Viața după capitalism

Publicat în Dilema Veche nr. 365 din 10 - 16 februarie 2011
Viața după capitalism jpeg

În 1995, am publicat o carte intitulată The World After Communism („Lumea după comunism“). Astăzi, mă întreb dacă va exista o lume după capitalism. Această întrebare nu este determinată de cea mai gravă depresiune economică din anii ’30 încoace. Capitalismul a avut întotdeauna parte de crize, şi va continua să aibă. Mai curînd, porneşte de la sentimentul că civilizaţia occidentală devine din ce în ce mai nesatisfăcătoare, fiind împovărată de un sistem de stimulente esenţiale pentru acumularea averii, dar care ne subminează capacitatea de a ne bucura de ea. Capitalismul ar putea fi aproape de a-şi epuiza potenţialul pentru crearea unei vieţi mai bune – cel puţin în ţările cele mai bogate din lume. 

Prin „mai bună“ mă refer la o viaţă mai bună din perspectivă etică, nu materială. Cîştigurile materiale pot continua să existe, deşi există dovezi care arată că acestea nu îi fac mai fericiţi pe oameni. Nemulţumirea mea este legată de calitatea unei civilizaţii în care producţia şi consumul de bunuri inutile au devenit ocupaţia principală a majorităţii oamenilor. 

Spun asta nu pentru a denigra capitalismul. A fost şi este un sistem superb de a înfrînge lipsurile. Prin organizarea eficientă a producţiei şi prin redirecţionarea ei către urmărirea prosperităţii, mai degrabă decît a puterii, a scos o mare parte a lumii din sărăcie. Totuşi, ce se întîmplă cu un astfel de sistem cînd lipsurile au fost transformate în abundenţă? Continuă să producă mai mult, stimulînd apetiturile istovite cu noi gadget-uri, emoţii şi excitări? Cît mai poate continua acest lucru? Ne vom petrece următorul secol bălăcindu-ne în trivialitate? În cea mai mare parte a secolului trecut, alternativa la capitalism a fost socialismul. Dar socialismul, în forma sa clasică, a eşuat – cum era de aşteptat. Producţia publică este inferioară celei private, din mai multe motive, nu numai pentru că distruge posibilitatea de alegere şi varietatea. Iar, de la colapsul comunismului, nu a mai existat nici o alternativă coerentă la capitalism. Se pare că, dincolo de capitalism, se întinde panorama... capitalismului. 

Dintotdeauna au existat importante întrebări morale legate de capitalism, care au putut fi lăsate deoparte deoarece capitalismul a reuşit atît de bine să genereze bunăstare. Acum, cînd posedăm deja toată bogăţia de care avem nevoie, sîntem îndreptăţiţi să ne întrebăm dacă costurile capitalismului merită suferite. 

Adam Smith, spre exemplu, a recunoscut faptul că diviziunea muncii îi face pe oameni mai proşti, lipsindu-i de calificările nespecializate. Cu toate acestea, el considera că este un preţ – compensat posibil de educaţie – care merită plătit, din moment ce lărgirea pieţei favoriza creşterea bogăţiei. Acest lucru l-a făcut un adept înflăcărat al comerţului liber. 

Apărătorii de azi ai comerţului liber îşi susţin cauza cam în acelaşi mod ca Adam Smith, ignorînd faptul că bogăţia s-a extins enorm de la Smith încoace. De obicei, ei recunosc faptul că din cauza comerţului liber se pierd locuri de muncă, dar afirmă că programele de recalificare vor integra muncitorii în ocupaţii noi, „de o valoare mai înaltă“. Acest lucru înseamnă a spune că, în ciuda faptului că ţările (sau regiunile) bogate nu mai au nevoie de beneficiile comerţului liber, trebuie să-i suporte în continuare costurile. 

Susţinătorii sistemului actual răspund: lăsăm astfel de alegeri fiecărui individ în parte. Dacă oamenii vor să păşească în afara benzii rulante, sînt liberi să o facă. Şi din ce în ce mai mulţi, în realitate, „se retrag“. Democraţia înseamnă, de asemenea, libertatea de a alege împotriva capitalismului. 

Răspunsul este puternic, dar naiv. Oamenii nu îşi formează preferinţele fiind izolaţi. Alegerile lor sînt clădite pe cultura dominantă a societăţii lor. Chiar se presupune că presiunea constantă de a consuma nu are nici un efect asupra preferinţelor? Interzicem pornografia şi restricţionăm violenţa la TV, considerînd că acestea afectează negativ oamenii, şi totuşi ar trebui să credem că publicitatea nelimitată pentru bunuri de consum afectează numai distribuţia cererii, nu şi întregul? Uneori, apărătorii capitalismului argumentează că spiritul lăcomiei este atît de adînc înrădăcinat în natura umană, încît nimic nu îl poate îndepărta. Dar natura umană reprezintă un mănunchi de pasiuni şi posibilităţi. Dintotdeauna, funcţia culturii (inclusiv a religiei) a fost încurajarea unora dintre ele, şi limitarea exprimării altora. 

Într-adevăr, „spiritul capitalismului“ a pătruns în relaţiile umane destul de tîrziu în istorie. Înainte, pieţele pentru vînzare şi cumpărare erau îngrădite de restricţii legale şi morale. O persoană care îşi dedica viaţa pentru a face bani nu era privită ca un bun model. Lăcomia, zgîrcenia şi invidia se numărau printre păcatele de moarte. Cămătăria (a face bani din bani) era considerată un păcat împotriva lui Dumnezeu. De-abia în secolul al XVIII-lea, lăcomia a devenit respectabilă din punct de vedere moral. Acum se considera că este sănătos, prometeic să transformi averea în bani pe care să-i foloseşti pentru a face mai mulţi bani, deoarece procedînd astfel aduci beneficii umanităţii. 

Acest lucru a inspirat modul de viaţă american, unde banii vorbesc întotdeauna. Sfîrşitul capitalismului înseamnă pur şi simplu sfîrşitul impulsului de a-i asculta. Oamenii ar începe să se bucure de ce au, în loc să-şi dorească mereu mai mult. Ne putem imagina o societate a deţinătorilor de averi private, al căror principal obiectiv este de a duce vieţi bune, şi nu de a-şi transforma averea în „capital“. Serviciile financiare s-ar micşora, pentru că cei bogaţi nu ar vrea mereu să devină şi mai bogaţi. Întrucît din ce în ce mai mulţi oameni consideră că au suficient, ne putem aştepta ca spiritul cîştigului să-şi piardă aprobarea socială. Capitalismul îşi va fi îndeplinit treaba, iar motivul profitului şi-ar reocupa locul în „cercul celor nedoriţi“. 

Dezonorarea lăcomiei este probabilă numai în acele ţări în care cetăţenii au deja mai mult decît au nevoie. Şi chiar şi acolo, mulţi oameni au încă mai puţin decît au nevoie. Dovezile sugerează că economiile ar fi mai stabile şi cetăţenii mai fericiţi dacă bogăţia şi veniturile ar fi distribuite în mod egal. Justificarea economică pentru inegalităţile mari între venituri – nevoia de a stimula oamenii să fie mai productivi – se prăbuşeşte cînd creşterea încetează să mai fie importantă. 

Poate socialismul nu a fost o alternativă la capitalism, ci moştenitorul său. Va moşteni pămîntul nu prin deposedarea celor bogaţi de proprietăţile lor, ci prin furnizarea de motive şi de stimulente pentru comportament, care nu sînt legate de acumularea în plus a averii. 

Robert Skidelsky este membru al Camerei Lorzilor din Marea Britanie, profesor emerit de economie politică la Universitatea Warwick, autor al unei biografii premiate a economistului John Maynard Keynes şi membru al Consiliului de Administraţie al Şcolii de Studii Politice din Moscova.  

Copyright: Project Syndicate, 2011  
www.project-syndicate.org  

traducere de Patricia MIHAIL

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

Adevarul.ro

image
Experimentul social al unui român care a vrut să afle ce cred românii când li se spune că viaţa în luxul paradisului din Bali costă mai puţin decât în Cluj
Patrik Bindea este specialist în marketing şi de câteva luni a început un experiment social. El a făcut o comparaţie „cosmetizată” a costului vieţii în paradisul din Bali, cu Bucureşti sau Cluj, iar concluziile acestul „clickbait” elaborat au fost surprinzătoare: oamenii au înghiţit „găluşca” şi au generat un trafic nebun postării.
image
Un YouTuber care a vizitat un McDonald's-ul rebrănduit din Rusia a povestit cât de multe diferenţe sunt faţă de varianta americană
Un reporter rus de la un cunoscut canal de YouTube a mers la McDonald's-ul rebranduit din Moscova, care s-a deschis pe 12 iunie, şi a spus că mirosul şi mâncarea sunt diferite.
image
Cum au vrut bulgarii să anexeze toată Dobrogea. Jafuri, crime şi bomboane otrăvite în Primul Război Mondial
După nici jumătate de veac de la ieşirea Dobrogei de sub stăpânirea otomană, provincia dintre Dunăre şi Marea Neagră a cunoscut din nou ororile ocupaţiei, de data aceasta ale bulgarilor, care au încercat să anexeze toată provincia prin jefuirea şi omorârea populaţiei.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.