Varşovia – Bruxelles, miza europeană a confruntării
Comisia Europeană a hotărît, săptămîna trecută, să dea Poloniei un răgaz de trei luni pentru a reveni în interiorul normelor europene privind statul de drept. Altfel, Varșovia poate ajunge în situația de a-și pierde dreptul de vot în cadrul Consiliului. O sancțiune dură, care nu a fost aplicată, în fapt, niciodată în istoria Uniunii. Doar în anul 2000, Austria a fost amenințată cu pierderea dreptului de vot, în cazul includerii în guvern a formațiunii extremiste a lui Jörg Haider. Dar planul a fost abandonat la Viena și lucrurile au intrat repede în normal.
Concret, Polonia ar trebui să-și schimbe legislația privind numirea judecătorilor la Tribunalul Constituțional. O lege care ar urma să paralizeze Curtea, după cum afirma Comisia de la Veneția. Prin respectiva lege se introduce regula majorității calificate de două treimi pentru deciziile Tribunalului Constituțional. Deciziile de mare importanță vor putea fi luate de 13 din cei 15 judecători – o majoritate greu de atins. Legea a fost votată la finele anului 2015, cu toate obiecțiile venite dinspre Comisia Europeană. În martie 2016, a fost declarată neconstituțională de către Tribunal. Însă decizia nu a fost publicată în Monitorul Oficial, aflat sub controlul partidului conservator de guvernămînt, Lege și Justiție (PiS).
Situația seamănă, întrucîtva, cu cea din timpul crizei politice și constituționale din România, din vara anului 2012. Iar procedura europeană, numită și Cadrul statului de drept, a fost inspirată tocmai de evenimentele de la București. Procedura datează din 2014 și, iată, este aplicată pentru prima oară Poloniei. Ar fi însă exagerat să credem că guvernul condus de Beata Szydlo, dar controlat, în realitate, de liderul PiS Jaroslaw Kaczynski, va face mari eforturi pentru a se alinia cerințelor de la Bruxelles. Cu alte cuvinte, nu vom asista la o repetare a scenariului din vara lui 2012 în care, în plină criză politică, premierul român de atunci, Victor Ponta, primea din partea președintelui Comisiei celebrul plan în 11 puncte. Și pe care, de bine, de rău, s-a apucat să-l aplice.
Kaczynski se bazează pe faptul că prietenul său de la Budapesta, Viktor Orbán, va face uz de dreptul de veto și va bloca astfel o suspendare a dreptului de vot pentru Polonia. Povestea are însă consecințe în întregul joc european de după Brexit. Imediat ce s-a aflat rezultatul votului britanicilor, Varșovia s-a pronunțat pentru o renaționalizare a mai multor atribuții aflate acum în curtea Bruxelles-ului. O declarație venită cam în același timp cu cea franco-germană (la nivel de miniștri de Externe) care preconiza, dimpotrivă, o Uniune tot mai strînsă, odată cu plecarea Marii Britanii. Sînt, de fapt, două viziuni asupra viitorului Uniunii Europene, care se vor ciocni, probabil cu scîntei, la Consiliul European prevăzut pentru mijlocul lunii septembrie. Și să nu vă închipuiți că Polonia e izolată! Țările din grupul Vișegrad, precum și unele țări nordice, ar fi de acord cu ideea de „mai puțină Europă“.
Nici măcar derapajele de la statul de drept nu constituie o problemă, ci mai degrabă o oportunitate pentru Varșovia. Refuzul ei de a se alinia cerințelor Comisiei, urmat de un eșec al ridicării dreptului de vot, va fi cel mai bun semnal că Bruxelles-ul, Berlinul și Parisul nu sînt de neînvins. Și, mai mult, că orice stat membru poate face ce dorește la el acasă, inclusiv să încalce normele europene, cu condiția să aibă cel puțin un aliat de nădejde (ceea ce, în 2012, lui Victor Ponta i-a lipsit).
Summit-ul din septembrie pare, în acest moment, a fi sortit eșecului, în sensul că sînt greu de întrevăzut decizii. Vom asista, cel mai probabil, la conturarea clară a taberelor (apropo, ce va alege România?), urmînd ca eventualele compromisuri să fie căutate de aici înainte. Însă ce fel de compromis poate încăpea între „mai multă Europă“ și „mai puțină Europă“? Eventual, putem vorbi despre o acceptare a situației așa cum este și edificarea unei Europe cu geometrie variabilă, cu grade diferite de integrare. O Europă a multiplelor viteze.
Întrebarea este dacă acesta poate fi numit cu adevărat un compromis sau mai degrabă o înmormîntare cu onoruri a ideii de Europă unită și puternică.
Ovidiu Nahoi este redactor-șef la RFI România.
