Visul

Publicat în Dilema Veche nr. 948 din 9 – 15 iunie 2022
Iconofobie jpeg

Psihanaliștii, în speță cei din școala freudiană, au acordat o mare importanță plăcerii umane. Bătrînul dă tonul acestei procupări – cum să-i zic? – „endorfinice”, în cărțile și articolele sale. Într-un studiu de la începutul secolului XX, numit Der Dichter und das Phantasieren / Scriitorii și reveria diurnă, psihiatrul analizează îndeaproape, după cum se vede și din titlu, problema „visării cu ochii deschiși”, a „fanteziilor” de diverse tipuri, care ne bîntuie frecvent, extrăgîndu-ne, pe nesimțite, din realitatea imediată. Freud oferă, în eseu, un exemplu convingător. Să ne imaginăm (iată aici și o curiozitate științifică: investigăm și, ulterior, înțelegem imaginația tot prin intermediul imaginației), ne îndeamnă el, un orfan ajuns la vîrsta majoratului și ieșit, întîia dată de unul singur, din instituția unde a crescut, pentru a se prezenta la un interviu de angajare. Se află pe punctul de a deveni individ social și, firesc, își încearcă șansele de integrare. Are voință, energie și optimism. Speră ca viitorul să fie, măcar prin legea compensației, diferit față de trecut, adică mai generos. Nu știe însă ceva. Creierul omului reprezintă o mașinărie extrem de complicată, în interiorul căreia anumite mecanisme dețin voință proprie. Ca atare, în timp ce se îndreaptă către prezumtivul angajator (pe care nu-l cunoaște încă, dar care îl va evalua, în curînd, foarte riguros), mintea lui alunecă, involuntar, într-o „fantezie” de toată frumusețea. În visul diurn al bietului băiat, se face că evaluatorul e un om de o excelentă calitate morală. Îl apreciază din prima clipă și, inevitabil, îl angajează entuziast. Personajul nostru nu se va lăsa mai prejos (în raport cu așteptările investite în el, desigur). Muncește pe brînci și cîștigă respectul tuturor, cu precădere pe cel al șefului mulțumit de alegerea inspirată, făcută în acea zi binecuvîntată. Pentru a-și arăta satisfacția, patronul îl invită chiar, într-o zi, pe băiat la el acasă, în mijlocul familiei sale minunate. Tînărul se conformează și astfel o întîlnește pe fiica angajatorului. Dragoste la prima vedere, fericire absolută, sirop în proporții de pericol diabetic, extaz, paradis terestru. Cei doi se căsătoresc în scurtă vreme, au copii ravisanți și, la momentul oportun, moștenesc afacerea paternă, urcînd-o pe noi culmi de progres. Inutil de precizat: vor trăi fericiți pînă la adînci bătrîneți.

V-a pufnit rîsul? Ei bine, nu ar trebui. Nu doar pentru că autorul celebrei Introduceri în psihanaliză tratează cu maximă seriozitate „cazul” de mai sus, ci pentru că, în lumina teoriei implicite, oricare dintre noi ar putea fi în locul fragilului orfan. Mintea băiatului cade, evident, în așa-zisa, în psihologie, „reverie diurnă”. Vede, cu alte cuvinte, cai verzi pe pereți. De ce o face totuși? Explicația adusă de Freud pare a se situa dincolo de orice dubiu. Psihicul tînărului caută secreția de endorfină. Cum o obține? Creionînd un scenariu existențial absurd la o privire superficială, corect articulat însă la o radiografie de detaliu. Personajul psihanalitic „umple”, în povestea imaginară, toate „golurile” existenței sale de pînă atunci cu situații compensatorii. N-a avut niciodată un tată, își creează unul alegoric în persoana viitorului șef. N-a fost membru al unei familii reale, se imaginează ca parte dintr-una onirică. I-au absentat mereu siguranța economică și socială, le construiește acum în regim de scenariu ipotetic. Fantezia substituie realitatea, visul înlocuiește viața. Explicația este parabolică: în clipa în care biografia se arată nefastă, mintea îți furnizează, automat, compensații simbolice. Compensații pe care le acceptăm bucuroși, crede Freud, în ciuda caracterului lor fantezist, întrucît au o calitate singulară – produc plăcere. Senzațiile procurate prin reveria diurnă sînt unice, creierul nu poate, practic, renunța la ele. Uneori, în contextele disperate, bineînțeles, putem ajunge să trăim numai pentru asemenea senzații. Ne transformăm în consumatorii florii de lotus din Odiseea homerică, punînd, fericiți, visul sublim înaintea realității pernicioase. Extrapolînd puțin discuția și păstrînd totodată proporțiile, mă întreb uneori dacă nevoia de plăcere (necondiționată și nemediată) nu ne face cumva, în mare măsură, victimele unui joc existențial iluzoriu, unde aspirațiile, interesele și stereotipiile individuale sau colective se suprapun, mistificator, peste adevărurile brute ale vieții. Filozofia admite faptul că oamenii nu definesc în afara lor decît ceea ce au definit deja în interior. Își proiectează așadar subiectivitatea deformatoare asupra lucrurilor și ființelor din vecinătate, modificîndu-le la nivelul percepției. În acest mod apare ruptura de lumea concretă și se naște intrarea în autismul oniric. Plăcerea dezvoltă, în consecință, ramificații capabile să-ți provoace cea mai cruntă dintre neplăceri.

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Omul multiplu, Editura Junimea, 2021.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.