Un demon atipic

Publicat în Dilema Veche nr. 973 din 1 decembrie – 7 decembrie 2022
Iconofobie jpeg

Mă refer – cunoscătorii știu deja – la akkedia. La akkedia „în istorie”, ar trebui, poate, să adaug, întrucît ceea ce urmează nu va constitui o discuție cu implicații teologice, așa cum lasă să se înțeleagă, la prima vedere, termenul grecesc folosit aici. Într-adevăr, akkedia (în traducerile religioase românești apare adesea și varianta de „accedie”) este, ab origine, un concept bisericesc. Se referă la așa-zisul „demon al amiezii”, responsabil cu inducerea unei stări de lehamite, lene, plictiseală, blazare, depresie chiar, credinciosului care devine astfel, în lipsa trezviei sufletești, mai ușor manipulabil în direcția păcatului. Ei bine, personal, am convingerea că acest akkedia acționează și pe palierele mari, istorice cum ar veni, nu doar individuale. Am sugerat amănuntul într-un text de-al meu recent, dedicat „omului actual”. Spuneam acolo că teoreticienii postmodernității folosesc un nou concept, cel de post-istorie, care s-ar referi la tipologiile umane (contemporane) blazate, amorțite, încremenite de prea mult progres (în primul rînd tehnologic) și de prea mult trai bun. Insul în cauză, omul post-istoric, se unește, paradoxal, cu corespondentul său antinomic, omul pre-istoric, în planul indeterminării, al indefinirii lor. Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.

Cine e „omul pre-istoric”? Un personaj obscur, care a trăit înaintea istoriei înseși. Diversele sisteme cognitive „îi explică” sorgintea în fel și chip. Creaționiștii îl preiau drept „făptură” a divinității, evoluționiștii ca „rezultat” firesc al proceselor biologice, iar, mai nou, intervenționiștii în postură de „experiment” al speciilor extraterestre, dornice de diversificare a vieții în Univers. Nebunie mare așadar în „pre-istorie”! Un lucru rămîne totuși valabil pentru toți investigatorii modului de apariție a omului pe Terra: istoria lui propriu-zisă începe atunci cînd insul dezvoltă o conștiință, o „spiritualitate”, consemnîndu-și, prin dovezi irefutabile, existența și, cu precădere, progresul pe Pămînt. Teoreticienii (creaționiști, evoluționiști ori intervenționiști) și-l asumă pe individul rațional, născut din plămada dumnezeiască, supa primordială sau eprubeta vreunui alien genial, în ipostaza entității în devenire, supuse îmbunătățirii și metamorfozelor pozitive, din clipa în care el dezvăluie „istoricitate” (și poate fi „urmărit”, prin urmare, pe parcursul transformărilor ciclice): religioșii văd creația ca operă în permanentă mișcare, darwiniștii cred că evoluția continuă ad infinitum, pe cînd SF-iștii așteaptă o a doua venire a speciilor superioare, venire ce se va derula numai după maturizarea umanoidului grosolan, adică dupăprogresul său.

Unanimitatea de mai sus ne îndeamnă să construim un silogism simplu: dacă istoria (determinarea existenței omului inteligent) se declanșează în momentul erupției unei vieți rațional-spirituale pe planetă, înseamnă că istoria, cronologic vorbind, ilustrează mișcarea spiritului omenesc „în sus”, pe traiectoria schimbării în bine. Odată oprit progresul spiritual în discuție, ideea de istoricitate intră în degringoladă. Omul istoric dispare, făcînd loc buclucașului om post-istoric care, aidoma confratelui său pre-istoric (deși opus lui, din perspectivă temporală), iese de pe orbita spiritului, împingînd istoria către o abruptă finalitate. Am observat în textul despre „omul actual”: majoritatea teoreticienilor prezentului cred că „omul post-istoric” a sosit și se mișcă deja, nestingherit, printre noi. Un personaj defazat, depersonalizat, despiritualizat, abulic, înrobit de distracțiile superficiale ale tehnologiei, inapt să mai evolueze în vreun fel. Cu el, vai, istoria – măcar așa cum o știm noi – se va încheia. Akkedia va fi învingător, nu la nivel individual, ci, nota bene, colectiv. Obsesia, totuși, nu este nouă. „Omul post-istoric” (nenumit astfel) răsare periodic în marile filozofii, ceea ce denotă o angoasă a gînditorilor în raport cu teribilul akkedia, cu „prostirea”/„pleoștirea” sufletească/intelectuală a umanității, cu intrarea ei bruscă în mutilanta „anistorie”. 

Socrate vorbea ferm, încă din Antichitate, despre deteriorarea thymos-ului și, implicit, despre anularea progresului spiritual. Hegel descria, la finalul secolului al XVIII-lea, „sfîrșitul istoriei”, prin uniformizarea gîndirii ideologice. Emerson, Thoreau și, apoi, Nietzsche, în secolul al XIX-lea, condamnau „alienarea omului”, cauzată de „captivitatea” sa socială. În fine, în veacul al XX-lea, Allan Bloom și Francis Fukuyama teoretizau „post-istoria” ca „închidere a spiritului/intelectului uman”, prin excesul de confort post-industrial. Akkedia a triumfat, s-ar putea zice, la anumite intervale de timp. De aceea, la capătul listei de nume ilustre ale trecutului, în deschiderea mileniului al III-lea, să admitem, precum Mark Twain odinioară, că nici noi nu ne simțim prea bine!

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Omul multiplu, Editura Junimea, 2021.

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Ce îi distrează la culme pe americani în România. „Nu eram pregătit pentru asta, dar n-a fost așa rea pe cât aș fi crezut” VIDEO
Americanii de la Lifey au realizat pe Youtube un top cu 22 de lucruri pe care ei le consideră amuzante și despre care spun că sunt specifice României. Este vorba, spun ei, despre „șocuri culturale românești”, povești haioase sau tradiții fascinante
image
Băiatul unei românce a fost aruncat de colegi sub tren, în Italia. Imagini cu puternic impact emoțional VIDEO
Un băiat în vârstă de 15 ani, fiul unei românce, a fost atacat de câțiva colegi în Italia. Tânărul a fost victima unei tentative de omor la care a supraviețuit în mod miraculos după ce a fost aruncat sub un tren.
image
Cum și-a pierdut Florina Cercel marea iubire. Artista și bărbatul care a cucerit-o au murit de aceeași boală, la jumătate de veac distanță VIDEO
Artista Florina Cercel a povestit într-un interviu drama trăită la vârsta de 29 de ani, când a pierdut o sarcină iar, la scurt timp, iubirea vieții ei s-a îmbolnăvit și a murit.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.