Un caz de orbire politică

Publicat în Dilema Veche nr. 433 din 31 mai - 6 iunie 2012
Bruxelles ul sună trezirea pentru feudalii de la Bucureşti jpeg

- reprezentarea României la Bruxelles -

Ne aflăm în plin „armistiţiu“, dar războiul între Palate pentru reprezentarea României în Consiliul European va cunoaşte, cît de curînd, o fază acută. Premierul Ponta va încerca să tranşeze disputa prin intermediul Parlamentului, arătîndu-i preşedintelui cine este mai tare în jocul politic intern. Şi sugerîndu-i, destul de netransparent, că lucrurile ar putea fi duse mult mai departe, de-ar fi la o adică. Deocamdată însă, preşedintele a fost cel care a mers la reuniunea informală de săptămîna trecută, Ponta preferînd (dacă acesta nu este doar un fel de-a spune) să-şi facă mai înainte debutul la Bruxelles, printr-o serie de întîlniri bilaterale.

Dar chiar şi informală, participarea preşedintelui Băsescu la ultimul Consiliu lasă loc cîtorva întrebări. De exemplu, preşedintele a reafirmat la Bruxelles că România îşi menţine obiectivul de a adera la euro în 2015. Dar mai este acesta şi obiectivul asumat de Guvern? Mai multe zvonuri indică o amînare a termenului, pînă prin 2019, dar cert este că măcar unul dintre oamenii importanţi în angrenajul deciziilor strategice în plan financiar, economistul Daniel Dăianu, consilier al premierului, afirmă – şi nu o face de azi, de ieri – că România este insuficient pregătită pentru 2015.

Apoi, la acelaşi Consiliu, preşedintele Băsescu, a lansat în numele României mai multe propuneri, cum ar fi prelungirea cu un an a termenului pînă la care pot fi folosite fondurile europene din actualul buget sau că banii utilizaţi de la Banca Europeană de Investiţii să nu fie luaţi în calcul la stabilirea deficitului. Pare că preşedintele român a făcut un pas lateral de la susţinerea necondiţionată – unii ar spune chiar entuziastă – a reţetei germane a austerităţii, căreia îi era pînă acum principalul aliat în Europa Centrală şi de Est.

Este mai degrabă un semn al proverbialei adaptabilităţi la schimbările climatice din mediul politic, a abilităţii preşedintelui român de a simţi cum se schimbă direcţia vîntului – azi e la modă creşterea, în locul austerităţii. E greu, ba chiar imposibil de crezut că o asemenea schimbare de direcţie să fi fost rezultatul unei consultări între preşedinte şi guvernul cu care trebuie să coabiteze.

Iar aici, problema României la Bruxelles este chiar lipsa de consistenţă a poziţiilor susţinute de preşedinte. Chiar dacă ceilalţi 26 de lideri au acasă prea multe necazuri pentru a se mai ocupa îndeaproape şi de soarta României, măcar un lucru e ştiut: că la Bucureşti a avut loc o schimbare de guvern şi că noul premier nu mai este deloc un aliat al preşedintelui, ci dimpotrivă. Şi ei mai ştiu ceva: că deciziile luate în Consiliu trebuie transpuse în statele membre prin intermediul Executivului.

Nu întîmplător, ceea ce au în comun participanţii la Consiliile Europene este faptul că ei conduc direct guvernele sau sînt şefii acestora prin atribuţiunile lor constituţionale. Cu o singură excepţie: preşedintele român care, prin Constituţie, nu este şeful Guvernului. Aceasta nu ar fi o problemă şi nu ar scădea nimic din credibilitatea reprezentării dacă la Bucureşti ar exista un parteneriat între preşedinte şi guvern în materie de afaceri europene. Aşa cum a existat în timpul Guvernului Boc, cînd premierului nici nu-i dădea prin cap că ar fi putut merge la Consiliul European. Cîtă vreme preşedintele şi premierul se află însă pe poziţii politice opuse – şi nu ascund asta public –, reprezentarea europeană a României este, într-adevăr, serios afectată şi o clarificare a situaţiei este obligatorie.

Din acest punct de vedere, cererea premierului Ponta de a reprezenta el România este legitimă. Problema o reprezintă doar termenii în care ea a fost făcută publică. A părut mai degrabă un gest de îndiguire a puterii informale de la Cotroceni, în contextul luptelor politice interne, decît o încercare sinceră de a rezolva o problemă de afaceri europene.

Apelul premierului la Parlament pare să dea lucrurilor un aspect instituţional, dar nu înlătură cu totul zgura confruntării politice interne. Pare că legislativul este chemat să dea un verdict, precum juriul unei partide de box.

În mod curios, premierul Ponta nu face apel la o armă pe care chiar Guvernul precedent i-a lăsat-o în mînă. La începutul anului, Ministerul Afacerilor Europene, condus tot de Leonard Orban, trecea prin şedinţa de Guvern un proiect de lege privind formarea deciziei în domeniul afacerilor europene. Potrivit proiectului, mandatul reprezentantului român la Consiliul European – oricine ar fi acesta – se stabileşte de către Guvern, cu consultarea Parlamentului.

Pur şi simplu, Victor Ponta ar fi putut face apel la Parlament să adopte de urgenţă acest proiect legislativ, eventual cu unele amendamente favorabile. Asta ar fi pus capăt jocului, prin mijloace instituţionale. Vi-l puteţi imagina pe Traian Băsescu înghiţind găluşca şi mergînd la Bruxelles cu mandatul pus în palmă de la Palatul Victoria?

Se pare însă că noua coaliţie de guvernare şi premierul Ponta însuşi sînt prea înfierbîntaţi şi vor să termine cu preşedintele, repede şi prin orice mijloace. Uneori, asta duce la orbire politică.  

Ovidiu Nahoi este realizator de emisiuni economice la The Money Channel.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Rusi mobilizati FOTO Profimedia jpg
Primele decese ale unor ruși mobilizați: „Infarct, sinucidere, ciroză hepatică”
Cel puțin șase ruși mobilizați au murit din diverse cauze, după ce au fost recrutați, a atras atenția activistul pentru drepturile omului Pavel Cikov, conform publicației de presă independentă MediaZona.
Materiale de construcție achiziționate cu CEC-uri fără acoperire
Firmă jefuită în stil mare de propriii angajați. Prejudiciul depășește 700.000 de lei
Cinci bărbați au fost reținuți de polițiști, fiind suspectați că au furat materiale de construcție de la firma la care lucrau și le-au vândut la prețuri mai mici decât cele de producție.
bank
Două bănci prezente în România au fuzionat. Ce trebuie să știe clienții
Două bănci prezente în România au fuzionat, după derularea unui plan ambițios de integrare, care vizează active de 1,6 miliarde de euro, se arată într-un comunicat al celor două entități.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia