Vacanţa s-a terminat
Așa a terminat Iulian Fota, invitat într-una din emisiunile mele, seria sa de opinii privind viitorul Europei după atentatele de la Paris. L-am invitat din două motive. În primul rînd, analizele sale sînt printre cele mai echilibrate și exacte de pe la noi. Apoi, pentru că, în urmă cu doar cîteva zile, avusese parte de o conversație nu tocmai plăcută, cu fostul său șef, Traian Băsescu. Incidentul s-a petrecut în direct la B1, o televiziune care dorește să ne convingă cu orice chip că musulmanii sînt toți niște fundamentaliști nenorociți care vin în Europa cu un singur scop: acela de a ne descăpățîna brâncovenește, pe noi, creștinii.
În fine. Pe parcursul emisiunii cu pricina, domnul Fota apreciază serviciile secrete franceze și invocă unele (posibile) limitări de acțiune, venite din partea Președinției. Domnul Băsescu dă telefon și îl izbește pe domnul Fota cu capul de toți pereții studioului, numindu-l mincinos mîrșav. De cînd și pînă cînd un atentat „atît de bine organizat“ și nedescoperit de Servicii poate fi pus în cîrca politicienilor? De ce nu admite domnul profesor de la Academia Națională de Informații că spionii au fost incompetenți?
Dincolo de violența limbajului utilizat de fostul președinte al României, tema în sine este veche de cînd democrația liberală și serviciile secrete au fost nevoite să conviețuiască sub ochii electoratului. Spionii nu utilizează mijloace corecte politic pentru a obține informaţii. Ei mituiesc, fură, șantajează, torturează, ucid. Unii sînt prinși. Nici un politician nu este încîntat să se afle că „ai lui“ fac de-astea, deși nimeni nu s-ar mai mira de nimic în cazul unor dezvăluiri snowdenești. Apar, inevitabil, restricții pe care oamenii Serviciilor nu le apreciază defel. Relația dintre șefii de stat și spionii lor este arareori cordială, fără asprimi și diferențe (uneori majore) de opinii. Cam asta s-a dedus din polemica Fota-Băsescu.
Una dintre schimbările majore pe care euro-optimiștii le cer acum, după atentatele de la Paris, este „mai multă Europă“ în toate cele. Cum ar fi, de exemplu, într-ale serviciilor de informații. Pare logic. Se strîng la o masă reprezentanți de la toate SRI-urile și MI5-urile, pun la un loc tot ce află despre potențialii teroriști și eficiența acțiunii comune crește. Domnul Băsescu așa zicea că ar fi bine. Ideea îmi pare, însă, utopie curată.
În primul rînd, subordonarea și cooperarea. Dacă la nivelul fiecărui stat membru, gradul de implicare a șefului politic creează un disconfort serios, cum ar fi să ai 28 de șefi de stat care să încerce să pice de acord asupra unui tactici sau a alteia, într-o anume acțiune operativă? Consiliul lansează acum idei privind restrîngerea tratatului Schengen sau crearea unui mini-Schengen de cinci state (din care Franța ar fi exclusă!). Cum s-ar putea imagina o umbră de consens eficient, pentru a coordona politic un serviciu secret comun? În plus, mai e vorba de încredere. Care țară ar fi dispusă a și deconspira sursele (agenții din teren) celorlalți prieteni și parteneri? De-abia ce aflarăm că americanii au ascultat telefonul doamnei Merkel și că nemții au făcut cam același lucru amicilor francezi. Vă închipuiți că, brusc, chiar și după oribilele asasinate de la Paris, toate reflexele spionilor naționali vor dispărea ca prin farmec, de dragul interesului comun european? Unitatea în diversitate există și în materie de culegere de informații. Știați, de exemplu, că Bruxelles-ul este împărțit în 19 primării locale și șase mari departamente de poliție care cooperează destul de rar? Păi, dacă într-un singur stat, Belgia (socotită destul de dur de publicația Politico a fi un „failed state“ – stat ratat), sînt asemenea necazuri de comunicare și cooperare, cum să rezolvi binecunoscutele diferențe de abordare dintre spionii britanici și cei francezi, de exemplu?
De acum înainte, vom avea mai multă sau mai puțină Europă? Sincer, nu știu. În materie de siguranță, potrivită poate fi și o combinație. Oricum ar fi, vorba domnului Fota, vacanța pare a se fi terminat.
Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.
