Un <i>Blitzkrieg</i> prea lung

Publicat în Dilema Veche nr. 155 din 26 Ian 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Scandalul bileţelului nu este un eveniment singular, ci o parte a crizei politice care a început în decembrie cu retragerea Partidului Conservator de la guvernare, de cînd avem oficial un Guvern Tăriceanu minoritar. Criza continuă acum cu recunoaşterea publică a rupturii totale dintre şeful statului şi şeful Guvernului. România se află sub efectul a ceea ce putem numi "sindromul oalei de presiune", o boală ciudată care loveşte statele ce tocmai au aderat la Uniunea Europeană. Boala se manifestă sub diverse forme: Estonia, Polonia, Cehia au suferit crize guvernamentale după aderare. În alte ţări, guvernele care au reuşit aderarea au suferit imediat eşecuri electorale majore, care au adus la putere formaţiuni antisistem (Polonia din nou, Slovacia). De ce? Fie că aderarea s-a dovedit o mişcare catastrofală şi politicienii au trebuit să plătească (nu este cazul), fie că este vorba despre un sindrom vizibil al unei boli mai adînci: absenţa obiectivului. Aceste ţări manifestă dezorientarea succesului, acea stranie stare de angoasă ce urmează între constatarea unui succes şi stabilirea unui nou obiectiv. Dorinţa de a intra în UE a oferit acestor ţări un scop major şi i-a forţat pe politicieni să coopereze. Nici unul dintre ei nu dorea să fie arătat cu degetul ca acela care a pus în pericol obiectivul naţional. Odată bifat succesul, oala aflată sub presiune a explodat. Scandaluri băgate sub preş au fost scoase la iveală, frustrările reprimate şi cuţitele ţinute la spate au fost puse pe masă. Însuşi Traian Băsescu explică actuala criză prin sindromul oalei sub presiune, atunci cînd spune că nu a făcut public bileţelul trimis de Călin Popescu Tăriceanu, pentru a nu pune în pericol integrarea. Dacă nu era bileţelul, era altceva. Preşedintele s-a săturat de Tăriceanu şi ţine să înţelegem foarte clar acest lucru. E drept că are şi muniţie, premierul a comis două erori: 1) a solicitat o intervenţie prezidenţială nelegitimă într-un caz unde are evidente interese politice şi personale şi 2) a făcut-o în scris. Un om politic experimentat ca Băsescu nu putea scăpa ocazia care i-a fost trimisă în plic, prin curier oficial. A ţinut biletul şi, cu integrarea în buzunar, "pac la Războiu’". Dacă România nu ar fi fost o ţară atît de neglijent-nevrotic în materie de standarde etice în comportamentul public, Tăriceanu şi-ar fi dat demisia imediat cum s-a aflat conţinutul biletului. Am asistat la îndelungi analize stilistice, celebra frază de pe bilet a fost întoarsă pe toate feţele, pentru a se găsi faţa unde nu spune ceea ce spune. Acest nelimitat apetit de stilistică într-un caz limpede arată că, de fapt, indignarea publică nu a fost atît de mare încît să-l determine la un gest de onoare. Dar asta e deja istorie. Tăriceanu nu şi-a dat demisia, stabilind un nou precedent periculos: în România poţi cere în scris intervenţia în justiţie şi nu ţi se întîmplă nimic. Se prea poate ca aceasta să fie moştenirea istorică a lui Călin Popescu Tăriceanu: în România, prim-miniştrii nu demisionează. Niciodată. Discuţia despre imposibila demisie ne readuce la o Constituţie parcă făcută să declanşeze crize şi să le facă de nerezolvat. Un preşedinte ales direct, dar fără puteri reale; un premier puternic şi ales de Parlament, în nici un fel subordonat preşedintelui; un Parlament aproape imposibil de dizolvat. Va fi o criză politică lungă. Dacă Traian Băsescu şi-a dorit un Blitzkrieg declanşat de bileţel, deja a ratat. Luni seară am văzut la TVR un preşedinte care nu mai lasă loc de "bună ziua" cu şeful executivului şi joacă totul pe cartea "apărătorul-poporului-contra-sistemului care-nu-s-a-schimbat-prea-mult". Băsescu pare că joacă doar pentru viitoarele alegeri. Are grijă să semnaleze: acesta nu mai este Guvernul meu, nu mă mai reprezintă, aveţi grijă data viitoare la vot, să faceţi dife-renţa între ei şi mine. Altfel, se confirmă faptul că avem prea mulţi jucători şi prea puţini strategi. Ne lipsesc cei care planifică doi, trei, cinci paşi înainte. Avem doar jucători amatori, care dau lovituri sau au reacţii, apoi se opresc şi se întreabă ce trebuie să mai facă. Băsescu este spontan şi asta îl ajută în vremuri de criză. Dar nu îi e de folos în rezolvarea crizelor. Să fi fost atît de sigur că, odată scos bileţelul la iveală, Tăriceanu va demisiona? Şi dacă nu? Odată declanşată criza, cu un PNL total ostil, cu un Parlament dominat de inamicii săi, care au un singur element în comun (adversitatea faţă de el însuşi), ce urmează să facă preşedintele? Apeluri la popor? Slabă strategie. Mai degrabă acţiune la nervi. Dar Băsescu nu este singurul strateg slab. Tăriceanu i-a dat afară din partid pe Stolojan, Stoica, Flutur, apoi s-a mirat că îşi fac alt partid. Acum, PNL umblă pe la tribunal să împiedice noul partid să se înscrie. Tăriceanu pare a fi lipsa de planificare în persoană, el doar contrareacţionează. Ultima s-a contrareacţie majoră va fi să-l acuze pe Băsescu pentru că PNL nu a intrat în Parlament în 2008. PSD pare pe cai mari pentru că pune la cale procedura de suspendare a preşedintelui. Cel mai probabil, Curtea Constituţională va spune "pas". Deja a decis că preşedintele poate exprima păreri politice (tot mai multă lume inventează constrîngeri constituţionale special pentru Băsescu, de gen: nu are voie să facă declaraţii politice, nu are voie să meargă la restaurant doar cu pediştii. Nici unul dintre ei nu citează concret articolele constituţionale cu pricina pentru că nici nu există). Oricum, demersul PSD ar trebui aprobat printr-un referendum. Ocazie perfectă pentru Traian Băsescu să caute sprijin de la popor împotriva sistemului ticăloşit. PSD pune la cale o strategie perfectă de legitimare a preşedintelui.

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Soluția unei femei medic pentru salvarea soțului infectat cu o bacterie mortală: un tratament obscur cu virusuri
Când niciun antibiotic nu a mai funcționat în cazul soțului său infectat cu o bacterie periculoasă, o femeie medic a apelat la un tratament considerat obscur, folosind un inamic natural al bacteriilor pentru a-i salva viața.
image
Ce se întâmplă în timpul unei circumcizii. Care sunt riscurile și beneficiile procedurii
Deși considerată cea mai veche și cea mai frecventă operație din lume, circumcizia - îndepărtarea chirurgicală a prepuțului - este încă o procedură controversată, potrivit Yahoo! Life.
image
Piscină și elicopter pe cel mai mare super-iaht submarin din lume, în valoare de 2 miliarde de dolari
Compania producătoare a lansat, de asemenea, insule unice în felul lor, pe care se poate naviga sau poate acosta super-submarinul.

HIstoria.ro

image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.