Viorica Dăncilă e complice, nu victimă

Publicat în Dilema Veche nr. 794 din 9-15 mai 2019
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

Apar în ultima vreme semnale că actualul premier al României devine cumva frecventabil. Asta pentru simplul motiv că relațiile doamnei Dăncilă cu președintele PSD, Liviu Dragnea, par să se fi răcit. Mai mult, prin îndepărtarea de la guvern a (cel puțin) Ancăi Alexandrescu, o apropiată a antenumitului, doamna Dăncilă ar fi făcut chiar un soi de declarație de independență față de cercul mic și toxic din jurul domnului Dragnea. Sînt zvonuri care completează fotografia asta punînd și alte nume pe o prezumtivă listă de actuali „influencer-i“ de prin clădirea Guvernului, care ar urma să fie trimiși neceremonios la plimbare.

Ar fi al treilea premier PSD care, sub presiune, decide că există totuși o limită. Mai norocoasă, doamna Dăncilă are de partea sa contextul politic. E greu de crezut că, în an electoral, președintele Klaus Iohannis ar accepta să nominalizeze alt pesedist la conducerea Guvernului.

Istoria recentă și statistica ar face greu de explicat o astfel de decizie, dat fiind că doar Ion Iliescu a mai numit un număr comparabil de feseniști/pedeseriști/pesediști în funcția respectivă. L-ar transforma o astfel de decizie pe dl Iohannis în cel mai loial colaborator al partidului de guvernămînt dintre toți cei care au avut vreodată de-a face instituțional cu PSD.

Doamna Dăncilă are de partea sa și aritmetica parlamentară. Teoretic, coaliția are majoritate. Dar nimeni nu poate garanta că, în cazul unui alt conflict intern al PSD, ea se menține. Adăugăm la asta și ambițiile prezidențiale ale lui Călin Popescu Tăriceanu, și efortul constant de subminare a puterii lui Liviu Dragnea venit dinspre Pro România. De asemenea, mult-hulitul UDMR al acestor zile, calculînd costuri și beneficii, s-ar putea să nu mai voteze încă un Guvern Dragnea cu o marionetă în vîrf. Sînt destule sondaje care indică o lehamite serioasă a electoratului maghiar din România și doar lipsa de variante face ca UDMR să atîrne încă undeva la limita pragului în calculele privind europarlamentarele. Chiar și în rîndul grupului minorităților naționale, de obicei umil-servil, au început în ultima vreme să apară voturi care miros a nemulțumire sau de-a dreptul exasperare.

Se spune despre Viorica Dăncilă că ar putea să preia puterea în PSD. Tehnic, e președinte executiv și împarte rolul politic de lider al PSD cu Liviu Dragnea. Despre cît de relevantă e funcția asta vorbește cel mai bine o știre de zilele trecute, al cărei titlu suna cam așa: „Viorica Dăncilă a cerut să fie invitată și ea la mitingurile PSD. „Sînt președinte executiv al partidului“. Altfel spus: „Vă rog, chemați-mă la mitingurile partidului pe care îl conduc“. Poți presupune că doamna Dăncilă a rostit cuvintele astea și a făcut-o afișînd o expresie tulburător de rugătoare, ceva similar cu cea a personajului Puss in Boots din Shrek cînd încearcă să sensibilizeze un alt personaj.

În fapt, doamna Dăncilă a fost, este și va rămîne probabil doar un facilitator care se teme de consecințe. Ezitările domniei-sale nu o fac nici mai legitimă, nici mai puternică. Sînt doar atît – calcule pentru viața de după Liviu Dragnea. Teama de reacția populară, de transformare într-un element odios al unei Puteri de tristă amintire și de consecințe specifice de ordin juridic sînt singurele lucruri care o fac pe doamna premier să nu urmeze nesmintit toate indicațiile venite din biroul președintelui Camerei Deputaților. E un scenariu pe care l am consumat deja cu toții în vremea cabinetului Grindeanu. E greu să ignorăm succesiunea de evenimente. Sorin Grindeanu a fost, este și va rămîne premierul al cărui guvern a emis Ordonanța 13. Punct. Tot ce a făcut ulterior rămîne inferior ca relevanță momentului aceluia.

La fel ca și Grindeanu, Viorica Dăncilă este un personaj care nu are o legitimitate verificată cu adevărat. Nimeni nu s-a gîndit vreodată că doamna actual premier este un personaj în care să își investească speranțele pentru mai-binele public. Legitimitatea actuală vine din funcții pentru care n-a fost niciodată cu adevărat pregătită, din liste pe care a ajuns pentru că așa au vrut alții și din chinuite campanii de PR care au provocat mai degrabă stînjeneală decît efuziuni de simpatie. Cel mai important, însă, politicianul Dăncilă e azi o plăsmuire a exasperării adversarilor interni și externi ai domnului Dragnea. Întrebați oricare membru al Opoziției (civică, politică) dacă, în absența lui Dragnea, ar ține cont de Dăncilă. N-ar face-o. Întrebați pesediștii dacă s-ar uita în direcția doamnei premier fără ca ea să dețină funcțiile pe care le deține în prezent. Răspunsul, în toate cazurile, e nu.

Da, doamna Dăncilă se poate crea ca politician. Calificarea la locul de muncă e aproape o regulă în România. Dar ca să facă asta e nevoie să iasă public cu detalii despre strategia nefericită de confiscare a administrației în beneficiul unui grup mic, ticălos, dar vioi de beneficiari, despre ridicolele campanii de presă din exterior împotriva Justiției românești, despre felul în care diverși impostori au ajuns să conducă instituții esențiale ale statului. Ar putea chiar să admită că, de cînd conduce Guvernul, a acceptat voluntar să fie cureaua de transmisie a unui Liviu Dragnea cu care nici demnitarii africani nu vor să se întîlnească. Ar mai putea să exprime regrete sincere pentru momentul 10 august cînd Guvernul domniei-sale a patronat un asalt asupra populației care demonstra pașnic. Ar putea, de asemenea, să explice cum s-a adoptat Ordonanța 114. Ar mai putea doamna Dăncilă, cu experiența-i de mulți ani în Parlamentul European, să vorbească în clar despre riscurile invocării articolului 7 din Tratatul UE în cazul României. Și mai sînt o mie de alte subiecte pe care un politician bine intenționat le-ar putea lămuri.

Pînă cînd o va face, rămîne complice. În nici un caz victimă sau speranță întru reformarea PSD. 

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

Adevarul.ro

image
Experimentul social al unui român care a vrut să afle ce cred românii când li se spune că viaţa în luxul paradisului din Bali costă mai puţin decât în Cluj
Patrik Bindea este specialist în marketing şi de câteva luni a început un experiment social. El a făcut o comparaţie „cosmetizată” a costului vieţii în paradisul din Bali, cu Bucureşti sau Cluj, iar concluziile acestul „clickbait” elaborat au fost surprinzătoare: oamenii au înghiţit „găluşca” şi au generat un trafic nebun postării.
image
Un YouTuber care a vizitat un McDonald's-ul rebrănduit din Rusia a povestit cât de multe diferenţe sunt faţă de varianta americană
Un reporter rus de la un cunoscut canal de YouTube a mers la McDonald's-ul rebranduit din Moscova, care s-a deschis pe 12 iunie, şi a spus că mirosul şi mâncarea sunt diferite.
image
Cum au vrut bulgarii să anexeze toată Dobrogea. Jafuri, crime şi bomboane otrăvite în Primul Război Mondial
După nici jumătate de veac de la ieşirea Dobrogei de sub stăpânirea otomană, provincia dintre Dunăre şi Marea Neagră a cunoscut din nou ororile ocupaţiei, de data aceasta ale bulgarilor, care au încercat să anexeze toată provincia prin jefuirea şi omorârea populaţiei.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.