Un naționalism al vaccinului

Publicat în Dilema Veche nr. 885 din 25 - 31 martie 2021
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

În mulțimea de știri care conțin cuvîntul „vaccin”, două sînt de natură să sublinieze o tendință care trebuie ținută minte pentru crizele care vor veni după ce pandemia va deveni istorie. 

Prima dintre ele, trecută aproape neobservată, vorbește despre solicitarea pe care 80 de state din lumea a doua și a treia au făcut-o în interiorul Organizației Mondiale a Comerțului pentru a li se permite fabricarea vaccinului anti-COVID. Concret, aceste state solicitau ca, strict în cazul serului respectiv, să se dea o dispensă legată de brevetul pentru vaccin. Altfel spus, cereau dreptul de a-l fabrica fără să mai plătească drepturile aferente către marile companii occidentale.

N-a fost cine știe ce dezbatere. Uniunea Europeană, Statele Unite, Elveția  și Marea Britanie au respins scurt ideea, explicînd că o reducere a veniturilor companiilor care dețin drepturile ar putea să le determine ca, pe viitor, să investească mai puțin în inovare. Or, investiția masivă în cercetare (adevărat, uneori cu sprijin guvernamental) este motivul pentru care azi, deși în cantități insuficiente încă, avem vaccinuri.

Liderii inițiativei au fost India – unul dintre cei mai mari fabricanți de medicamente din lume – și Africa de Sud. Sud-africanii și-au susținut cererea amintind unul dintre cele mai tragice și cinice episoade din istoria recentă a omenirii – refuzul companiilor de Pharma de a permite fabricarea de medicamente esențiale pentru tratarea HIV-SIDA în anii ʼ90. Și atunci a existat o cerere asemănătoare căreia sectorul Pharma i-a rezistat cu îndîrjire. Pînă la rezolvarea situației, peste 11 milioane de oameni au murit. Cu zile.

A doua știre, mai aproape de noi, privește conflictul din ce în ce mai zgomotos dintre Uniunea Europeană și Marea Britanie plecat de la stocurile de vaccin produs pe continent de anglo-suedezii de la AstraZeneca. Zilele acestea, disputa privește o fabrică din Olanda, neacreditată încă, dar despre care britanicii cred că ar putea să primească interdicție de export, ceea ce le-ar afecta într-o oarecare măsură campania națională de vaccinare.

Presa internațională relatează despre telefoanele pe care premierul Boris Johnson le dă liderilor europeni pentru a încerca să oprească o eventuală decizie defavorabilă Londrei. Însă, după cum mărturisesc diverși diplomați europeni sub acoperirea anonimatului, conflictul se adîncește și pe baza suspiciunilor reciproce alimentate de Brexit. De altfel, Guvernul britanic emite tot felul de zgomote și acuzații încercînd să picteze un tablou din care UE iese ca o organizație mare și rea, invidioasă pe succesul Marii Britanii. Unele dintre argumentele britanice sînt parțial valabile. E greu de uitat cît de importantă a fost stupida declarație a președintelui Franței, Emmanuel Macron, referitoare la ineficiența vaccinului produs de AstraZeneca pentru persoanele în vîrstă. O declarație nefundamentată științific, dăunătoare și perfect inutilă care nu a făcut decît să alimenteze ulterior un întreg val de suspiciuni legate de serul respectiv. Macron nu și-a cerut scuze niciodată pentru cuvintele spuse atunci. Între timp apar noi studii care subliniază discret și de la distanță poza iresponsabilității politice.

Pe de altă parte, ce nu spune Guvernul de la Londra este că nici un vaccin produs pe teritoriul său nu a fost exportat și că diverse produse necesare fabricării serului au interdicție la export. Cu alte cuvinte, britanicii se comportă ca un copil singur la părinți care, odată lăsat afară la joacă cu ceilalți, vrea toate jucăriile pentru el. Gîndul că, în perioade de criză majoră, UE și UK pot colabora onest a murit înainte să se nască.

Adăugați la poza de mai sus și ceea ce e probabil cea mai rațională explicație pentru conflictul în creștere dintre cele două părți – sînt funcționari europeni care spun, din nou sub protecția anonimatului, că AstraZeneca nu a reușit să își proiecteze corect nevoile și capacitatea de producție și s-a grăbit să promită mai mult decît poate livra. Însă acest detaliu nu prea mai contează într-un conflict care are acum o viață proprie și se autoalimentează cu fiecare declarație venită de la Bruxelles sau Londra.

Nu o spune nimeni, dar Marea Britanie, acum și în viitor, nu este un partener pentru Uniunea Europeană, ci un concurent care nu ezită să devină ostil imediat ce își percepe interesele afectate. Complexitatea instituțională, dublată și de o placiditate în comunicarea publică, fac din UE un actor aflat în permanentă defensivă. Dar nu chiar lipsit de instrumente de răspuns și apărare.

De altfel, cele două situații descrise succint mai sus sînt un avertisment și pentru viitor. În orice situație de criză gravă, toate declarațiile privind solidaritatea, comunitatea de valori și alte bla-bla-uri rostite cu morgă serioasă devin ridicole. Nu există așa ceva. Panica la nivelul guvernelor duce în cel mai bun caz la cinism, în cel mai rău la decizii iraționale de pe urma cărora se pot înregistra cel mult mici și meschine victorii politice. În timpul acesta, criza avansează și din ea scapă cine poate.

Ca să nu închei totuși pe un ton pesimist, vreau să remarc încă o dată situația totuși bună a României. Să ne închipuim cum ar fi fost gestionată această criză dacă Bucureștiul trebuia să concureze pe piața liberă a vaccinurilor. De fapt, nu trebuie să facem cine știe ce exercițiu de imaginație. Priviți un pic spre Republica Moldova.

Teodor Tiţă poate fi găsit și la twitter.com/jaunetom.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

Adevarul.ro

image
Experienţa unui turist în Cluj: „Nu pare din România. Arată într-un fel... “
Un turist a relatat impresiile sale după ce a vizitat Clujul şi spune că oraşul arată diferit de alte localităţi din România. Turistul a făcut mai multe remarci şi a explicat ce l-a impresionat.
image
METEO Vin furtuni violente. Ce zone vor fi afectate, când scăpăm de valul tropical
Deşi temperaturile scad uşor, căldura extremă face ravagii în România. După valul de aer tropical, meteorologii anunţă furtuni violente.
image
Reacţia neaşteptată a doi şoferi ucraineni în faţa unui român. „Mi s-a făcut pielea de găină, n-am ştiut ce să răspund“
Un şofer român a povestit cum a decurs întâlnirea neaşteptată cu doi ucraineni la Berlin, într-o parcare. Cei doi au avut o reacţie emoţionantă atunci când au aflat că au în faţă un român.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.