Un parlament de jucărie

Publicat în Dilema Veche nr. 159 din 23 Feb 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Relaxarea ce a cuprins scena politică după aderarea la UE este doar o parte a unei relaxări ceva mai generale. În politică, relaxarea se manifestă, paradoxal, prin criză, pe principiul: ne-am văzut cu sacii în căruţă, acum ne putem da autogol. Modul în care, la nici două luni după acel revelion al integrării, Senatul dă un mesaj politic, prin votul de blam la adresa Monicăi Macovei, este relevant pentru întregul reflux ce pare că ne cuprinde odată ce a trecut euforia. Nu doar că cel mai popular ministru la Bruxelles devine cel mai nepopular membru al executivului în Parlament este îngrijorător, dar şi dezbaterea în sine a moţiunii simple a fost cu totul descurajantă pentru toţi cei care susţineam pînă acum - întrebaţi de oficiali şi jurnalişti străini - că România a făcut progrese şi a depăşit momentul de la care reformele în justiţie sînt ireversibile. De fapt, senatorii ne-au spus limpede şi răspicat că nu am depăşit nici un moment, că totul se poate schimba şi că pot cere liniştiţi de la tribună oprirea unor anchete judiciare. Votează cu o majoritate confortabilă şi anonimă, apoi se miră că din afară ni se dau semnale că se va activa clauza de salvgardare pe justiţie. O mirare care a cuprins şi largi segmente din presă, ce a redescoperit brusc că România este stat suveran, tocmai după ce ne-am bucurat de revelion că România a intrat în UE, deci nu mai este un stat chiar atît de suveran. De altfel, mirarea este cu totul ipocrită. Statul suveran România a acceptat ultimul raport la Comisiei Europene în care se spunea negru pe alb: Comisia recomandă acceptarea României în 2007, dar va monitoriza în continuare unele domenii, printre care şi justiţia, unde trebuie făcute anumite lucruri (între care continuarea credibilă a anchetelor la nivel înalt, deja începute, şi înfiinţarea unei Agenţii de Integritate puternice şi independente). Dacă statul suveran România avea reţineri atunci, putea să trimită Comisia la plimbare, să spună că nu ne dictează nouă Bruxelles-ul ce anume avem de făcut şi că vrem să rămînem în continuare la fel de corupţi cum ne-am obişnuit să fim. Se pare că ne apucă un dor nebun de suveranitate numai cînd ne convine şi împotriva cui ne convine. Nu persoana Monicăi Macovei este importantă aici, deşi nu văd cum am putea justifica înlocuirea ei cu argumentele din moţiunea simplă. Practic, acolo se spune că tot ce a contabilizat Comisia în ultimii doi ani ca progrese în domeniul Justiţiei reprezintă, de fapt, poliţie politică şi anchete dirijate politic. Cum bine observa Alina Mungiu-Pippidi, senatorii au dat un vot anti-Macovei fără a oferi vreo garanţie că aceste progrese vor continua, ba dimpotrivă, au spus că le vor opri. În aceste condiţii, votul dublu al senatorului PRM, Tănăsescu, devine irelevant în fapt. Dacă se va revota, majoritatea din Senat se va menţine aceeaşi. Procedural însă, nu e irelevant. Victor Ponta spune că scandalul votului dublu este foc de paie, cînd diferenţa a fost atît de mare. Să fie anulat votul lui Tănăsescu şi gata. Îmi imaginez ce ar fi spus Victor Ponta dacă moţiunea ar fi fost respinsă şi dacă un senator de la putere era prins cu ocaua mică. Fraudă, poliţie politică în Parlament etc. Altfel, termenul de "senator al puterii" devine tot mai relativ. Paul Păcuraru, PNL, ne-a asigurat pe toate posturile TV că Tănăsescu nu putea vota dublu, doar el a împărţit împreună cu Gheorghe Funar cîte două bile fiecărui votant, deci Tănăsescu ar fi trebuit să vină cu bilele de acasă. Aşa este, a confirmat şi onorabilul Funar, sînt nebuni cei care acuză frauda. După ce s-au luat listele la puricat, s-a văzut că voturile erau mai multe decît numărul celor prezenţi, ceea ce înseamnă fie că perechea Păcuraru-Funar a distribuit mai multe bile, fie că Tănăsescu a venit totuşi cu bilele de acasă, fie că toţi sînt nebuni. Oricum, ar trebui să i se anuleze votul, total de acord cu Victor Ponta. Dar de unde ştim cum a votat? Îl credem pe cuvînt, aşa cum trebuie să-i credem pe toţi. Pentru că a fost vot secret. Discutăm de o săptămînă despre votul uninominal şi sîntem uşor ridicoli cîtă vreme în Parlament se mai votează încă secret. Adică, la ce bun că vom putea vota uninominal dacă nu vom putea şti cum votează trimişii noştri? Cînd s-au schimbat regulamentele Camerelor în 2005, votul nominal (afişat pe site-uri) a devenit regulă. La Camera Deputaţilor chiar funcţionează, la Senat - mai rar şi la cerere. Dar parlamentarii pot decide să voteze secret cînd consideră de cuviinţă. Cu alte cuvinte, putem şti cum a votat senatorul Tănăsescu pentru legea cailor de rasă, pentru legea viţei de vie sau pentru alt act legislativ dintre cele cîteva sute pe care nu le bagă nimeni în seamă. Dar la un vot atît de important ca la moţiunea pe Justiţie nu putem şti. Şi nu doar că nu se face public votul, dar s-a hotărît să fie cu bile, adică să nici nu existe informaţia în sine: cine ce a votat. O formă perfectă de iresponsabilitate. Parlamentul pare hotărît să nu dea nici o şansă susţinătorilor săi. Asistăm la un conflict constituţional între o majoritate parlamentară ad-hoc şi preşedinte. O constituţie prea proastă pentru a defini clar atribuţiile preşedintelui, dar şi prea laxă pentru a nu îi pune restricţii de acţiune politică (cum am demonstrat în articolele trecute) lasă, de fapt, ecuaţia puterii să fie rezolvată prin conflict politic. De aici demersurile de suspendare a preşedintelui, de aici ţîfna cu care şeful statului s-a prezentat acolo şi a spus: "consideraţi-vă consultaţi, fac referendum". PSD, PRM şi PC, pe alocuri şi PNL, strigă: dictatură. Să acceptăm de dragul argumentaţiei că trăim într-o dictatură. Ca în Belarus, deşi Lukaşenko ar fi fascinat să afle de la Băsescu cum a reuşit să facă o dictatură şi totuşi să fie toată ziua înjurat pe televiziunile deţinute de opoziţie (cum şi jurnaliştii din puşcării, studenţii aruncaţi peste graniţă în Lituania şi oengiştii din Belarus ar fi fascinaţi să afle de la colegii lor români cum e să trăieşti într-o dictatură din UE). Dar, să spunem că Băsescu este un tiran populist care asmute masele asupra Parlamentului, acest ultim bastion al gîndirii libere, al responsabilităţii politice şi al democraţiei aşezate. Întrebare: aşa arată un Parlament care vrea să reziste dictatorului? Dacă există o ameninţare la adresa democraţiei din România, aceea este neputinţa acestui Parlament de fi o instituţie serioasă.

640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.

Adevarul.ro

Becali
Lucian Bode la Consiliul JAI FOTO Facebook Lucian Bode
Ce este Consiliul JAI, care decide dacă România poate sau nu să adere la Schengen
Consiliul JAI este format din miniștri de Interne, responsabili cu migrația, gestionarea frontierelor și cooperarea polițienească, însă nu toate statele membre UE au aceeași repartizare a sarcinilor între miniștri.
Maria Zaharova FOTO Profimedia
Purtătoarea de cuvânt a MAE rus, atac la adresa Maiei Sandu: Ce a făcut cetățeana României pentru R. Moldova?
Maria Zaharova a lansat un atac dur la adresa preşedintei Republicii Moldova, fiind de părere că puterea de la Chișinău promovează rusofobia, chiar dacă Moscova a ajutat întotdeauna Chișinăul.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.