Un alt fel de Revelion

Publicat în Dilema Veche nr. 927 din 13 – 19 ianuarie 2022
Comunismul se aplică din nou jpeg

Cred că era primul Revelion pe care-l petreceam într-o țară străină, sînt vreo 15 ani de atunci. Ajunsesem la schi tocmai în perioada sărbătorilor și ne gîndeam că împușcăm doi iepuri deodată: vacanță la schi, plus un chef de Anul Nou, într-o atmosferă de poveste. Eram cazați mai mulți români într-o pensiune de la Zell am See, ținută de un bavarez, uneori cam prea arțăgos pentru așa-numita „industrie a ospitalității”. Într-o zi l-am surprins împingînd destul de brutal înapoi pe scări un copil mic care, din greșeală, intrase în cabană încălțat în clăpari (uitase de cămăruța specială amenajată afară și în care ar fi trebuit să-i lase). Iar neamțul reacționa exagerat la orice încălcare a vreuneia dintre multele reguli pe care le instituise. De exemplu, în mica lui sală de mese nu aveai voie să bei decît ce avea el prin vitrinele frigorifice. N-am comentat nimic (în ciuda ofertei foarte reduse din acele galantare), dar un amic a pus țuica pe care o adusese din România într-o sticlă de bere Grolsch cu capac refolosibil. „Nu ne face neamțul pe noi, că doar am învățat cum să rezolvăm asemenea chestiuni de pe vremea lui nea Nicu”, a zis rîzînd și la fiecare masă ne-am delectat cu minunata țuică de prune, proprietarul fiind convins că-i consumăm cu mare plăcere berea Grolsch (care, din cîte îmi aduc aminte, avea un sistem de plată automat).  

În sfîrșit, a venit și importanta zi de 31 decembrie, cînd, după prînz, ne-am gîndit să aflăm de la gazdă detalii despre desfășurarea a ceea ce în oferta sa de servicii (pe care o și plătiserăm) se numea cină festivă de Revelion. „Cînd începe?”, l-am întrebat. „La fel ca în fiecare zi”, la ora șapte seara. „Și cum va decurge?” „La fel ca în fiecare zi, dar cu niște feluri mai deosebite și se va putea încheia cu o jumătate de oră mai tîrziu decît de obicei, adică nu la ora opt, ci la opt și jumătate.” Am crezut că nu înțelegem bine. „Păi, noaptea de Revelion?” „Aia e treaba voastră, dacă vreți să petreceți, puteți merge undeva”, ne-a răspuns cu nonșalanță. Am intrat în panică. Pînă seara mai erau cîteva ore. „N-am putea, l-am întrebat, să cumpărăm noi ceva și să stăm peste noapte în sala dvs. de mese?” „Nein!”, a zis neamțul pe un ton irefutabil. „Dar sîntem numai noi în pensiune, nu deranjăm pe nimeni și facem și curat după aceea.” „Ne deranjați pe mine și pe soția mea, iar în această pensiune nu se va petrece. Sala de mese se încuie la opt și jumătate. Puteți merge, cum v-am spus, la un restaurant în stațiune.” 

Cu el nu se putea trata. În primul moment ne-am simțit trași pe sfoară, dar gazda nu părea să știe că ne-ar fi păcălit. Ne-am dat seama ulterior că prin „cină festivă” el înțelesese cu totul altceva decît petrecerea nopții de Revelion. Doar noi ne imaginaserăm asta. Eram siderați. Și cum să te duci la un restaurant din stațiune și să aranjezi organizarea unei mese în după-amiaza de 31 decembrie? În România asemenea lucruri se antamează cu luni înainte. Undeva, pe la baza pîrtiilor, știam un local cochet, genul căbănuță, în care intraserăm de cîteva ori. Ne-am gîndit că poate s-o mai găsi un locșor liber și pentru noi. Ne-am repezit într-acolo destul de  disperați. L-am abordat pe barman, care părea să fie și chelner, și patron, întrebîndu-l cu sufletul la gură dacă mai are mese libere pentru noaptea de Revelion. S-a uitat la noi curios. „Cum adică?” „Crezi că mai e posibil să petrecem noaptea în localul tău?” Ne-a aruncat aceeași privire nedumerită. „De ce să nu mai fie posibil?” „Păi, n-am venit prea tîrziu?” „E ora patru după-amiaza, vreți să începeți de acum?” „Nuu, diseară.” „Vreți să veniți chiar la ora 12 noaptea?” „Nu, domnule, venim pe la nouă sau zece.” „Și care-i problema, nu înțeleg?” „Păi, mai găsim loc la o masă, ne puteți rezerva una?” „Ar fi minunat să mi se umple tot localul, dar nu se întîmplă așa niciodată. Doar pe la 12 poate să fie ceva mai plin. Dacă voi însă țineți neapărat, pot să vă și rezerv o masă, să spunem asta din colț.” Ne-am întors la pensiune fericiți că rezolvaserăm problema mult mai ușor decît ne așteptam. Am început însă să ne punem și unele întrebări despre felul nostru de a petrece, despre locul de unde venim și așa mai departe.

Am onorat cina bavarezului de la pensiune. N-a fost mare lucru, din cîte mi-aduc aminte, în orice caz, nu cu șampanie și caviar. Țin minte însă că proprietarul afișa un soi de veselie de ocazie și era îmbrăcat tradițional în pantaloni de piele trei-sferturi cu bretele și cămașă în carouri, iar soția lui avea și ea un șorț popular bavarez. Ne deveniseră prea nesuferiți ca să ne mai amuze vreun pic, așa că ne-am grăbit să terminăm de mîncat și să plecăm la cabana de la pîrtii. Un ghimpe tot mai aveam în suflet. Ne-am liniștit cînd în sfîrșit ne-am văzut instalați la masa noastră rezervată. Aveam totuși să petrecem Revelionul cum se cuvine. Am observat că, pe la mesele din jur, clienții se tot schimbau. Unii plecau, probabil pe la alte localuri, alții veneau. Unii jucau cărți. Alții dansau pe un ring improvizat, chiar și în clăpari, pe care încă nu și-i scoseseră din picioare după ziua de schi. Noi stăteam cramponați de masă, încă speriați că ne-am fi putut pierde locurile. Nimeni nu mînca, se beau diverse cocktailuri, vin, cafele sau ceaiuri. Dacă voiai însă, puteai comanda oricînd și de mîncare. Chelnerul-barman-patron era singur și tot timpul în mișcare, reușind să facă față tuturor. Mai și glumea cu imitații de cești cu cafea legate cu elastic de farfurie, pe care chipurile ți le vărsa în poală.

La miezul nopții am reușit să atragem atenția asupra noastră, fiindcă aveam mai multe pocnitori și artificii decît oricine și am provocat cu ele un mic spectacol în fața cabanei, spre mirarea unor tinere italience care ne-au întrebat de unde sîntem. Pe la ora unu, lumea s-a rărit considerabil şi ne-am întors şi noi la pensiune. Muntele era brăzdat de farurile utilajelor care pregăteau pîrtiile pentru a doua zi. Lucrau chiar şi în noaptea aceea. Pe 1 ianuarie devreme, schiorii trebuiau să găsească totul perfect. Nu știu cît de mahmuri am fost noi în acea dimineață, dar cu siguranță aflaserăm ceva nou.

1031545422 jpg
Reformiști și antireformiști
Prima reforma semnificativă a fost în perioada 1996-2000, atunci cînd companiile de stat înregistrau pierderi și datorii foarte mari, care riscau să blocheze economia.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Nu merge bine”
În fapt, Brexit-ul a fost o lecție și un avertisment.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cîinii și românii
Ascult şi aud, în întuneric, mesajul, totodată imemorial şi eschatologic, al destinului naţional.
Frica lui Putin jpeg
Dumnezeu ca bun de consum
În tot cazul, omul tradițional știa cărui dumnezeu să se închine și cum s-o facă. N-avea de ales decît în ce fel să urmeze tabla valorilor prescrise.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Prizonieri în rang secund?
După ce ne-am enervat și am jurat boicoturi, ne-am potolit repede. N-am boicotat nimic.
m simina jpg
Gara din New York
Dar Grand Central Terminal a avut noroc.
Iconofobie jpeg
Capitale…
În condiţiile unei dinamici culturale fireşti, şi Iaşiul, implică autorul, ar putea avea un destin similar, eliberîndu-se – o dată pentru totdeauna – de complexul „trădării” de la 1859...
„Cu bule“ jpeg
Cuvinte de mimă
Una e să mimezi cuvîntul pinguin, alta e să înlesnești ghicirea unor cuvinte ca destoinic sau adică, de fapt sau păi.
HCorches prel jpg
A construi nu înseamnă neapărat a desființa mai întîi
Se știe cît de puțin stagiu pedagogic se face la orice facultate, pentru a se obține calificarea de profesare în învățămînt.
p 7 Departamentul de Justitie WC jpg
Patrioți doar cu vorba
Cine sînt patrioții și cine sînt tiranii? Efortul de a răspunde la această întrebare va decide dacă America rămîne unită într-un stat de drept sau capitulează în fața violenței devastatoare.
radu naum PNG
Arbitrii români au orbul găinilor?
O veche zicală a meseriei pretinde că un deţinător de fluier trebuie să aibă auzul selectiv (la boscorodelile jucătorilor).
Comunismul se aplică din nou jpeg
Geografia dintotdeauna
Tim Marshall spune că „geografia nu dictează cursul tuturor evenimentelor” și încearcă să nu cadă în capcana unui determinism geografic (care ar putea fi asemănător, nu-i așa, cu determinismul economic marxist).
O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.

Adevarul.ro

image
Iarna se dezlănțuie. Viscol puternic în România: harta celor mai afectate zone. Anunțurile meteorologilor
Iara se dezlănțuie în următoarele ore. Meteorologii au emis sâmbătă mai multe avertizări cod galben şi portocaliu de ninsori şi de vânt puternic pentru cea mai mare parte a ţării. Vremea rea pune stăpânire pe România.
image
Cât pot să ceară meseriașii pentru o casă simplă, la roșu. „Nu te mai droga, frățică!”
Un român a postat un anunț în care s-a interesat cât ar putea să-l coste o casă de 80 de metri pătrați, pe un singur nivel. Printre răspunsuri, au fost și unele cu totul surprinzătoare.
image
Prima autostradă din România, construită la dorința lui Ceaușescu. În cât timp a fost gata și care era viteza maximă de deplasare
Autostrada Bucureşti-Piteşti, cea mai veche din România, a fost finalizată în doar cinci ani, între 1967 şi 1972, din ordinul lui Nicolae Ceauşescu. Astăzi se împlinesc 56 de ani de la începerea lucrărilor de construire.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.