Uniți în dezastru. Ucraina la 30 de ani (1)

Publicat în Dilema Veche nr. 904 din 5 – 11 august 2021
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

Aud undeva în spatele meu un grohăit mic și am senzația că nu aud bine. Mă întorc exact în momentul în care pe lîngă mine trece o tînără cu un porcușor în lesă. Animalul înaintează netulburat pe trotuar scoțînd permanent zgomotul ăla mic care aduce a bombănit constatator. Stăpîna lui emană siguranță și cară cu ea o geantă care ar putea purta semnătura unui designer celebru. Ar putea. Nu mă pricep la genți. 

Mă apucă rîsul urmărind animalul. E cea mai puțin probabilă scenă pe care mă așteptam să o văd în centrul Kievului. Mă așteptam ca în capitala unei țări în război să găsesc o atmosferă un pic mai sumbră, oameni mai gri și mai îndoiți de necazuri. Nici vorbă. Cu bulevardele largi (pline de platforme care ridică mașini parcate aiurea), cu clădiri martori direcți ai istoriei tulburate a locului și cu o viață economică aidoma oricărui oraș mare european, Kievul își trăiește intens prezentul. Iar oamenii, cel puțin prin centrul orașului, strălucesc. 

Singurul contact cu războiul l-am avut doar în dialogul cu un fel de veteran-cerșetor care încerca să îmi vîndă niște brățări în Maidan. N-am cumpărat. Nu-mi trecuse prin cap că s-ar putea să am nevoie de cash pentru astfel de ocazii. 

Pentru cei mai mulți români, Ucraina e cumva echivalentă cu Myanmar. Pare îndepărtată și bizară. Pentru cei mai mulți, dar nu și pentru deșteptul pe care l-am descoperit într-o dimineață blocînd o intersecție din mijlocul orașului cu BMW-ul lui supradimensionat cu număr de Ilfov. Am fost surprins să îl văd acolo, nu și de comportamentul lui. Altădată m-aș fi enervat și m-aș fi simțit jenat de inadecvarea (cum să îi spun altfel?) lui. Acum am rîs un pic. Cred că aveam mai multe în comun cu doamna cu porcul decît cu ilfoveanul din intersecție.

E straniu cît de puțin privim spre Est. În afară de obositoarea Moldovă cu starturile ei permanent ratate, privirea noastră e orientată exclusiv în cealaltă parte. Mi-am dat seama de asta cînd am realizat că nu există nici o linie aeriană care să ofere curse între București și Kiev. Nici una. Ca să călătorești între două dintre cele mai mari orașe din această parte de lume e nevoie să mănînci un ștrudel la Viena. Stupiditatea situației devine foarte evidentă cînd începi să realizezi cîte oportunități se ratează.

E cumva de înțeles de ce a fost așa pînă acum, însă pe măsură ce România ocupă un loc tot mai ferm în Occident, cred că putem începe să ne întoarcem privirea. Asta mai ales în condițiile în care Ucraina pare într-un marș forțat pe un drum pe care noi l-am parcurs deja.

Îmi povestea o localnică că, pînă în Euromaidan, engleza era relativ puțin prezentă pe străzile, în barurile și magazinele Kievului. Situația se schimbă rapid și, pe măsură ce ucrainenii călătoresc mai mult, iar străinii le descoperă țara, Ucraina își desenează rapid un loc în hărțile mentale și sentimentale ale europenilor.

Acum, cînd vine vorba de România, ucrainenii sînt fie suspicioși – mulți cred că avem ambiții revizioniste –, fie cumva admirativi – „Uite, ăștia au reușit”. Nu  realizezi în ce poziție privilegiată e România pînă nu discuți cu oameni care vin din țări care speră să aibă lucruri banale, pe care noi nici nu le mai observăm. La Kiev, o armeancă îmi povestea prin cîte umilințe a trebuit să treacă pentru a obține o viză de călătorie în UE. Drumuri la ambasadă, funcționari acri, birocrație exasperantă, tot tacîmul. De la mai mulți estici am aflat cît de greu e să obții un vaccin în care să ai încredere. Sau în care să aibă alții încredere, vaccinurile rusești sau chinezești nu sînt încă recunoscute în Uniunea Europeană, deci pentru controlul de frontieră din orice stat occidental, o hîrtie care atestă vaccinarea cu Sputnik sau Sinovac e egală cu zero. Cam tot pe acolo sînt și șansele de a obține o viză.

Călătorind prin Ucraina descoperi un fel de Românie de acum 15-20 de ani. Nu trec mai mult de cîteva minute și o să fii întrebat ce părere ai despre ceea ce vezi în jur și despre oameni. Trebuie să fii politicos și atent, pentru că ucrainenii sînt sensibili și intră imediat în defensivă. Să te ferească Dumnezeul slav să nu fii entuziasmat de colțunașii ăia fazi care au un rol similar cu al sarmalelor românești. Ucraineanul va încerca să îți explice că probabil ai avut ghinion și neapărat trebuie să încerci din nou. Încerci, ce să faci? Eventual, și unii georgieni, pentru că, din cine știe ce motiv, bucătăria și vinurile georgiene sînt importante în Ucraina. Am înțeles partea cu vinurile, însă pentru gîndurile despre colțunași am să ard probabil în iadul slav. 

Îi spun unei localnice că vreau să vizitez Cernobîlul. „De ce?”, sare imediat suspicioasă. „Nu e nimic acolo.” Mă feresc să dau explicații, nu e treaba ei. Dar rămîne cu mine reacția femeii. După ceva vreme îmi dau seama că se temea că am să rămîn cu o impresie proastă despre Ucraina. Că am să cred că Ucraina e doar dezastru și nimic frumos. Să îi spun că știu diferența dintre URSS și Ucraina? Că nu cred că responsabilitatea pentru un accident tragic aparține unui popor întreg? Că dacă îl ignori nu dispare? Ce rost are? Îmi aduc aminte că același tip de enervare e încă prezentă în România cînd se vorbește despre cerșetori exportați prin cine știe ce colț de Europă. O să priceapă și ea vreodată că a fi membru al unei națiuni nu înseamnă că plătești pentru toate păcatele ei, ci trebuie, cel mult, să păstrezi memoria vie.

Mă duc la Cernobîl și, cînd revin, vrea să știe cum a fost. Îi povestesc. Pentru prima oară în viața ei, ia în calcul la rîndu-i o vizită.

Teodor Tiță este gazda podcast-ului În Centru pe care îl puteți asculta pe oricare dintre platformele de distribuție (Apple, Spotify, Google etc.): https://open.spotify.com/show/5jSN6amOtenIsHn23aoOLQ

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
image
Rușii au pierdut încă 1.160 de soldați și 58 de sisteme de artilerie în ultimele 24 de ore, anunță Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei
Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei a raportat că Rusia a pierdut alți 1.160 de soldați și 58 de sisteme de artilerie în ultimele 24 de ore. Aceste pierderi se adaugă la totalul forțelor rusești între 24 februarie 2022 și 16 iunie 2024.
image
Bătaie ca în filme între fanii Angliei și Serbiei la Gelsenkirchen înaintea meciului celor două echipe de la Euro 2024. Meci cu grad ridicat de risc VIDEO
Un fan al Angliei și un ofițer de poliție din Germania s-au ales cu răni grave după ce huliganii au atacat un bar în care suporterii Serbiei sărbătoreau înaintea meciului Serbia - Anglia de la Euro 2024, care va începe la ora 22.00.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.