„Vestele galbene“ sau de ce sînt francezii altfel…

Publicat în Dilema Veche nr. 773 din 13-19 decembrie 2018
Teatrul – dimensiune  identitară a Europei jpeg

Revoltele „vestelor galbene“ franceze au suscitat o stupefacţie mondială, şi pe bună dreptate. Pe multe me­ridiane ale lumii, Franţa este vă­zută ca un paradis social, ca un spaţiu în care totul funcţionează încă: statul-provi­den­ţă, statul de drept, sistemul de sănătate, trans­porturile, Justiţia, mecanismele de solidaritate, diversele forme de contraputere… Dintre cele 200 de ţări ale planetei, în cel puţin 150 Franţa este invidiată pentru ceea ce reprezintă şi pentru ceea ce poate oferi în materie de calitate a vieţii şi oportunităţi.

Şi totuşi, iată, în jur de patru milioane cinci sute de mii de francezi au „profilul social“ care-i face să intre, în principiu, în categoria „vestelor galbene“. Mai precis, ei trăiesc din salarii şi venituri minime, şi suferă atunci cînd sînt mărite doar cu cîteva zeci de centime preţurile la benzină, la motorină, la gaze, la electricitate, la ţigări, la timbre, la transporturile publice, la unele produse de primă necesitate sau la diverse servicii…

Nu este deloc întîmplător că explozia de nemulţumire a acestei categorii de francezi s-a produs în preajma Crăciunului. De mulţi ani, perioada din preajma sărbătorilor de iarnă a devenit un veritabul delir al societăţii de consum, un fenomen de care umanităţii ar trebui să-i fie ruşine. Este acel moment al anului cînd familiile şi persoanele care nu au destule mijloace pentru a intra în orgia consumistă resimt fie cea mai mare umilinţă, fie cea mai mare indignare, fie ambele. Mi se pare emblematică fraza pronunţată de un bărbat de vreo 35 de ani pe un canal de televiziune francez, care îşi justifica furia astfel: „Sînt agent de livrare, cîştig 1.300 de euro lunar, soţia mea este la şomaj, abia ne descurcăm cu aceşti bani, la sfîrşitul lunii nu-mi rămîne nimic, iar acum, de Crăciun, nici nu ştiu dacă am din ce să-i iau fiului meu un cadou“.

De la izbucnirea acestei mişcări, care a devenit o frondă împotriva unui întreg sistem, au apărut numeroase analize în străinătate. Universitari, experţi în tot felul de domenii care au legătură cu aventura omului pe Pămînt, laureaţi ai Premiului Nobel pentru Economie şi alte minţi îngrijorate îşi dau cu părerea în legătură cu această revoltă franceză pentru că, de fapt, ea s-ar putea să fie simbolul unei falii apărute la nivel global. Atenţie, par să spună unii dintre ­aceşti specialişti (cum este cazul antropologului american David Graeber, care se exprimă în Le Monde), ceea ce se întîmplă în Franţa seamănă cu un simptom precursor. În această lume globalizată, unii se revoltă prin ieşirea din sistem (este cazul Brexit ului), iar alţii prin încercarea de demolare a structurilor Puterii chiar dacă sînt expresii ale democraţiei.

Revoltele care s-au produs în Franţa din 1789 încoace au avut, aproape toate, o puternică rezonanţă europeană şi chiar internaţională. A fost cazul cu Revoluţia franceză, cu revoluţia din 1848, cu Comuna din Paris din 1871, cu mişcarea din 1968. Nu ştim dacă „mişcarea galbenă“ (cum o numeşte un jurnalist francez) se înscrie chiar în această serie istorică de mare calibru. Un lucru este sigur însă, şi îl recunosc chiar unii intelectuali hexagonali (cum ar fi academicianul Jean-Robert Pitte): francezii au un apetit mai mare decît celelalte popoare pentru manifestaţii, contestaţii, proteste, răzmeriţe, revolte, revoluţii, fronde… Iar uneori se remarcă prin faptul că se revoltă primii împotriva unor realităţi care, de fapt, sînt insuportabile pentru toată lumea.

Una dintre aceste „realităţi“ este faptul că liberalismul nu-şi mai poate ţine marea sa promisiune, aceea de a aduce prosperitate pentru toţi. O altă realitate ţine de globalizare, care i-a favorizat pe unii, dar i-a declasat pe alţii. Există, în elanul aproape iraţional al „vestelor galbene“ franceze, un „dinte“ şi împotriva Europei, şi împotriva globalizării, şi împotriva imigraţiei, şi împotriva democraţiei reprezentative, şi împotriva capitalismului, şi împotriva elitelor…

Din întregul spectru al culorilor, cel mai puţin iubită este cea galbenă, arată într-un articol publicat în Libération istoricul Michel Pastoureau, specialist în culori şi în simbolistica lor. În imaginarul european, culoarea galbenă a devenit sinonimă cu îmbătrînirea, cu declinul, cu putrefacţia, cu trădarea, cu minciuna. De altfel, mai spune acelaşi specialist, partidele politice au evitat în mod sistematic să adopte culoarea galbenă în campaniile lor. Comuniştii au adoptat de multă vreme culoarea roşie, monarhiştii culoarea albă, anarhiştii culoarea neagră, conservatorii culoarea albastră, socialiştii culoarea roz, ecologiştii culoarea verde. Ştim ce a însemnat culoarea portocalie, ca simbol al speranţei, nu demult, în Ucraina…

Riscă oare culoarea galbenă să devină acum o expresie a haosului, a confuziei, a pulsiunii sinucigaşe şi a violenţei? Pentru că un alt simptom neliniştitor poate fi identificat în Franţa: apariţia unor forţe obscure care se grefează cu un fel de abilitate diabolică pe corpul social aflat în demers protestatar. Greu de înţeles cum a fost posibil, dar Franţa a tolerat în ultimele decenii un fel de drept nescris la defulare. Sînt cel puţin douăzeci de ani de cînd, în unele suburbii, Anul Nou este „sărbătorit“ de unii tineri prin incendieri de maşini. Observatorii spun că această „tradiţie ludică“ a pornit de la Strasbourg. Ea s-a extins însă şi la Paris, precum şi în alte oraşe, iar uneori respectivele grupuri au fost oarecum într-o „competiţie“, urmînd să „cîştige“ cartierul sau oraşul care afişa pe întîi ianuarie cel mai mare bilanţ de maşini incendiate.

În prezent, autorităţile franceze evocă prin­cipiul toleranţei zero pentru spărgători, huligani, vandali şi jefuitori de magazine. La rădăcina stupefiantelor violenţe din ul­tima lună din Franţa se află însă şi această lege nescrisă a „dreptului la defulare“ pe care autorităţile succesive, locale şi centrale, au tolerat-o atîta vreme.

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

Adevarul.ro

image
Misterele celor mai spectaculoase peşteri din munţii Hunedoarei. Unde s-ar fi aflat comoara lui Decebal
Turiştii care ajung în munţii Hunedoarei pot vizita o mulţime de peşteri spectaculoase, pline de mistere. Unele au fost locuite din preistorie.
image
Şoseaua pierdută în munţi, plânsă de localnici: „În scurt timp nu o să mai admirăm peisajul minunat” VIDEO
Doar o parte din şoseaua care se afundă în munţi, pentru a lega Valea Jiului de Băile Herculane, a fost finalizată. Localnicii se plâng de starea drumului naţional.
image
O influenceriţă urmărită de milioane de fani, acuzată că şi-a ucis iubitul. Tânăra mai fusese arestată pentru că l-a agresat fizic FOTO
Courtney Clenney, în vârstă de 26 de ani, este o influenceriţă şi model OnlyFans din Statele Unite. Ea a fost arestată pentru crimă, după ce şi-a înjunghiat mortal iubitul, în timp ce se certau.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.