Vor plăti pensionarii pentru sănătate?
Ministrul Sănătăţii discută despre contribuţii plătite de pensionari şi agricultori. La cum arată spitalele din România nu s-ar spune că fondul de sănătate a mers cîţiva ani cu surplus. Şi totuşi aşa s-a întîmplat. Ba chiar, unii decidenţi, cum este Sorin Oprescu, se plîngeau sistematic de faptul că surplusul de la Sănătate este redirecţionat spre alte nevoi, cum ar fi pensiile sau educaţia. Bugetele sociale au funcţionat pe principiul vaselor comunicante: cînd unul era în deficit, Ministerul de Finanţe "împrumuta" de la celelalte. Şi pînă acum doi ani bugetul de sănătate mergea oarecum bine, măcar comparativ cu boala cronică de la pensii. Dar din 2004 a trecut pe deficit, deşi "deficit" este un termen relativ, cîtă vreme banii sînt gestionaţi la grămadă de Ministerul de Finanţe. Să spunem că a început să consume mai mult decît încasează. Aşa că, în 2004, Guvernul a trebuit să vină cu bani de la bugetul de stat. Iar în noiembrie 2004, casele de asigurări judeţene au primit verde să cheltuiască 800 de miliarde din banii pe 2005. Practic, zilele bune în care sistemul de sănătate se plîngea că îi este confiscat surplusul s-au terminat. Acum logica vaselor comunicante ar trebui să intre în funcţiune. Dacă sănătatea este pe minus, trebuie să luăm bani de la fondul de pensii ca să acoperim gaura. Pensii, am spus? Dar acolo e o criză mai veche, cîtă vreme avem 4,5 angajaţi la 4,6 pensionari. Avem deci doi miniştri: un Eugen Nicolăescu care îşi ştie situaţia din sănătate şi un Gheorghe Barbu care îşi apără nevoile şi sărăcia din sistemul de pensii. Şi pentru că, atunci cînd e criză, se caută justificări principiale, Nicolăescu susţine principiul: beneficiază toţi, trebuie să plătească toţi. La prima vedere, are dreptate. Aşa cum este acum, fondul de sănătate se bazează doar pe taxarea salariaţilor. 47,2% din veniturile sale vin de la angajatori (partea din CAS plătită de patron) şi 46,3% vin de la angajaţi. Deci, cei 4,5 milioane de angajaţi plătesc peste 90% din banii pentru sănătate pentru toţi românii. Un mic procent mai vine dinspre fondul de şomaj. Cum şomerii beneficiază de asistenţă medicală, dar nu plătesc direct, ci banii vin de la fondul de şomaj, ministrul Sănătăţii s-a gîndit că aşa ar trebui să facă şi pensionarii, şi agricultorii. Problema de principiu este că pensionarii au contribuit deja la sistem pe vremea cînd aveau salariu, deci nu ar mai avea de ce să plătească din nou. Şi dacă întreaga filosofie a asigurărilor de sănătate de la noi se bazează pe principiul solidarităţii (plătim toţi cînd putem, beneficiază unii cînd au nevoie), atunci pensionarii şi-au plătit deja partea lor. Cu agricultorii este mai complicat. De fapt, cînd vorbim despre agricultori în acest caz, ne referim la foştii lucrători de la CAP. Agricultorii în puterea vîrstei după 1989 ori lucrează suprafeţele de subzistenţă (fără nici o contribuţie socială şi deci fără pensii pe viitor, dar asta este o bombă socială ce ni se va sparge în cap ceva mai încolo), ori sînt salariaţi la fermele mari apărute în ultimii ani, deci plătesc asigurarea. Foştii CAP-işti au fost în situaţia ingrată de a nu fi contribuit la asigurările sociale înainte de 1989, deci nici la pensii, nici la sistemul de sănătate. Cum nu era posibil să laşi milioane de oameni fără pensie şi fără asistenţă medicală şi nici nu ar fi fost drept (nu au ales ei să nu contribuie, aşa a fost atunci sistemul, au muncit în condiţiile date), statul a trebuit să aibă grijă de ei. Le-a dat pensii după 1989, care oricum sînt de trei ori mai mici decît pensiile foştilor salariaţi (pensia medie de stat în iunie 2005 este 2,6 milioane, pentru agricultori e 821.568 lei vechi). Cum de cîţiva ani se încearcă punerea sistemului de sănătate pe baze contributive, de ne-am ales toţi cu carnetele de asigurat ce mai mult ne încurcă, se ridică din nou problema de principiu: dar foştii CAP-işti? Pe drept cuvînt, asociaţiile de pensionari au sărit ca arse la ideea ministrului, spunînd că este inuman ca la nişte pensii atît de mici să se ceară noi contribuţii. Cifrele le cam dau dreptate. Pensia lunară a CAP-iştilor este cît o masă de trei persoane la un restaurant modest din Bucureşti. Pensia de la stat e cît aceeaşi masă la un restaurant cu fiţe. Să te gîndeşti la noi contribuţii înseamnă cel puţin o prostie politică. Dar tot domnul Nicolăescu ne linişteşte: "veniturile noilor contribuabili nu vor fi afectate de plata contribuţiilor". Premierul Tăriceanu, la rîndul său, a ţinut să ne asigure că oamenii nu vor plăti în plus, se va face doar un transfer între fondurile bugetare. Deci răspunsul la întrebarea din titlu este "nu". De fapt, se va pune în funcţiune principiul vaselor comunicante enunţat mai sus: luăm de unde avem. Problema este că fondul de pensii e falimentar, dacă ar fi fost o firmă, ar fi trebuit închis demult. Avem deci două fonduri bugetare, amîndouă cu deficite importante, care ar trebui să se susţină reciproc. Vasele comunicante nu mai funcţionează pentru că ambele vase sînt găurite. Aşa că pînă la urmă se va aduce un vas mai mare care să rezolve problema. Adică se va umbla la bugetul de stat. Deja se întîmplă asta. Ministrul Sănătăţii spune că va rezolva problema datoriilor restante şi se va ajunge ca Sănătatea să aibă 5% din buget, un record. Aşa o fi, dar atunci de ce mai este nevoie, să enervezi cîteva de milioane de oameni cu venituri mizere, cînd întreaga discuţie se reduce la un artificiu birocratic?
