Un zîmbet sub hijab

Publicat în Dilema Veche nr. 366 din 17 - 23 februarie 2011
Un zîmbet sub hijab jpeg

„Egipt, Egipt!“, îi zic şi fac semnul victoriei. El îmi întoarce zîmbetul, mimează (sau nu) entuziasmul şi zice „da, da, Egipt, libertate“. Nu eram în vreo piaţă din Cairo, eram la Cora, în sesiunea săptămînală de hipermarket, bînd o bere de origine daneză în franciza unui fast- food american. Destinatara salutului meu (poate prea) entuziast era o familie arabă. El, ea, trei copii. Toţi mîncau non-halal la masa de alături. Doamna mi-a şi adresat un zîmbet uimit de sub hijabul pe care îl purta. Nu era un burkha (sau purdah, adică perdea, cum îi zic persanii) care să acopere toată faţa. Aşa i-am putut vedea zîmbetul. Imediat după aceea, m-am simţit uşor stînjenit. Poate omul era de-al lui Mubarak sau poate nu avea nici o legătură cu Egiptul şi mă considera un alt ignorant de occidental care îi pune pe toţi arabii într-o oală sau poate, pur şi simplu, fiind cu copiii şi nevasta la cumpărături, nu avea chef de efuziuni şi entuziasme dulcege din partea unui necunoscut. Eram, însă, sub impresia imaginilor. A imaginilor din Piaţa Tahrir, manipulat fiind, în calitate de telespectator, de către televiziunile occidentale (CNN, BBC World şi TV5 Monde). Peste foarte puţină vreme o să aflu cum am căzut de fraier şi am fost emoţionat în urma unei gigantice şi oculte campanii de intoxicare. 

M-a impresionat lanţul uman făcut de studenţi, în jurul Bibliotecii publice din oraşul Alexandria. Se ţineau strîns de mîini şi ţipau „aici sînt cărţi, aici sînt cărţi“, spre mulţimea scăpată de sub control care dădea să năvălească în instituţie. Au reuşit, biblioteca nu a fost jefuită. Aud că, după o primă noapte de haos, şi Muzeul Naţional din Cairo a fost protejat în acelaşi mod, de oameni care au făcut, voluntar, de gardă. Apoi a venit armata şi a preluat paza obiectivului. Voi afla că a fost o manevră video a Mossad-ului, pentru a-i ţine pe egipteni cu simţul civic ridicat. 

Altă imagine care mă urmăreşte este a unui subofiţer de armată care încerca să ţină mulţimea în frîu, să nu o ia razna. Protestatarii, înfierbîntaţi, aruncau cu pietre, îl ameninţau cu bîtele. S-a dat cîţiva paşi în spate, a scos pistolul şi l-a îndreptat spre mulţimea ameninţătoare. Avea o expresie îngrozită. Nu ştiu cum arată un animal încolţit (nu am văzut niciodată), dar cred că asta exprima cel mai bine – dacă e să folosesc numitul clişeu. Era îngrozit, îi era frică de moarte, ar fi putut trage oricînd în mulţime şi gestul ar fi fost trecut la capitolul „represiune a forţelor de ordine în faţa manifestanţilor paşnici“. Eu am văzut doar un individ într-o situaţie-limită, care ar fi putut lesne scăpa de sub control. Nu a tras. Voi afla că asta era manevra CIA-ului, pentru a menţine cota de credibilitate a armatei. 

Un egiptean a murit într-o intersecţie pustie, cu mîinile sus, în timp ce striga la alţi doi egipteni care îl ameninţau cu Kalaşnikoavele să îl împuşte, că nu are nimic de pierdut, că vrea libertate. Ăia au ţintit cu grijă şi l-au omorît. Cadavrul i-a fost ridicat după o vreme şi dus la morgă. Voi afla că scena era filmată într-o suburbie americană şi difuzată contra-cost de CNN, pentru a sprijini teza regimului criminal.

Hala Gorani de la CNN a avut noroc. Cînd dibacii aceia de călăreţi ai cămilelor au dat iama în piaţă, lumea a intrat în panică şi Hala a fost strivită de o poartă. Acolo au prins-o nişte „vigilantes“ ai regimului şi au început să o ameninţe cu o bătută zdravănă. A venit însă un tînăr cu alură de garajist care a zis „doamna e cu mine“, a luat-o pe după umeri şi a scos-o dintre bătăuşi. Voi afla că salvatorul era omul din umbră pus de FSB să o sperie pe Gorani, pentru ca, apoi, să o salveze. 

Ar mai fi şi discursul lui Wael Ghonim, angajatul Google, unul dintre personajele-cheie ale chemării la revoltă. Cuvintele repetate obsesiv de el erau „libertate, demnitate, speranţă, viitor, hotărîre“. Aici îmi este deja clar că e interesul de imagine al marilor corporaţii occidentale. Ele vor spăla, pe viitor, creierii lumii arabe. 

Pînă să aflu toate astea, lăsaţi-mă să fiu mişcat de ce au reuşit egiptenii. Ba chiar să fac un gest uşor ridicol, într-un supermarket din Bucureşti, în timp ce beau o bere daneză la un fast-food american. 

Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Un roman de știință
Bill Bryson nu este om de știință, nu are o formație științifică și, poate tocmai de aceea, tot ce scrie pare să aibă în spate un proces de înțelegere, de clarificare a unor lucruri, pînă la nivelul la care devin accesibile oricărui om cu o minimă educație academică.
Bătălia cu giganții jpeg
Datoria Europei
Nici Franța, nici Germania și nici – cu atît mai puțin! – Țările de Jos ori Danemarca nu vor face rabat de la exigențele procesului de aderare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Mi-e greu să pricep de ce a certa pe toată lumea e o formă de „acțiune”.
Frica lui Putin jpeg
„Nu umiliți Franța, domnule președinte!”
Președintele Franței, Emmanuel Macron, a declarat de două ori, nu o singură dată, că „nu trebuie umilită Rusia”.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Eroismul ucrainean și inima stafidită a Europei
Ucrainenii dau Europei anului 2022 o lecție pentru care mă tem că opulentul nostru continent, cu birocrația lui pe cît de groasă, pe atît de nevolnică, cu politicienii lui minusculi, nu este pregătit.
Cooper Union jpg
Două surori, un muzeu și o premieră
În primăvara anului 1897, la etajul al patrulea al școlii publice Cooper Union din Manhattan pe care o înființase bunicul lor, surorile Hewitt au inaugurat Muzeul de Arte Decorative Cooper Union.
Tezaur jpg
O lungă istorie de furt
Furturile din Ucraina sînt o reamintire brutală a celor cu care s-a confruntat, în istorie, România.
Iconofobie jpeg
Iubirea/ura de aproape
Devii mizantrop nu neapărat cunoscînd răul din celălalt, cît cunoscînd răul din tine.
HCorches prel jpg
La vida loca loca loca loca
Deprinderea aceasta a defăimării profesorilor a devenit la noi pandemică și are un gust nu amar, ci de-a dreptul grețos, cel puțin în percepția mea.
p 7 2 WC jpg jpg
De ce refuză Occidentul să numească fascistă Rusia lui Putin?
Jena Occidentului de a numi fascistă Rusia lui Putin se explică prin contextul psiho-istoric al țărilor europene.
Un sport la Răsărit jpeg
Ce mai facem cu Naționala?
Ne torturează şi o torturăm, chestiune din care nimeni nu va rămîne întreg. Echipa României nu e altceva decît oglinda României.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Ospitalitate
Nu e neapărat ipocrizie, cum ar zice unii, ci politețe și meserie.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.