"Wilderizarea" Olandei, "lepenizarea" Europei

Publicat în Dilema Veche nr. 428 din 26 aprilie - 2 mai 2012
Bruxelles ul sună trezirea pentru feudalii de la Bucureşti jpeg

Întrebaţi despre şansele reale ale României şi Bulgariei de a fi primite în spaţiul Schengen, anumiţi diplomaţi europeni răspundeau direct şi, aparent, fără speranţă pentru noi: „Aşteptaţi să cadă guvernul din Olanda, după aceea, mai vedem!“.

Într-adevăr, actul politic aflat la baza coaliţiei liberal-conservatoare de la Haga, susţinută în parlament de Partidul Libertăţii, populist şi antieuropean, stabileşte că, pe timpul mandatului actualului cabinet, Olanda se va opune oricărei extinderi a spaţiului Schengen. Această prevedere atît de categorică fusese, probabil, una dintre condiţiile puse de Partidul Libertăţii pentru a asigura susţinerea coaliţiei, altfel minoritare.

Noroc că acest guvern olandez nu datează decît din octombrie 2010. Ce s-ar fi întîmplat dacă o asemenea construcţie politică ar fi exercitat puterea în timpul cînd România se pregătea să semneze Tratatul de Aderare, în a doua parte a lui 2004 nici nu este greu să ne imaginăm. Oricum, şi fără Partidul Libertăţii susţinător al guvernului, Olanda a încercat atunci, pe ultimii metri, blocarea Tratatului.

Cînd sînt întrebaţi despre România, europarlamentarii Partidului Libertăţii spun şi astăzi că locul ei nu se află în Uniunea Europeană. Şi că primirea României a fost o greşeală care nu se va mai repeta în cazul Acordului Schengen.

Iată însă că, la începutul acestei săptămîni, premierul Mark Rutte a prezentat reginei Olandei demisia cabinetului său. Motivul nu este legat de chestiunea Schengen şi nici de vreun subiect sensibil al relaţiilor europene, acolo unde Partidul Libertăţii, al lui Geert Wilders, are idei puţine, dar ferme: fără monedă unică, fără solidaritate cu flancul sudic, fără graniţe deschise, fără drept de muncă pentru cetăţenii din Est.

Guvernul Mark Rutte a căzut fiindcă nu a reuşit să negocieze cu Partidul Libertăţii măsurile menite să reducă deficitul intern al Olandei – măsurile de austeritate, adică. Este, desigur, un lucru curios cum de un partid declarat de dreapta, ai cărui lideri nu conteneau, de pildă, să-i numească pe greci nişte leneşi incapabili să se reformeze, ajunge la rîndu-i să adopte un comportament de stînga.

Bineînţeles, Geert Wilders a ţinut-o pe-a lui: măsurile de austeritate sînt cauzate de apartenenţa Olandei la euro şi, în general, la Uniunea Europeană.

Acum, odată cu demisia guvernului, primul pas în direcţia alegerilor anticipate a fost făcut. Şi este interesant de urmărit cine va avea cîştig de cauză: liberalii şi conservatorii, aflaţi la putere? Opoziţia de centru-stînga? Sau, mai degrabă, micul partid populist şi antieuropean, a cărui decizie de a nu susţine măsurile de austeritate a dus la căderea guvernului? Nu cumva Geert Wilders îşi va întări poziţia de powerplay pe scena politică?

Este interesant de urmărit dacă Partidul Libertăţii va deveni ţinta atacurilor foştilor aliaţi din coaliţie, din cauză că a dus la destabilizarea situaţiei – dobînzile pentru împrumuturile Olandei deja au crescut pe pieţele financiare. Sau dacă nu cumva foştii aliaţi vor gîndi în termeni de realpolitik şi îl vor proteja pe Wilders, cu gîndul unei viitoare colaborări.

Un lucru este cert: Partidul Libertăţii a dat o lecţie despre cum un mic partid de extremă poate ţine în şah un guvern al dreptei tradiţionale, cum poate impune agenda şi, eventual, cum poate trage cîştig electoral, în cele din urmă. Şi toate acestea, fără a-şi fi asumat, vreo secundă, cu adevărat, răspunderea guvernării!

Să aruncăm acum o privire şi spre Franţa. Presa europeană se grăbeşte să spună că doar o minune îl mai poate salva pe Sarkozy. Şi odată cu aceasta, comentatorii încep să ia în calcul o schimbare a direcţiei din care bate vîntul politic în Europa.

Dar ce fel de schimbare? Să privim la temele circulate în dezbatarea electorală din Franţa: protecţionism, teama de imigraţie, permisiunea de a renegocia Tratatul de stabilitate fiscală. Şi parteneriatul cu Germania este pus la încercare, prin propunerea de revizuire a rolului Băncii Centrale Europene, o idee susţinută de ambii candidaţi calificaţi în turul al doilea, dar respinsă la Berlin. A mai fost propusă, de către Nicolas Sarkozy, şi revizuirea Tratatului Schengen, prin înăsprirea controalelor la frontierele externe şi acordarea către state – şi nu către Comisia de la Bruxelles – a dreptului de a decide asupra reintroducerii controalelor la graniţele interne.

A fost una dintre cele mai antieuropene dezbateri electorale din Franţa, candidaţii intuind că vor fi aleşi nu pentru ceea ce ei propun în favoarea proiectului european, ci pentru vehemenţa cu care se pronunţă împotriva acestuia.

Se spune că primul tur al alegerilor l-a avut drept cîştigător pe socialistul François Hollande. Dar, moralmente, confruntarea a fost adjudecată de cel de-al treilea clasat, Marine Le Pen. Discursul ei a contaminat, pur şi simplu, dezbaterea premergătoare alegerilor. De unde şi scorul istoric realizat de liderul Frontului Naţional, aproape 20 de procente.

Ce se va întîmpla acum?

În turul al doilea, candidatul socialist François Hollande nu are altă şansă decît de a continua prestaţia care i-a adus succesul pînă acum. Nimeni nu aşteaptă mari surprize din partea lui. Pentru Nicolas Sarkozy însă, unica şansă de a recupera este să-i curteze şi mai puternic pe alegătorii extremei drepte, pe care să-i convingă să vină la vot, în ideea că el va aplica, în cea mai mare parte, ideile lui Marine Le Pen. Şansa lui Sarkozy este să se „lepenizeze“ şi mai mult.

Cu ce consecinţe, asupra Franţei şi a Europei, vom vedea.

Nu demult, într-un interviu acordat presei germane, premierul luxemburghez Jean-Claude Juncker îi caracteriza pe liderii actuali ai Europei ca pe nişte „pragmatici lipsiţi de talent“, nedemni de proiectele predecesorilor. Evoluţiile din Olanda şi Franţa par să-i dea dreptate.     

Ovidiu Nahoi este jurnalist, redactor-şef la Adevărul Europa.

index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?
Frica lui Putin jpeg
La ce e bună literatura
După ce, săptămîni, luni, ani, ai citit o sumedenie de cărţi și de autori, ba chiar o bibliotecă întreagă, încă nu ți s-a aprins becul?
index jpeg 5 webp
Bujorul, zeii greci și familia de’ Medici
Ce ar fi crezut doamna de’ Medici despre asta oare?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Limba lui Dalai Lama. Ce nu-i șade lui bine?
Te împărtășești, bine, nu, nu. Cînd am încercat să le explic grecilor cum e cu „paștile” la români, s-au… crucit!
„Cu bule“ jpeg
A fi paletă
E posibil ca de la asemenea metafore glumețe să se fi extins folosirea lui paletă, atît cu sensul mai general „prost”.
HCorches prel jpg
Premii sau condamnări la tristețe?
Pare că și-ar putea lua zborul în orice clipă, că s-ar putea înălța de la pămînt, așa firavă cum e și plină de emoție.
IMG 8779 jpeg
p 7 White Cube WC jpg
A lua în serios trauma colonialistă a Europei de Est
Cînd e vorba de a construi un asemenea domeniu anti-imperialist, Vestul european are multe de învățat de la Est.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Profesori de neuitat din liceu
Astăzi nu găsesc răspuns la întrebarea dacă, dintre mulții profesori pe care i-am tot avut, o fi fost vreunul mai bun decît el.
image png
Cum peticim ruptura stat-privat
Mai mult, creșterea salariilor în sectorul public din ultimii ani a creat o concurență neloială cu mediul economic.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Te poți desprinde de tehnologie? (2)
Ne putem despărți de tehnologie? Nu. Dar tehnologia ne poate despărți de oameni. Sau măcar încearcă.

Adevarul.ro

image
Carla’s Dreams, criticat dur: „Răutăcios, antipatic, poate lipsit de educație, puțin fals și dezamăgitor”
Realizatorul a fost invitatul emisiunii realizate de Cătălin Măruță în cadrul căreia a acceptat să participe la rubrica „Spui tot sau îți ia gura foc?”.
image
Român păcălit în Turcia cu implanturi de păr. Țeapa este de mii de euro. „Ce scrie pe factură?“
Pățania unui român care s-a dus în Turcia să facă implant de păr a fost povestită pe Facebook de o rudă. Omul a fost înșelat cu mii de euro și acum nu mai știe cum să-și recupereze banii.
image
Boala neurologică rară de care suferă Celine Dion, explicată de un medic. „Transformă oamenii în statui”
Celine Dion a anunțat că și-a anulat actualul turneu mondial din cauza problemelor de sănătate pe care le are. Cântăreața celebră a anunțat la sfârșitul anului trecut că suferă de sindromul „Stiff Person Syndrome”, anulând astfel câteva date din turneul din Las Vegas.

HIstoria.ro

image
Autoportretul lui Vincent van Gogh: strategie de autovalidare?
Vincent van Gogh ajunge la artă târziu, la 28 de ani, după ce eșuase pe calea teologiei și a misionarismului și se consumase în istovitoare crize identitare.
image
„Dubletul seismic“ din mai 1990 - Ultimele cutremure majore care au afectat România în secolul XX
Pe 30 și 31 mai 1990, la doar câteva zile după primele alegeri libere (20 mai 1990), în România s-au produs alte două cutremure puternice. Fenomenul de la sfârșitul lunii mai a anului 1990 este cunoscut sub numele de „dublet seismic”.
image
De ce nu mai merg oamenii azi pe Lună? De ce în 1969 s-a putut și azi nu
În istoria omenirii, doar 24 de oameni au călătorit spre Lună, cu toţii fiind astronauţi în cadrul programului Apollo. Jumătate dintre ei au călcat pe suprafaţa singurului satelit natural al Pământului. Eugene Cernan şi Harrison Schmitt au fost ultimele persoane care au intrat în acest club select. Sunt mai bine de 40 de ani de când un pământean a păşit pe un alt corp ceresc decât Pământul. În ciuda proiectelor fantastice şi a progresului tehnologic înregistrat în ultimele patru decenii, oamenii