar de la coborîrea sa din avion, la Paris, el l-a admonestat copios pe Emmanuel Macron pentru ideile sale, cerîndu-i să mobilizeze mai degrabă Europa pentru a contribui mai substanţial la bugetul Alianţei Atlantice.

Cît de ameninţată este Europa în prezent din moment ce Franţa face atît de multe eforturi pentru a crea o forţă de intervenţie autonomă, pentru a nu mai depinde exclusiv de umbrela securitară americană, pentru a reaminti iar şi iar că naţionalismul înseamnă război? Ceva ciudat pluteşte în aer, un fel de premoniţie, un fel de teamă… Enciclopedistul Pierre Larousse, comentînd dictonul latin de mai sus (Si vis pacem, para bellum), spune următoarele: „Popoarele sînt nişte copii mari, cînd li se pun la dispoziţie nişte arme redutabile, se găsesc întotdeauna nebuni care ard de nerăbdare să le încerce.“

Personal, constat cum discursul internaţional, axat în urmă cu treizeci de ani pe dezarmare, se orientează din nou pe acumularea de arsenale militare şi pe pregătiri de război. Nu este clar cine se va lupta cu cine, cine ameninţă pe cine, dar toată lumea vrea să fie gata de luptă. Statele Unite rămîn prima putere militară a lumii, dar China are ambiţia de a trece pe locul întîi. Rusia lui Putin a redevenit, pe plan militar, un actor internaţional. India şi Pakistanul cumpără arme în mod masiv, Japonia vrea să iasă din statutul adoptat după al Doilea Război Mondial şi prin care se obliga să nu aibă armată… Turcia, Arabia Saudită, Iranul, Egiptul, Israelul sînt pe picior de război sau implicate în conflicte directe sau indirecte.

Regulile care au asigurat echilibrul internaţional după al Doilea Război Mondial au fost aruncate în aer şi orice este posibil în prezent, inclusiv o agresiune a Europei din partea Rusiei, pare să sugereze şeful statului francez cînd evocă existenţa unor „inamici“. Franţa doreşte, în acest context, crearea unei armate europene, dar marea dilemă este dacă în componenţa acestei forţe transnaţionale ar trebui să intre masiv şi germanii… Reînarmarea Germaniei, ca măsură preventivă pentru asigurarea păcii în Europa, este un subiect care revine din cînd în cînd în dezbaterile din presa franceză, dar nu ca o cometă, ci ca un bumerang.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Situație jenantă pentru România în SUA. Iohannis l-a trimis pe Ciucă la dineul de la Casa Albă, dar americanii nu l-au primit
Deputatul USR Claudiu Năsui spune, într-o postare pe Facebook, că preşedintele Klaus Iohannis trebuie să explice de ce a lipsit de la dineul de la Casa Albă, unde România nu a fost reprezentată. L-a trimis, în schimb, pe N. Ciucă, dar acesta nu a fost primit de americani.
image
Scandal internațional la Euro 2024. Fotbaliști spanioli, acuzați că au scandat „Gibraltarul e spaniol”, după finala cu Anglia. Rodri: „Nu-mi pasă”
Bucuria victoriei Spaniei la Euro 2024 a fost umbrită de un incident care a stârnit o furtună de polemici la nivel internațional. În timpul celebrării triumfului, câțiva jucători ai echipei naționale a Spaniei au scandat lozinci care au vizat Gibraltarul, teritoriu britanic de peste mări, potrivit T
image
Codin Maticiuc, șocat de condițiile de cazare din Costinești: „Doar în Africa am mai văzut așa ceva”. Ce spune despre arestarea lui Wiz Khalifa
Celebrul actor și vlogger român, Codin Maticiuc, a avut parte de o experiență neplăcută la festivalul ”Beach, Please!” din Costinești. Deși evenimentul l-a cucerit, condițiile de cazare l-au lăsat mască.

HIstoria.ro

image
Încălzirea politică globală
Poate că 2024 va depăși recordul lui 2023 și va fi cel mai călduros din istorie, record pe care nu și-l dorește nimeni.
image
Pe vremea când nu exista cod roșu și aer condiționat: în 1911 canicula a făcut prăpad în Europa și SUA
Chiar dacă valurile de căldură devin din ce în ce mai intense și mai frecvente ca urmare a încălzirii globale, acestea nu reprezintă un fenomen nou în istorie. Un exemplu tragic este vara anului 1911, când Franța a fost lovită de un val de căldură devastator. În acea perioadă, peste 40.000 de oameni
image
De ce mergeau bogătașii ruși la Nisa?
Citirea romanului Fum, de Turgheniev, dar și reluarea prozei mele despre Rușii de la Baden Baden, au făcut să mă întreb: De ce mergeau rușii din lumea înaltă în Occident în proporție de masă? De ce nu dădeau năvală occidentalii în Rusia țaristă?