Ura şi violenţa în democraţie

Publicat în Dilema Veche nr. 831 din 23 - 29 ianuarie 2020
Lichidarea doctrinei europene de deschidere treptată spre Iran jpeg

Într-o democraţie ideală, ura ar trebui să fie inexistentă. Sigur, oamenii sînt imperfecţi şi este greu să le ceri imposibilul. Viaţa politică este făcută din dezbateri, ciocniri de idei, dezlănţuiri de pasiuni… Pentru mine, multă vreme, Franţa a fost un exemplu de veche democraţie ştiind să reconcilieze virulenţa bătăliilor de idei cu o anumită curtoazie… De cîţiva ani, însă, climatul social s-a degradat în ţara lui Voltaire, filozof căruia i se atribuie această frumoasă frază: „Nu sînt de acord cu ceea ce spuneţi, dar m-aş lupta pînă la moarte pentru a avea dreptul de a o spune“.

Luni, 20 ianuarie, francezii, mai ales cei din zona pariziană, au răsuflat uşurați pentru că transporturile publice au reînceput să funcţioneze după 47 de zile de grevă. Este greu de găsit o altă capitală în spaţiul democraţiilor cu lungă tradiţie susceptibilă să afişeze un astfel de „record“. Franţei i se decernează des titlul de „campioană a Europei“ în ceea ce priveşte apetitul pentru greve, ba chiar şi titlul de campioană mondială. Deseori am găsit în presa europeană comparaţii între Franţa şi Germania la capitolul „luptelor sociale“. S-ar părea că, în Germania, sindicatele întîi negociază şi recurg la grevă după ce au epuizat toate şansele de a obţine cîştig de cauză prin dialog. În Franţa, spun aceiaşi observatori, sindicatele încep prin a declara grevă, iar discuţiile de fond au loc abia după ce economia înregistrează pierderi substanţiale.

Dar poate că nu acesta este aspectul cel mai dureros în Franţa, pierderile din diverse sectoare datorate grevelor. În mod paradoxal, Franţa continuă să atragă investitori străini, în ciuda deselor conflicte sociale derulate în fiecare an pe teritoriul ei. Agravarea climatului de ură şi de violenţă mi se pare o problemă şi un prost exemplu pentru întreaga Europă şi întreaga lume democratică.

Sigur, unor oameni politici aflaţi în dezacord nu le poţi cere să fie tandri unii cu alţii, şi nici unor formaţiuni politice. În context de înfruntare politică, respectul reciproc dispare repede. Oamenii se mai dispreţuiesc, ba se mai şi detestă. Cînd ajung însă la ură şi la violenţă, într-un stat cu mare tradiţie democratică, ar trebui trase nişte semnale de alarmă. De un an şi mai bine, mişcarea „vestelor galbene“ din Franţa a exacerbat climatul de ură şi violenţă, iar conflictul social provocat de reforma pensiilor a mai adăugat un strat inacceptabil format din acest aliaj: ură plus violenţă. Ceea ce mi se pare stupefiant însă sînt tentativele unor intelectuali de a justifica violenţa ca armă politică în democraţie. Demograful Emmanuel Todd semnează o carte intitulată Luptele de clasă în Franţa secolului al XXI-lea (Editura Seuil), în care avansează o stranie analiză. Citez din ce declară el însuşi într-un interviu acordat revistei Le Point: „Teoria mea este că, în Franţa, clasa conducătoare aflată în situaţie de eşec politic, întrucît a pierdut rolul de lider al Europei şi ascultă acum de Germania, încearcă să se răzbune pe poporul francez“.

Nimic de spus, Franţa a surprins întotdeauna întreaga lume prin subtilităţile ei literare şi filozofice, prin avangarde şi prin gustul pentru paradox. Mulţi intelectuali francezi au cauţionat şi crimele lui Stalin, şi ale comunismului în general, considerînd că viitorul nu poate fi viabil decît dacă va fi marxist. Acum observ o cauţionare a violenţei, precum şi a urii împotriva democraţiei, cu condiţia ca ele să vină din zona extremei stîngi sau a radicalilor de stînga. Emmanuel Todd, pentru a justifica incendiile provocate de „vestele galbene“ radicalizate, precum şi atacurile comise împotriva unor simboluri ale statului şi împotriva unor reprezentanţi ai ordinii publice, vorbeşte despre „violenţă defensivă“. Cu acest argument halucinant: preşedintele şi statul au început primii. Faptul că Emmanuel Macron a cîştigat prezidenţialele cu un program aprobat de francezi prin vot liber este pur şi simplu uitat în prezent, şi nu numai de Emmanuel Todd.

Ceea ce constat personal de mai mulţi ani, şi o fac şi alţi jurnalişti, este amplificarea, în Franţa, a unor forme radicale şi amalgamate de ură: împotriva globalizării, dar şi a statului, împotriva capitalismului, dar şi a poliţiei, împotriva băncilor, dar şi a guvernului, împotriva preşedintelui, dar şi a democraţiei, împotriva patronilor, dar şi a simbolurilor statului… Nu ţin cont în această enumerare de ura apărută în marile suburbii, în sînul unei populaţii provenind din imigraţie, împotriva evreilor şi a tot ceea ce este francez… Într-o carte apărută anul trecut, intitulată Arhipelagul francez (Editura Seuil), politologul Jérôme Fourquet analizează Franţa ultimelor decenii şi ajunge la concluzia că vechea naţiune sudată s-a fragmentat şi că societatea franceză a devenit un fel de arhipelag, altfel spus ar fi formată acum din „insule“ care se îndepărtează unele de altele. Ataşamentul tuturor faţă de o unică republică indivizibilă ar ţine de domeniul trecutului, iar mişcarea „vestelor galbene“ ar fi încă o exemplificare a acestei dezagregări.

Dacă Franţa n-ar fi în continuare unul dintre plămînii Europei poate că nu m-aş îngrijora atît de mult din cauza acestor analize. Arhipelagizarea Franţei, dacă este reală, riscă să aibă însă efecte şi asupra Europei…

Revenind la Emmanuel Todd, nu pot să nu-l citez cu fraza „lupta de clasă este identitatea noastră“. Pentru el, definiţia însăşi a Franţei este „lupta de clasă“, concept marxist care, pus în practică, a făcut deja în lume zeci de milioane de victime. Personal, sper din toată inima că francezii vor fi mai inteligenţi decît unii dintre intelectualii lor grăbiţi să justifice recurgerea la violenţă în democraţie. Şi mai sper că francezii vor ieşi din logica „luptei de clasă“ pentru a reînnoda cu universalismul care i-a făcut atît de iubiţi şi respectaţi.

Matei Vișniec este scriitor, dramaturg și jurnalist.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

Vacanțele în familie în 2025 Foto Holidays with kids jpg
Vacanțele de familie în 2025: destinații exotice, aventuri cu copiii și cât costă concediul ideal
Vacanțele de familie devin tot mai populare: destinații sigure, hoteluri family-friendly și experiențe gândite special pentru copii și părinți.
Ionel Fernic Foto Captură video YouTube jpg
29 mai: Ziua în care s-a născut Ionel Fernic, „trubadurul zărilor albastre”. Este autorul romanței „Iubesc femeia”
Pe 29 mai se împlinesc 572 de ani de când Constantinopolul a fost cucerit de Imperiul Otoman. În aceeași zi s-au născut compozitorul Ionel Fernic și John Fitzgerald Kennedy, al 35-lea preşedinte al SUA.
image png
Ce număr de soldați avea Armata Română la începutul celui de-al Doilea Război Mondial?
În iunie 1941, Armata Română se afla în pragul unei noi confruntări globale, intrând într-un război cu miză strategică și națională: recucerirea teritoriilor pierdute – Basarabia și nordul Bucovinei – ca urmare a ultimatumului sovietic din vara anului precedent.
Garry Kasparov FOTO Mediafax
România, dată ca exemplu americanilor de Garry Kasparov: „Este cea mai recentă societate care a obținut o victorie pentru libertate”
Fostul campion mondial la şah Garry Kasparov dă exemplu România, despre care spune că „este ultima societate deschisă care a obținut o victorie pentru liberalism și libertate”.
Ucraina a pierdut aproape întreg teritoriul pe care îl cucerise în regiunea Kursk FOTO EPA-EFE
Rusia propune Ucrainei data și locul pentru tratative de pace şi aşteaptă un răspuns: „Suntem gata să începem o discuţie”
Vladimir Medinski, şeful delegaţiei ruse la negocierile de pace cu Ucraina, a afirmat miercuri că le-a trimis ucrainenilor propuneri cu o dată şi un loc pentru un schimb de memorandumuri sau condiţii pentru încetarea luptelor, potrivit Reuters.
gandaci jpg
Trucurile simple care vor ține gândacii la distanță! Sfaturile din partea exterminatorilor de dăunători
De multe ori, indiferent de cât de bine faceți curat prin casă, tot veți observa gândaci prin bucătărie, sau prin baie. Prezența acestor insecte este mereu una supărătoare, iar cu cât îi veți ignora mai mult, cu atât va deveni mai greu să scăpați de ei.
Victoria Stoiciu FB jpg
Love-story politic între senatoarea PSD Victoria Stoiciu și unul dintre cei mai cunoscuți milionari, recent divorțat
Senatoarea PSD Victoria Stoiciu, prima care și-a anunțat susținerea pentru Nicușor Dan la alegerile prezidențiale, este din nou în atenția presei datorită relației cu omul de afaceri Dragoș Grigoriu.
monede moneda freepik jpeg
O monedă veche, românească, se vinde la un preț uriaș. Îți poți cumpăra un apartament dacă o ai acasă
Deja nu mai este un secret pentru nimeni faptul că anumite monede se pot vinde cu sume uriașe. În timp ce pentru mulți oameni astfel de piese sunt simple curiozități, sau, în cele mai spectaculoase situații, piese de muzeu, pentru colecționari, unele monede valorează o adevărată avere!
Sorin Grindeanu conferinta de presa 28 mai 2025  Foto Mediafax Foto Alexandru Dobre (2) jpg
Grindeanu anunță că nu va mai conduce Ministerul Transporturilor în viitorul Guvern
Sorin Grindeanu, președintele interimar al Partidului Social Democrat, a anunțat marți seară, în cadrul unei intervenții telefonice la România TV, că nu va mai rămâne în funcția de ministru al Transporturilor, indiferent de configurația viitorului guvern.