Victoria lui Zeman în Cehia. Şi cîteva posibile concluzii regionale

Publicat în Dilema Veche nr. 728 din 1-7 februarie 2018
Aţi uitat de Mediterana? N ar trebui! jpeg

Realegerea lui Milos Zeman ca președinte al Republicii Cehe trebuie să ne dea serios de gîndit. Rezultatele din primul tur făceau posibilă o victorie a candidatului pro-european Jiri Drahos, un respectat om de știință, căci se părea că Zeman nu va mai putea aduna suficiente voturi în turul al doilea. Însă Zeman a cîștigat.

Presa europeană a comentat mult pe marginea acestei victorii, dar poate că cea mai realistă analiză a venit – cum altfel? – din partea Radio Praga. Citînd un expert politic din capitala cehă, postul de radio a concluzionat că, dacă privim spre cauze, acestea rămîn în esență aceleași care au făcut ca societatea cehă să fie scindată în două părți aproape egale.

„Însă, spre deosebire de anul 2013, cînd diferența dintre cele două tabere era mult mai mare în favoarea lui Zeman, acum scorul a fost mai strîns. Cele două tabere sînt, pe de o parte, ceea ce s-ar putea numi tabăra postcomunistă: oamenii în vîrstă, unii dintre ei încă nostalgici pentru trecut sau, cei mai mulți dintre ei, speriați de noile provocări ale globalizării și imigrației. Iar domnul Zeman este favoritul lor pentru că promite să-i protejeze. De cealaltă parte avem aproape 50% din societatea cehă, care este mai modernă, mai deschisă către lumea exterioară și mai pro-europeană. Deci sîntem împărțiți în două“, a conchis analistul citat de postul de radio ceh.

Această viziune se potrivește foarte bine în mai toate statele Europei Centrale și de Est. În Ungaria, unde Viktor Orbán se bazează exact pe oamenii rămași în urma procesului de europenizare și modernizare, în plus cu o doză de naționalism local. La fel în Polonia. Sau în România, unde partidul de guvernămînt, deși cu numele în rîndurile socialiștilor europeni, are toate trăsăturile unei formațiuni aparținînd dreptei populiste: naționalism întunecat, protecționism, politici economice neoliberale care l-ar face invidios pînă și pe Donald Trump (vezi sistemul de taxare din spatele celebrei Declarații 600), misticism, etnocentrism, euroscepticism, teorii ale conspirației. În plus, liderii săi, deși se adresează celor defavorizați, sînt putred de bogați.

Și totuși, de ce sînt posibile toate acestea în regiunea noastră? Mai ales că nimeni nu poate nega progresele generate de apartenența la Uniune. Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia au  avansat mult de la aderarea din 2004, au recuperat din distanța care le separa de Occident. Iar România, în raport cu ea însăși, chiar s-a mișcat cel mai repede, recuperînd cel mai mult din decalajul față de media europeană (de la sub 40%, în momentul aderării, la 60% în prezent).

Economiile regiunii cresc peste media zonei euro, investițiile publice sînt alimentate în mare parte din bani europeni (60% în cazul României). În aceste condiții, guvernele își permit programe sociale generoase, chiar punînd în pericol nivelurile de deficit stabilite la nivel european.

Este adevărat, regiunea a crescut mult, însă fructele aderării n-au fost pentru toți. Discrepanțele între regiuni, între clase sociale sau categorii de vîrstă, mai degrabă s-au adîncit. Iar aici un rol important l-au avut corupția și slăbiciunile administrative.

În România, de exemplu, regiunile cele mai sărace (Moldova, sudul Munteniei, Oltenia)  de-abia dacă au recuperat patru-cinci procente în raport cu media europeană, în ultimul deceniu. Adică aproape că nu au simțit binefacerile aderării, în timp ce marile orașe au avansat serios.

Însă nu aceste mari orașe au scris istoria politică a regiunii în ultimii ani, ci zonele rămase în urmă: categoriile mai în vîrstă sau mai puțin educate, care au pierdut în cursa globalizării, speriate de noile transformări tehnologice și, nu în ultimul rînd, mai sensibile la propaganda rusă.

În Polonia și Ungaria, în Cehia și România, liderii și partidele la putere și-au bazat susținerea pe mediul rural, orașele mici, persoanele vîrstnice și alte categorii defavorizate. Marile orașe, mai tinere și mai dinamice, mai strîns legate de schimbul global de valori, au rămas în opoziție. Electoratul de aici, mai sofisticat și mai pretențios cu privite la ofertele politice, fie s-a dovedit inferior numeric, fie a absentat în bună parte de la urne, netezind drumul spre majorități solide.

Este adevărat că, în Ungaria, în Polonia și în România, partidele de la putere amenință la această oră valorile europene legate de statul de drept. Dar întrebarea este dacă nu cumva, în acest context social, o „pedepsire“ a guvernelor  de la Budapesta, Varșovia sau București mai degrabă i-ar solidariza pe alegătorii grupărilor iliberale în jurul liderilor lor.

Bătălia pentru valorile europene se joacă mai degrabă pe terenul „perdanților“ decît în tabăra „beneficiarilor“. Degeaba așteaptă opozițiile din aceste țări ca Bruxelles-ul să vină și să-i pedepsească pe guvernanții răi pentru ca, eventual, să-i aducă în loc pe opozanții buni.

Poate că răspunsul corect ar fi promovarea dezvoltării și a valorilor în straturile sociale mai puțin favorizate în ultimii ani. De către Bruxelles, dar și de către segmentele sociale avansate din statele respective.

Nu va fi simplu. În acest timp, „nucleul dur“ va avansa, fără a mai privi spre cei care nu doresc să avanseze, așa după cum a spus și președintele Emmanuel Macron. Dar ar fi, poate, baza unei construcții mai solide. 

Ovidiu Nahoi este redactor-șef la RFI România.

Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cultura de Internet (o însemnare – încă îndreptățită, cred – din 2008)
Atîta doar: cînd eşti în faza de învăţare, nu se cade să adopţi, ţanţoş, postura învăţătorului. Mai ai încă de butonat…
Frica lui Putin jpeg
Determinism geografic și decizie morală
Probabil, totuși, că determinismul geografic joacă un anume rol în judecățile noastre politice, sociale, culturale, dar, ca orice determinism, are limite. Iar cînd încercăm să vedem dincolo de ele, nu putem ignora o decizie morală, adică libertatea.
AFumurescu prel jpg
Națiuni (ne)rușinate
Practic, constat tot mai des că există atît oameni, cît și națiuni ce par complet străine conceptului de rușine.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Italian. Responsabil
Italia nu va fi locul în care suveranismul și izolaționismul s-au dus să moară. Însă, cel puțin pentru o vreme, cele două vor lăsa loc unui foarte necesar pragmatism.
O mare invenție – contractul social jpeg
RT France v. Consiliul Uniunii Europene
Apoi, această funcționare eficientă nu a sacrificat nici unul dintre principiile procesului echitabil. RT France a avut acces la Justiție, s-a bucurat de dreptul la apărare și de o analiză independentă și imparțială a motivelor și argumentelor prezentate.
tumblr o4cyqcAhRy1sdzmuoo6 1280 jpg
Mașina de scăldat
Așa că pe la jumătatea secolului al XVIII-lea a fost inventată mașina de scăldat; o gravură păstrată într-o bibliotecă britanică din regiunea Yorkshire, datată cu anul 1736, ar fi prima imagine care surprinde niște oameni înotînd cu ajutorul mașinii de scăldat.
Iconofobie jpeg
O maladie necruțătoare
Egoismul (aproape că îmi vine să-i spun egotism și în română) reprezintă mult mai mult decît ne transmit dicționarele explicative. Constituie o maladie a spiritului, care te alienează sui generis, te îmbolnăvește de „tine însuți”.
„Cu bule“ jpeg
De dulce
Echivalența parțială dintre dulce și bun devine echivalență totală în anumite construcții, de exemplu în sintagma frați dulci(sau buni), adică frați avînd ambii părinți în comun, în opoziție cu frații vitregi.
HCorches prel jpg
O moarte care nu dovedește nimic
Ce legătură au toate astea cu rubrica de educație, cu statutul de prof, viața mea? Exilarea lui Ovidiu și atentatul asupra lui Rushdie sînt pledoarii pentru nevoia de a păstra în școală literatura pe primul loc – și subliniez, pe primul – ca importanță!
Un sport la Răsărit jpeg
David Popovici e om?
Cu cît rezultatele sînt mai mari şi mai departe de imaginaţia noastră apare umbra trişatului. Aşa şi cu David. Nu poate fi adevărat, susţin nu puţini. E ceva în neregulă. De unde a apărut?
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Hai, noi să trăim, că se pare că vom fi ultima generație de oameni înțelepți de pe lumea asta. După noi vin sociopații ăia care nu mai știu să vorbească între ei. Nu știu decît să stea cu ochii în telefon. Mă îngrozește treaba asta, zău.
640px Castle Kruja Albania 2004 07 08 jpg
Tirana și strănutul albanez – despre călătoria mea în Albania (I) –
Dimineața începe doar atunci cînd locuitorii orașului se întîlnesc pe la terase ca să-și bea cafeaua, însoțită mereu de un pahar de apă rece din partea casei, cafeaua nu se bea niciodată acasă.
15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.