Un „filtru“ european pentru candidaţi

Publicat în Dilema Veche nr. 556 din 9 - 15 octombrie
Ecourile tragediei jpeg

Anostă, lipsită de idei, populistă, murdară… şi încă mai pot fi găsite cuvinte care să caracterizeze acest început de campanie electorală. Şi atunci, cum poate fi luată o opţiune de către cei din afara a ceea ce se numeşte „electoratul fidel“ al unui partid?

Un criteriu ar putea fi modul în care candidaţii se gîndesc să distribuie în cîmpul politic rolurile legate de afacerile europene. Pînă la urmă, succesul României la masa negocierilor europene ar putea depinde într-o mare măsură de asta.

Adevărat este că avem o decizie a Curţii Constituţionale potrivit căreia preşedintele participă la reuniunile Consiliului European şi că doar el este în măsură să-l delege, eventual, pe primul ministru. O decizie, totuşi, discutabilă, cîtă vreme are la bază o viziune a Curţii, potrivit căreia afacerile europene ar ţine de politica externă.

Şi totuşi, afacerile europene fac parte, ba încă cel mai adesea, din actul de guvernare, din politica internă. Lupta împotriva şomajului, mai ales în rîndul tinerilor, guvernanţa economică, problemele energetice, bugetul Uniunii sînt chestiuni aflate în mod tradiţional pe agendele diferitelor Consilii. La fel cum asumarea unui rol global al Uniunii, politica de apărare şi securitate comună, politica de vecinătate sau chiar extinderea ( deşi aceasta nu se află printre priorităţile Comisiei Juncker) s-ar situa mai degrabă în sfera de activitate a preşedintelui.

Aici, echilibrul şi pragmatismul ar trebui să ia locul rivalităţilor prost înţelese. A trecut vremea cînd participarea la un Consiliu European putea fi „vîndută“ în ţară drept o participare de prestigiu pe arena internaţională. Ca pe un semn că, vezi-Doamne, „ne bagă în seamă“ sau, mai curînd, că „pe mine mă bagă în seamă în detrimentul celorlalţi“.

Sîntem membri, şi încă în anul al optulea. Consiliul European este o reuniune de lucru, un fel de şedinţă de guvern de la noi, dacă vreţi. Nu este o favoare care i se face reprezentantului României şi nici nu poate cumva să înlocuiască slaba vizibilitate a ţării în competiţia globală. Participarea la Consiliu nu poate fi confiscată şi cu atît mai puţin gestionarea afacerilor europene.

Viitorul preşedinte ar trebui să aibă viziunea necesară pentru a împărţi sarcinile în ce priveşte afacerile europene. Ar trebui să ajute guvernul, susţinîndu-i punctele de vedere şi interesele în reuniunile Consiliului, dar şi să antreneze în dezbatere Parlamentul şi, odată cu aceasta, opinia publică.

Din păcate, în România ultimilor ani nu au avut loc dezbateri serioase, la nivel parlamentar, pe temele cele mai arzătoare ale afacerilor europene. Poate că în documentele interne ale Parlamentului României să existe nişte documente care să ateste luarea de poziţii cu privire la diferite teme de interes european. Însă nici un preşedinte de Cameră, nici un preşedinte de Comisie de Afaceri Europene sau altcineva din structurile parlamentare nu poate spune, cu pretenţia de a fi luat în serios, că aceste poziţii au avut la bază dezbateri serioase şi, mai ales, transparente.

Dar vina nu trebuie căutată doar în lipsa de apetenţă (şi de competenţă?) a parlamentului local, în afacerile europene. O parte din vină se poate găsi şi în faptul că preşedintelui i-a plăcut să ia (şi) afacerile europene pe cont propriu.

Aceste lucruri trebuie să se schimbe şi să pună punct atmosferei de confruntare pe tema accesului în clădirea Justus Lipsius din Bruxelles, unde se ţin de obicei reuniunile Consiliului European. Preşedintele ar trebui să amenajeze terenul pentru o participare mai extinsă la afacerilor europene, a instituţiilor politice şi a societăţii.

Discutăm aceste lucruri într-o atmosferă politică încărcată – ba chiar viciată – de o „coabitare“ preşedinte – premier, în realitate – un conflict permanent. Dar să nu ne facem iluzii că situaţia de conflict nu ar putea continua, şi după alegerile prezidenţiale, chiar şi în condiţiile în care preşedintele ar avea la Palatul Victoria un guvern „prieten“.

Cu greu ne putem imagina că premierul, fie şi dacă va fi din aceeaşi tabără cu preşedintele, se va lăsa ţinut în umbră, în privinţa afacerilor europene. O dată, fiindcă aceste probleme chiar îl privesc, şi încă în cel mai înalt grad. A doua oară, fiindcă, da, trăim într-o lume în care prestigiul personal contează. O continuare a conflictului pe această temă va face rău, pînă la urmă, intereselor României.

Şi ce interese! Nu sîntem pe deplin integraţi în Uniunea Europeană. Nu facem parte din Spaţiul Schengen şi nici din zona euro, deşi ne-am angajat să fim acolo, prin Tratatul de aderare. Sîntem, deci, obligaţi să lucrăm în aceste direcţii. Menţinerea unei Europe a solidarităţii, cu libertăţi egale pentru toţi cetăţenii ei (şi nu a unei Europe a „cercurilor concentrice“) este iarăşi de interes vital pentru România. La fel, politica de apărare şi securitate, sau piaţa unică a energiei.

Pur şi simplu, nu vom putea juca eficient şi inteligent în arena europeană fără o distribuire clară a rolurilor în interior. Preşedintele poate face acest lucru, date fiind legitimitatea şi prestigiul de care se bucură.

Să fim atenţi, aşadar, la ce ne vor propune candidaţii în această direcţie – dacă ne vor propune ceva. Ar putea fi un bun criteriu de acordare, sau nu a votului.

Ovidiu Nahoi este realizator de emisiuni la Money.ro.

O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?

Adevarul.ro

image
„Secretul japonez pentru o viață lungă și fericită“. Cei mai longevivi oameni au aceste două trăsături de personalitate
Cei mai mulți centenari au trăsături de personalitate similare, care contribuie la creșterea duratei de viață, potrivit unui studiu.
image
Halep, prima veste bună după o lungă perioadă: Situația paradoxală cu care se confruntă
Constănțeanca de 31 de ani traversează un sezon trist, per ansamblu.
image
Angajată băgată în comă de patron. Bărbatul a fost arestat. „Ce, vrei să demisionezi?“
Femeia a fost sechestrată și lovită cu un topor în momentul în care a mers la firmă să-și depună demisia. Angajata a ajuns la spital în comă de gradul unu. Soțul acesteia a sunat imediat la 112.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.