Un tramvai numit dorinţă

Publicat în Dilema Veche nr. 593 din 25 iunie - 1 iulie 2015
Din amintirile unui cobai jpeg

La ceremonia de absolvire a celei de-a XIX-a promoţii Erisma, colegul meu Mugur le-a vorbit cursanţilor despre trenuri deraiate. A povestit cum, mergînd mai demult cu o cursă locală în Ardeal, o roată a trenului n-a mai vrut să-şi facă treaba şi a sărit de pe şină. Nu a păţit nimeni nimic, doar că a durat ore bune pînă ce trenul a fost repus în funcţiune. Între timp, pasagerii şi-au destăinuit una, alta, cum fac oamenii cînd aşteaptă ceva ce nu se ştie cît va dura. O fată mergea la TIFF, alta era hotărîtă să voluntarieze pentru cauza islamică… 

Ar fi bine, spunea Mugur, ca vieţile noastre să nu semene cu mersul trenurilor, deşi mai tot ce ni se întîmplă pare a ne împinge într-acolo: trasee prestabilite, orare fixe, mai cîte o întîrziere, mai cîte o şedere neplanificată într-o gară insignifiantă. Ar fi bine să putem din cînd în cînd măcar să oprim trenul între staţii, să coborîm, să ne întindem pe iarbă şi să privim în jur. 

Ascultînd metafora lui Mugur despre experienţa de învăţare numită Erisma – un fel de „deraiere controlată“, zicea el –, am legat-o nu ştiu cum de discursul unei cursante, manager în comunicaţii, despre şansa pe care noile tehnologii ne-o oferă pentru „a pune România pe hartă“. Ce-a ieşit a fost imaginea unui tren cu care să poţi merge oriîncotro vrei şi, cînd ai dat de un loc primitor şi cobori să te bucuri de el, să observi că trenul tău a tras şina după el, cum fac maşinăriile alea foarte complicate cu care se construiesc căile ferate. Aşa, poate mai vrea să vină şi altcineva după tine! 

Brusc, am simţit că mica mea reverie SF îmi deşteaptă un clinchet în memorie. 

Eram cu nişte prieteni la o petrecere, în neguroşii ani ’80. Trecuse bine de miezul nopţii şi ne-am fi tras către casele noastre. După vreo oră de învîrtit cu rîndul discul telefonului, pentru a auzi acelaşi semnal de „ocupat“ la serviciul de taximetre, am zis că mai bine ne încercăm norocul în stradă. Am ieşit dintre blocuri pe Ştefan cel Mare. Oraşul părea complet încremenit. Nu trecea nici o maşină pe stradă, darămite vreun taxi. După cîteva ţigări fumate ciuci pe bordură, începuse să ne bată gîndul să o luăm pe jos. O oră, două, cît putea să aibă fiecare de mers pînă acasă? Am văzut atunci o luminiţă în zare, crescînd, semn că ceva se mişca înspre noi. În curînd a început să se distingă şi silueta vehiculului, pe mijlocul şoselei. Era clar: un tramvai. 

Îi facem semne agitînd din mîini cînd ajunge în dreptul nostru. Tramvaiul se opreşte, se deschide uşa din faţă, urcăm. Vehiculul e gol, cu luminile din interior stinse. Înăuntru e doar vatmanul care ne salută şi ne spune că se retrage la depou. La Niţu Vasile, cred. Îi mulţumim că ne-a luat şi îl asigurăm că îi vom spune, fiecare, unde să ne lase în drum. Oricum e mai bine decît nimic. 

Se închide uşa şi tramvaiul se urneşte zăngănind. Peste nici cîteva sute de metri, vatmanul se întoarce către noi şi ne întreabă dacă nu avem vreo ţigară. Cel de lîngă el se caută prin buzunare, scoate un pachet şi i-l întinde. 

Sînt absolut sigur că era un pachet de Amiral, pe jumătate golit. Amiral-ul avea o ancoră desenată şi costa 6 lei. Nici 8, ca leşioasele Snagov, sau 10, ca Aviator sau Cişmigiu, ţigări

cu filtru alb – semn de distincţie şi posibilă manevră de confuzie cu Kent-ul american –, din care trebuia să tragi încontinuu ca din aspirator, ca să nu se stingă. Dar nici 4 lei, ca ţigările hipstereşti ale acelor vremuri, Virginia – cred că fuseseră deja scoase de pe piaţă – sau chiar mai puţin, ca alte surate ale lor fără filtru: neobositul Carpaţi plin de cioturi şi de ce se mai întîmplase să pice în tocător (2,50 lei), Bucegi-ul poreclit „moartea pe schiuri“ din pricina schiorului desenat pe pachet, Bucium-ul de 2 lei – „Orice zi e-un zbucium pînă n-ai fumat un Bucium!“ – „mărăşeasca“ cu savoare de ţigară de front sau chiar Tractorist şi Plugar, experienţele extreme pentru numai 1 leu şi-un pic. 

Scuze pentru divagaţie. Majoritatea fumam ţigări fără filtru, studenţeşte. Amicul cel darnic era însă deja om în cîmpul muncii, matematician. 

Vatmanul scociorăşte prin pachet, scoate o ţigară, găseşte pe undeva un chibrit dosit, o aprinde şi se întoarce către donator, întinzîndu-i îndărăt ce mai rămăsese. Amicul îi face semn că nu-i nevoie. Vatmanul ne mulţumeşte, vîră pachetul undeva în bordul tramvaiului şi-şi răsuceşte din nou faţa către noi, radiind: „Unde vreţi să vă duc?“.

Mi-a venit să-i răspund precum oştirea către Romândor, în finalul

lui Budai-Deleanu: „Du-ne măcar în ce parte, ori la slobozie sau la moarte!“. Dar, cu teama ridicolului în suflet, m-am mărginit să-mi spun în gînd: aferim, tramvai numit dorinţă!  

Liviu Papadima este profesor de literatură română la Facultatea de Litere, prorector la Universitatea Bucureşti; coautor al manualelor de limba şi literatura română pentru liceu, apărute la Humanitas Educaţional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.  

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.
image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.