Ura şi violenţa în democraţie

Publicat în Dilema Veche nr. 831 din 23 - 29 ianuarie 2020
Lichidarea doctrinei europene de deschidere treptată spre Iran jpeg

Într-o democraţie ideală, ura ar trebui să fie inexistentă. Sigur, oamenii sînt imperfecţi şi este greu să le ceri imposibilul. Viaţa politică este făcută din dezbateri, ciocniri de idei, dezlănţuiri de pasiuni… Pentru mine, multă vreme, Franţa a fost un exemplu de veche democraţie ştiind să reconcilieze virulenţa bătăliilor de idei cu o anumită curtoazie… De cîţiva ani, însă, climatul social s-a degradat în ţara lui Voltaire, filozof căruia i se atribuie această frumoasă frază: „Nu sînt de acord cu ceea ce spuneţi, dar m-aş lupta pînă la moarte pentru a avea dreptul de a o spune“.

Luni, 20 ianuarie, francezii, mai ales cei din zona pariziană, au răsuflat uşurați pentru că transporturile publice au reînceput să funcţioneze după 47 de zile de grevă. Este greu de găsit o altă capitală în spaţiul democraţiilor cu lungă tradiţie susceptibilă să afişeze un astfel de „record“. Franţei i se decernează des titlul de „campioană a Europei“ în ceea ce priveşte apetitul pentru greve, ba chiar şi titlul de campioană mondială. Deseori am găsit în presa europeană comparaţii între Franţa şi Germania la capitolul „luptelor sociale“. S-ar părea că, în Germania, sindicatele întîi negociază şi recurg la grevă după ce au epuizat toate şansele de a obţine cîştig de cauză prin dialog. În Franţa, spun aceiaşi observatori, sindicatele încep prin a declara grevă, iar discuţiile de fond au loc abia după ce economia înregistrează pierderi substanţiale.

Dar poate că nu acesta este aspectul cel mai dureros în Franţa, pierderile din diverse sectoare datorate grevelor. În mod paradoxal, Franţa continuă să atragă investitori străini, în ciuda deselor conflicte sociale derulate în fiecare an pe teritoriul ei. Agravarea climatului de ură şi de violenţă mi se pare o problemă şi un prost exemplu pentru întreaga Europă şi întreaga lume democratică.

Sigur, unor oameni politici aflaţi în dezacord nu le poţi cere să fie tandri unii cu alţii, şi nici unor formaţiuni politice. În context de înfruntare politică, respectul reciproc dispare repede. Oamenii se mai dispreţuiesc, ba se mai şi detestă. Cînd ajung însă la ură şi la violenţă, într-un stat cu mare tradiţie democratică, ar trebui trase nişte semnale de alarmă. De un an şi mai bine, mişcarea „vestelor galbene“ din Franţa a exacerbat climatul de ură şi violenţă, iar conflictul social provocat de reforma pensiilor a mai adăugat un strat inacceptabil format din acest aliaj: ură plus violenţă. Ceea ce mi se pare stupefiant însă sînt tentativele unor intelectuali de a justifica violenţa ca armă politică în democraţie. Demograful Emmanuel Todd semnează o carte intitulată Luptele de clasă în Franţa secolului al XXI-lea (Editura Seuil), în care avansează o stranie analiză. Citez din ce declară el însuşi într-un interviu acordat revistei Le Point: „Teoria mea este că, în Franţa, clasa conducătoare aflată în situaţie de eşec politic, întrucît a pierdut rolul de lider al Europei şi ascultă acum de Germania, încearcă să se răzbune pe poporul francez“.

Nimic de spus, Franţa a surprins întotdeauna întreaga lume prin subtilităţile ei literare şi filozofice, prin avangarde şi prin gustul pentru paradox. Mulţi intelectuali francezi au cauţionat şi crimele lui Stalin, şi ale comunismului în general, considerînd că viitorul nu poate fi viabil decît dacă va fi marxist. Acum observ o cauţionare a violenţei, precum şi a urii împotriva democraţiei, cu condiţia ca ele să vină din zona extremei stîngi sau a radicalilor de stînga. Emmanuel Todd, pentru a justifica incendiile provocate de „vestele galbene“ radicalizate, precum şi atacurile comise împotriva unor simboluri ale statului şi împotriva unor reprezentanţi ai ordinii publice, vorbeşte despre „violenţă defensivă“. Cu acest argument halucinant: preşedintele şi statul au început primii. Faptul că Emmanuel Macron a cîştigat prezidenţialele cu un program aprobat de francezi prin vot liber este pur şi simplu uitat în prezent, şi nu numai de Emmanuel Todd.

Ceea ce constat personal de mai mulţi ani, şi o fac şi alţi jurnalişti, este amplificarea, în Franţa, a unor forme radicale şi amalgamate de ură: împotriva globalizării, dar şi a statului, împotriva capitalismului, dar şi a poliţiei, împotriva băncilor, dar şi a guvernului, împotriva preşedintelui, dar şi a democraţiei, împotriva patronilor, dar şi a simbolurilor statului… Nu ţin cont în această enumerare de ura apărută în marile suburbii, în sînul unei populaţii provenind din imigraţie, împotriva evreilor şi a tot ceea ce este francez… Într-o carte apărută anul trecut, intitulată Arhipelagul francez (Editura Seuil), politologul Jérôme Fourquet analizează Franţa ultimelor decenii şi ajunge la concluzia că vechea naţiune sudată s-a fragmentat şi că societatea franceză a devenit un fel de arhipelag, altfel spus ar fi formată acum din „insule“ care se îndepărtează unele de altele. Ataşamentul tuturor faţă de o unică republică indivizibilă ar ţine de domeniul trecutului, iar mişcarea „vestelor galbene“ ar fi încă o exemplificare a acestei dezagregări.

Dacă Franţa n-ar fi în continuare unul dintre plămînii Europei poate că nu m-aş îngrijora atît de mult din cauza acestor analize. Arhipelagizarea Franţei, dacă este reală, riscă să aibă însă efecte şi asupra Europei…

Revenind la Emmanuel Todd, nu pot să nu-l citez cu fraza „lupta de clasă este identitatea noastră“. Pentru el, definiţia însăşi a Franţei este „lupta de clasă“, concept marxist care, pus în practică, a făcut deja în lume zeci de milioane de victime. Personal, sper din toată inima că francezii vor fi mai inteligenţi decît unii dintre intelectualii lor grăbiţi să justifice recurgerea la violenţă în democraţie. Şi mai sper că francezii vor ieşi din logica „luptei de clasă“ pentru a reînnoda cu universalismul care i-a făcut atît de iubiţi şi respectaţi.

Matei Vișniec este scriitor, dramaturg și jurnalist.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

Colegiul National Mihai Eminescu, Oradea, Facebook jpg
Liceul renumit din România testează școala de patru zile pe săptămână. Unde are loc acest experiment educațional?
Colegiul Național Mihai Eminescu, unul dintre liceele de prestigiu din Bihor, testează școala de patru zile. Elevii din ultimul an de liceu frecventează cursurile doar pentru materiile la care vor susține examenul de Bacalaureat, celelalte discipline fiind studiate asincron, de acasă.
turnul eiffel foto unsplash
Omagii aduse Papei Francisc: turnul Eiffel nu va fi luminat special, iar un loc din Paris i-ar putea purta numele
Turnul Eiffel nu va fi luminat în această seară, ca omagiu adus Papei Francisc, care a murit astăzi, 21 aprilie, la vârsta de 88 de ani.
Ziua Judecății FOTO Shutterstock
Profeția despre moartea Papei Francisc care dă fiori lumii: „Distrugerea orașului Roma și Ziua Judecății”
Moartea Papei Francisc, în vârstă de 88 de ani, este o veste tristă pentru milioane de oameni și aduce în discuție o profeție medievală misterioasă, care a atârnat asupra papilor timp de secole.
Papa Francisc in Thailanda, 2019  GettyImages 1183683145 jpg
Sfârșitul unui pontificat care a zguduit Biserica Catolică. Cele mai importante momente petrecute la Vatican începând cu 2013
Suveranul Pontif de origine argentiniană, Papa Francisc, născut Jorge Mario Bergoglio, rămâne în istorie ca un reformator curajos.
papa francisc la basilica santa maria maggiore FOTO Catholic News Agency
Papa Francisc va fi înmormântat la Roma. Este prima înhumare din ultimul secol a unui Suveran Pontif care nu are loc la Vatican
Papa Francisc va fi înmormântat în Basilica Santa Maria Maggiore, din Roma, fiind pentru prima dată în ultimul secol când un Suveran Pontif este înhumat în afara Vaticanului.
vladimir putin biserica
Vladimir Putin, mesaj după moartea Papei Francisc: „A sprijinit dialogul între Biserica Ortodoxă Rusă și Biserica Romano-Catolică”
Președintele Rusiei, Vladimir Putin, s-a alăturat liderilor din întreaga lume care au transmis mesaje îndoliate la moartea Papei Francisc chiar în a doua zi de Paşte.
CTP, foto Facebook jpg
CTP, mesaj emoționant despre Papa: „Dumnezeu a avut nevoie de părintele Francisc mai mult decât aveam noi nevoie, în fața Răului care cuprinde lumea”
Gazetarul Cristian Tudor Popescu a transmis un mesaj emoționat despre trecerea în neființă a Papei Francisc, care a condus Biserica Catolică vreme de 12 ani și a fost primul lider latino-american al Bisericii Romano-Catolice.
Papa Francisc 2017  GettyImages 669055094 jpg
Liderii de la Chișinău deplâng decesul Papei Francisc: Plecarea sa este un moment de reflecție pentru întreaga umanitate
Liderii de la Chișinău deplâng decesul Papei Francisc, printre aceștia numărându-se și președinta Maia Sandu, care a subliniat că, în a doua zi de Paște, lumea se desparte de un promotor neobosit al compasiunii și echității.
GpBSeEDWAAA8tYH jpeg
Circumstanțele discutabile ale vizitei lui JD Vance la Vatican, înaintea morții Suveranului Pontif: „A intrat cu forța și a lăsat o lume fără Papă”
Val de acuzații pe rețelele de socializare la adresa JD Vance, după întâlnirea din Duminica Paștelui cu Papa Francisc. Internauții susțin că moartea Suveranului Pontif a survenit în urma discuției tensionate cu vicepreședintele SUA.