Unde-i uichendistul? La Paris
Unde-i uichendistul? La Paris
Grea încercare! Pleci din România anului 2009, post-alegeri prezidenţiale fraudate din două părţi, în decembrie, pentru un uichend la Paris. Îţi doreşti distracţie, lumini, sclipici, pate de gîscă, muzee, spectacole, cumpărături!? N-ai timp de toate, dar odată ajuns în mijlocul Parisului te trezeşti parcă în faţa unei oglinzi în luciul căreia te autoevaluezi. Parisul te obligă parcă să îţi găseşti un standard mai înalt decît acasă, te preţuieşti mai mult, mergi mai drept, cu privirea sus. Uiţi de mişmaşurile din România şi îţi descoperi calităţile şi dorinţele reale, din viaţa ta. Uiţi de hainele cenuşii de fiecare zi şi te doreşti elegant(ă), perfect(ă), luminos (luminoasă).
Parisul îţi transmite istoria, mîndria simplă, dar fastuoasă: pe Champs-Élysées platanii sînt luminaţi monocolor, punînd în valoare clădirile, faţadele şi lumina din priviri a trecătorilor care trăiesc sărbătoarea de Crăciun. Creatorii de vitrine se întrec în imaginaţie. De departe cele mai reuşite sînt cele de la magazinele Printemps – vesele, muzicale, cu păpuşi delicioase –, trecătorii de toate vîrstele se bucură. Parisul scoate ce-i mai bun în tine… Oriunde te-ai afla în oricare cartier central te simţi rege… vitrine, bulevarde, spectacole stradale, bistrouri, patiserie, teatre, librării.
Călătoria cu avionul: Paravion mi-a aranjat zborul. Cursa AirFrance-Tarom de la 6,55. La dus. La întors, seara, era să nu ajung. M-am rătăcit prin metrou. Mîncarea la dus subţire. La întoarcere m-am trezit la business class, nu ştiu cum. Aşa că am mîncat regeşte, friptură de viţel, legume cu trei brînzeturi, brînză franţuzească, prăjitură cu ciocolată în trei culori. Nu zic de vin şi şampanie. Da!
Cazare: Hotel de la Fleche d’Or. Central, relativ aproape de metrou.
Spectacolul străzii: am mîncat-băut cu cloşarii. M-am bucurat de vitrinele cu mecanisme de pe vremea copilăriei mele, puse-n vitrinele de la LaFayette, am mîncat-băut-umblat prin tîrgurile de Crăciun de la Trocadero, de pe Champs Élysées, m-am bucurat de luminile de Crăciun de pe Champs-Élysées. Duminică spre luni am visat toată noaptea luminile oraşului. Da, visat-visat. Reveria nopţii inundate de lumină.
Maşinile străzii: nu vezi, decît rar, Porsche, 4x4. În rest, maşini de oraş. Toyote, Renault-uri, Citroën-uri, Peugeot-uri, Mercedes-uri… Am fost la magazinul Peugeot de pe Champs-Élysées. Forme entuziasmante. M-am chiorît la o maşină minute. Nu-i găseam roţile. O invenţie pe curent electric. Unde am mîncat: prima zi – Le Calumet Notre viande grilée 9,50 euro.
Seara primă: La ville d’Argentan cu cloşarii: Moules+bière 13 euro.
Seara a doua – Bistro Romain (cam frig înăuntru, dar) ficat de gîscă, platou carpaccio cu dovlecei-vinete gratinate şi stropite cu brînzeturi. Şi un viţel minune grataragit bine şi sosuit cu mirodenii.
Ultima zi, în tîrgul de Crăciun cu 10 euro: senviş cu raţă afumată şi la grătar, pahar de vin fierbinte. Alţi 3,50 euro pentru castane la cornet.
Ce-am băut? Brouilly, Emilion, vinuri. Emilion-ul este surprinzător. Aparent apos, te duce departe. E ca şi cum vrea să te vadă-simtă şi apoi să lovească. Ah, mi-am luat o apă de lîngă gara St. Lazare, nu găseam bani pentru metrou.
Îmbrăcăminte: îmbrăcămintea e cenuşie. Parizienii sînt absolut pragmatici. Nu se mişcă fistichiu. Invazia îmbrăcăminţii chinezeşti ieftine e evidentă. Bun, bărbatul business este bine marcat.
Metroul? M-a zăpăcit!
Luxury products: Am călcat în magazine gen LaFayette. Mi-a fost ruşine în cele cu bodyguard în uşă. Asta e. Ecologie, reciclare: e plin de gunoi peste tot. Dimineaţa, curat bec. După-amiaza, seara gunoi şi oameni totuna pe străzi. IT şi comunicaţii: mari probleme.
Rating-ul uichendist.ro: 7 endorfine. De ce? Nu, nu e nimic perfect în Paris. Dar m-am bucurat ca un copil de luminile oraşului, vitrinele lui, Emilion-ul lui, bombonica şi bagheta din colţul străzii.
