Victoria "indignaţilor" - dar ce vine după?

Publicat în Dilema Veche nr. 501 din 19-25 septembrie 2013
Aici este aurul României! jpeg

Mişcarea de protest faţă de Proiectul minier „Roşia Montană“ a obţinut un prim succes notabil, după ce demonstraţiile au atins un nivel maxim duminică seara. Circa 10.000 de manifestanţi (potrivit unor estimări moderate) au mărşăluit pe bulevardele din Bucureşti. Dar proteste de amploare au avut loc şi în alte mari oraşe. Semn că mobilizarea prin intermediul reţelelor sociale funcţionează şi că mişcarea are încă potenţial de creştere. A fost un uriaş semnal de alarmă pentru liderii coaliţiei.  

Crin Antonescu a fost primul care a rupt rîndurile, după care premierul Ponta nu a mai avut ce face şi a admis că proiectul de lege trebuie respins. Coaliţia guvernamentală caută, astfel, să fugă din această încurcătură, mişcare ce i-a reuşit atît de bine preşedintelui Băsescu, pînă mai ieri un susţinător fervent al exploatării cu cianuri de la Roşia Montană.  

Manifestaţiile nu se vor opri – iar dacă guvernanţii şi-au făcut asemenea calcule înseamnă că sînt rupţi de realitate. De ce? Pentru că fenomenul depăşeşte limitele unui simplu protest pe teme ecologice. Nemulţumirile privesc chiar mai mult decît încălcarea unor promisiuni electorale – asta s-a mai văzut pe la noi. Este sancţionată, de fapt, favorizarea de către politicieni a intereselor unor mari companii în faţa interesului public. Tinerii care umplu străzile României spun despre astfel de companii că au primit deja totul, doar locuri de muncă nu sînt. Pur şi simplu, o nouă generaţie, a tinerilor care petrec cu mult mai mult timp pe reţele de socializare decît în faţa televizorului, aruncă la gunoi teoria larg acceptată la noi, potrivit căreia favorizarea cu precădere a intereselor companiilor aduce automat bunăstare. O fi bine?  

Un lucru este cert: şomajul în rîndul tinerilor din România depăşeşte 25%. Dar printre manifestanţi se află foarte mulţi tineri care au unde să muncească, dar care sînt nemulţumiţi de nivelul ridicat al corupţiei, reflectat, de exemplu, în starea proastă a serviciilor publice şi în nivelul jalnic al administraţiei. Cazul copilului ucis de cîinii maidanezi în vecinătatea unui parc bucureştean şi reacţia halucinantă a primarului general Sorin Oprescu ilustrează perfect starea de fapt. Mai există, apoi, nemulţumirea tinerilor care sînt activi, dar ale căror joburi, parţiale şi temporare, nu le asigură nici un trai decent, nici o perspectivă profesională şi de viaţă personală.

Sînt nemulţumiri de ordin general faţă de „sistem“, care decurg din convingerea manifestanţilor că problema nu se află la un partid sau altul, ci la „sistem“. Pur şi simplu, alternanţa la putere nu mai este văzută ca un fundament al democraţiei, ci mai degrabă ca o garanţie că lucrurile nu se vor schimba. Politicienii se schimbă. Politicile – nu. Pentru că acestea sînt oricum dictate de Troică, de Banca Centrală Europeană, ba, în opinia unor manifestanţi mai radicali, direct de la Berlin sau Washington.  

Este, de altfel, convingerea indignaţilor din Spania, a italienilor care au mers, la ultimele alegeri, cu Beppe Grillo, a grecilor şi a portughezilor exasperaţi de austeritate, a bulgarilor, slovacilor, slovenilor sau macedonenilor care au ieşit în stradă să acuze corupţia clasei politice. Este ceea ce i-a scos în stradă pe tinerii brazilieni sau, în anii mai din urmă, pe cei din Chile şi Israel sau pe studenţii din Marea Britanie. Manifestaţiile din România se încadrează, aşadar, într-un fenomen global.

Dar va duce mişcarea din România la o adevărată schimbare pe scară largă a politicilor, dincolo de eventuala îngropare a legii Roşia Montană? Ei bine, protestele care au împînzit Europa nu au adus cu adevărat schimbări majore ale politicilor. „Indignaţii“ nu au reuşit să se coaguleze într-o mişcare politică bine articulată, care să şi conteze.

Apoi, este caracterul eterogen al mişcării. Pe străzile Bucureştiului au apărut deja manifeste cu un vădit caracter de stînga, cerînd oprirea privatizării serviciilor publice, trecerea resurselor naturale sub controlul public, anularea Codului Muncii din 2011, instituirea unor sisteme de educaţie şi sănătate eficiente şi bazate pe investiţii publice, grile de impozitare bazate pe principiile solidarităţii. Plus retragerea militarilor români din toate misiunile din afara ţării.

Dar sînt acestea revendicările care-i scot în stradă pe toţi manifestanţii? Nu. Unii au ieşit strict împotriva proiectului minier şi sînt mai degrabă preocupaţi de mediu şi de protejarea patrimoniului. Alţii reclamă doar încălcarea normelor statului de drept – nu poţi conferi unei companii beneficii printr-o lege specială. Destui au ieşit în mod special pentru a manifesta împotriva lui Victor Ponta şi a USL – pentru ei, Roşia Montană este un subiect la fel de valabil ca şi acuzaţiile de plagiat. Iar aceştia nici nu vor să audă de revendicări venite dinspre stînga. Manifestanţii sînt împreună acum, dar viziunile complet diferite asupra politicilor publice îi vor despărţi, mai devreme sau mai tîrziu.  

Apoi, tocmai ruptura faţă de sistemul de partide în întregul său îi face pe mulţi tineri să refuze implicarea concretă pe arena politică. Ei ies în stradă, îşi exprimă foarte clar nemulţumirile, după care nu mai vin la vot fiindcă – nu-i aşa? – toţi politicienii sînt la fel. Şi aşa nu se va schimba nimic. Iar curînd vor ieşi din nou în stradă, pentru o altfel de Roşie Montană.

Marea provocare pentru mişcarea de protest este să capete o formă politică şi să poată participa la competiţia democratică. Fiindcă oricîte hibe ar avea „sistemul“ – şi are, slavă Domnului! –, tot nu s-a inventat ceva mai puţin rău decît democraţia bazată pe alegeri şi competiţia între partide.

Altfel, sînt şanse mari ca mişcarea civică să fie confiscată de forţele politice existente. Sau, mai rău, să cadă în tentaţia extremismului. Că tot e la modă prin toată Europa!

Ovidiu Nahoi este realizator de emisiuni la Money.ro.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
image
Rușii au pierdut încă 1.160 de soldați și 58 de sisteme de artilerie în ultimele 24 de ore, anunță Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei
Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei a raportat că Rusia a pierdut alți 1.160 de soldați și 58 de sisteme de artilerie în ultimele 24 de ore. Aceste pierderi se adaugă la totalul forțelor rusești între 24 februarie 2022 și 16 iunie 2024.
image
Bătaie ca în filme între fanii Angliei și Serbiei la Gelsenkirchen înaintea meciului celor două echipe de la Euro 2024. Meci cu grad ridicat de risc VIDEO
Un fan al Angliei și un ofițer de poliție din Germania s-au ales cu răni grave după ce huliganii au atacat un bar în care suporterii Serbiei sărbătoreau înaintea meciului Serbia - Anglia de la Euro 2024, care va începe la ora 22.00.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.