Un alt fel de Revelion

Publicat în Dilema Veche nr. 927 din 13 – 19 ianuarie 2022
Comunismul se aplică din nou jpeg

Cred că era primul Revelion pe care-l petreceam într-o țară străină, sînt vreo 15 ani de atunci. Ajunsesem la schi tocmai în perioada sărbătorilor și ne gîndeam că împușcăm doi iepuri deodată: vacanță la schi, plus un chef de Anul Nou, într-o atmosferă de poveste. Eram cazați mai mulți români într-o pensiune de la Zell am See, ținută de un bavarez, uneori cam prea arțăgos pentru așa-numita „industrie a ospitalității”. Într-o zi l-am surprins împingînd destul de brutal înapoi pe scări un copil mic care, din greșeală, intrase în cabană încălțat în clăpari (uitase de cămăruța specială amenajată afară și în care ar fi trebuit să-i lase). Iar neamțul reacționa exagerat la orice încălcare a vreuneia dintre multele reguli pe care le instituise. De exemplu, în mica lui sală de mese nu aveai voie să bei decît ce avea el prin vitrinele frigorifice. N-am comentat nimic (în ciuda ofertei foarte reduse din acele galantare), dar un amic a pus țuica pe care o adusese din România într-o sticlă de bere Grolsch cu capac refolosibil. „Nu ne face neamțul pe noi, că doar am învățat cum să rezolvăm asemenea chestiuni de pe vremea lui nea Nicu”, a zis rîzînd și la fiecare masă ne-am delectat cu minunata țuică de prune, proprietarul fiind convins că-i consumăm cu mare plăcere berea Grolsch (care, din cîte îmi aduc aminte, avea un sistem de plată automat).  

În sfîrșit, a venit și importanta zi de 31 decembrie, cînd, după prînz, ne-am gîndit să aflăm de la gazdă detalii despre desfășurarea a ceea ce în oferta sa de servicii (pe care o și plătiserăm) se numea cină festivă de Revelion. „Cînd începe?”, l-am întrebat. „La fel ca în fiecare zi”, la ora șapte seara. „Și cum va decurge?” „La fel ca în fiecare zi, dar cu niște feluri mai deosebite și se va putea încheia cu o jumătate de oră mai tîrziu decît de obicei, adică nu la ora opt, ci la opt și jumătate.” Am crezut că nu înțelegem bine. „Păi, noaptea de Revelion?” „Aia e treaba voastră, dacă vreți să petreceți, puteți merge undeva”, ne-a răspuns cu nonșalanță. Am intrat în panică. Pînă seara mai erau cîteva ore. „N-am putea, l-am întrebat, să cumpărăm noi ceva și să stăm peste noapte în sala dvs. de mese?” „Nein!”, a zis neamțul pe un ton irefutabil. „Dar sîntem numai noi în pensiune, nu deranjăm pe nimeni și facem și curat după aceea.” „Ne deranjați pe mine și pe soția mea, iar în această pensiune nu se va petrece. Sala de mese se încuie la opt și jumătate. Puteți merge, cum v-am spus, la un restaurant în stațiune.” 

Cu el nu se putea trata. În primul moment ne-am simțit trași pe sfoară, dar gazda nu părea să știe că ne-ar fi păcălit. Ne-am dat seama ulterior că prin „cină festivă” el înțelesese cu totul altceva decît petrecerea nopții de Revelion. Doar noi ne imaginaserăm asta. Eram siderați. Și cum să te duci la un restaurant din stațiune și să aranjezi organizarea unei mese în după-amiaza de 31 decembrie? În România asemenea lucruri se antamează cu luni înainte. Undeva, pe la baza pîrtiilor, știam un local cochet, genul căbănuță, în care intraserăm de cîteva ori. Ne-am gîndit că poate s-o mai găsi un locșor liber și pentru noi. Ne-am repezit într-acolo destul de  disperați. L-am abordat pe barman, care părea să fie și chelner, și patron, întrebîndu-l cu sufletul la gură dacă mai are mese libere pentru noaptea de Revelion. S-a uitat la noi curios. „Cum adică?” „Crezi că mai e posibil să petrecem noaptea în localul tău?” Ne-a aruncat aceeași privire nedumerită. „De ce să nu mai fie posibil?” „Păi, n-am venit prea tîrziu?” „E ora patru după-amiaza, vreți să începeți de acum?” „Nuu, diseară.” „Vreți să veniți chiar la ora 12 noaptea?” „Nu, domnule, venim pe la nouă sau zece.” „Și care-i problema, nu înțeleg?” „Păi, mai găsim loc la o masă, ne puteți rezerva una?” „Ar fi minunat să mi se umple tot localul, dar nu se întîmplă așa niciodată. Doar pe la 12 poate să fie ceva mai plin. Dacă voi însă țineți neapărat, pot să vă și rezerv o masă, să spunem asta din colț.” Ne-am întors la pensiune fericiți că rezolvaserăm problema mult mai ușor decît ne așteptam. Am început însă să ne punem și unele întrebări despre felul nostru de a petrece, despre locul de unde venim și așa mai departe.

Am onorat cina bavarezului de la pensiune. N-a fost mare lucru, din cîte mi-aduc aminte, în orice caz, nu cu șampanie și caviar. Țin minte însă că proprietarul afișa un soi de veselie de ocazie și era îmbrăcat tradițional în pantaloni de piele trei-sferturi cu bretele și cămașă în carouri, iar soția lui avea și ea un șorț popular bavarez. Ne deveniseră prea nesuferiți ca să ne mai amuze vreun pic, așa că ne-am grăbit să terminăm de mîncat și să plecăm la cabana de la pîrtii. Un ghimpe tot mai aveam în suflet. Ne-am liniștit cînd în sfîrșit ne-am văzut instalați la masa noastră rezervată. Aveam totuși să petrecem Revelionul cum se cuvine. Am observat că, pe la mesele din jur, clienții se tot schimbau. Unii plecau, probabil pe la alte localuri, alții veneau. Unii jucau cărți. Alții dansau pe un ring improvizat, chiar și în clăpari, pe care încă nu și-i scoseseră din picioare după ziua de schi. Noi stăteam cramponați de masă, încă speriați că ne-am fi putut pierde locurile. Nimeni nu mînca, se beau diverse cocktailuri, vin, cafele sau ceaiuri. Dacă voiai însă, puteai comanda oricînd și de mîncare. Chelnerul-barman-patron era singur și tot timpul în mișcare, reușind să facă față tuturor. Mai și glumea cu imitații de cești cu cafea legate cu elastic de farfurie, pe care chipurile ți le vărsa în poală.

La miezul nopții am reușit să atragem atenția asupra noastră, fiindcă aveam mai multe pocnitori și artificii decît oricine și am provocat cu ele un mic spectacol în fața cabanei, spre mirarea unor tinere italience care ne-au întrebat de unde sîntem. Pe la ora unu, lumea s-a rărit considerabil şi ne-am întors şi noi la pensiune. Muntele era brăzdat de farurile utilajelor care pregăteau pîrtiile pentru a doua zi. Lucrau chiar şi în noaptea aceea. Pe 1 ianuarie devreme, schiorii trebuiau să găsească totul perfect. Nu știu cît de mahmuri am fost noi în acea dimineață, dar cu siguranță aflaserăm ceva nou.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.