UE – UK. Cum ar arăta un posibil divorţ?

Publicat în Dilema Veche nr. 646 din 7-13 iulie 2016
De ce nu trebuie blamaţi votanţii bucureşteni jpeg

Să recunoaștem că am fost cu toții un pic naivi atunci cînd am crezut că referendumul din 23 iunie va avea măcar darul de a lămuri spinoasa chestiune a relației Marii Britanii cu Uniunea Europeană: ori înăuntru, ori afară. De fapt, incertitudinea e mai grea acum decît înainte de consultarea publică. În Insulă, liderii populiști care au promis renașterea națională odată cu votul „Leave“ dau acum bir cu fugiții – e bine să fii populist în opoziție, să atragi atenția și să cîștigi voturi. Ba să mai iei și o căruță de bani de la Parlamentul European, așa cum i se întîmplă lui Nigel Farage, dușmanul declarat al Uniunii Europene. Apropo,  el pleacă de la conducerea UKIP, dar rămîne să meargă la Bruxelles și Strasbourg!

Problema este să pui în practică ideile pe care le-ai vînturat în opoziție – iar aici, populiștii par a deveni conștienți, deodată, de subțirimea propriilor argumente și de monstruozitatea propriilor minciuni. Cum ar fi ideea că o plecare din UE va deschide economia britanică spre lumea largă. De fapt, prezența în Uniune nu împiedică vreun stat membru să cucerească piețe oriunde pe glob. Din contra,  aceasta este o contribuție la întărirea economiei europene în ansamblu, cîtă vreme azi cu greu mai poți găsi un produs european, în afara celor cu denumire de origine controlată, care să fie fabricat într-un singur stat membru. De exemplu, mașinile nemțești sînt pline de piese fabricate în România, după cum, spre nemulțumirea producătorilor autohtoni, o bună parte din telemeaua noastră se face cu lapte adus din Polonia.

Economia europeană este cu mult mai integrată decît sînt în stare să accepte liderii populiști. Sau, mai bine zis, decît vor ei să o arate opiniei publice. Iar dintr-o asemenea economie nu poți ieși pur și simplu prin referendum! Și totuși, cum ar trebui să plece Marea Britanie din Uniune, în cazul în care, totuși, un lider politic de la Londra își va asuma pînă la urmă ingrata misiune de a respecta rezultatul referendumului și a notifica instituțiile europene?

Poate fi, teoretic, o despărțire în termeni duri. Marea Britanie devine, din punctul de vedere al Uniunii Europene, un stat terț și, mai întîi de toate, pierde accesul liber la piața unică. Dezastrul economic ar fi garantat, cîtă vreme 50% din comerțul Marii Britanii  se face în cadrul Uniunii Europene. Dar nici economia europeană nu s-ar simți prea bine, cîtă vreme 10% din exporturile Continentului merg către Insulă.

Apoi, să nu mai punem la socoteală riscurile politice și strategice. Marea Britanie este stat membru NATO și întreține relații foarte apropiate cu Statele Unite. Cooperarea în domeniul strategic și al informațiilor este esențială pentru securitatea tuturor, iar un divorț cu scîntei ar putea lăsa urme adînci și pe acest teren sensibil. Pur și simplu, e greu de crezut că Uniunea Europeană și Marea Britanie își pot închide una alteia ușa în nas. Da, dar cît de departe se poate merge cu concesiile?

Uniunea Europeană are tot interesul să arate Marii Britanii (și, eventual, altora dornici de a se arunca într-o asemenea aventură) că votul „Leave“ are consecințe negative. Și că avantajele deja demonstrate ale prezenței în Uniune – acces la o piață integrată, libertăți pentru cetățeni, solidaritate între membri – depășesc cu mult ipoteticele cîștiguri ale unei despărțiri. Vor fi, așadar, consecințe pentru Marea Britanie. Cu greu ne putem imagina că aceasta va rămîne pur și simplu să se bucure ca și pînă acum de avantajele prezenței pe piața unică. E adevărat, există state, precum Norvegia sau Elveția, care au acces la piața UE, în baza unor acorduri individuale. Dar acest acces nu este gratuit, aceste state contribuie sub diferite forme la bugetul Uniunii.

Pur și simplu, nu ține argumentul populiștilor cum că banii din contribuția Regatului Unit la bugetul comunitar vor fi folosiți de aici înainte la finanțarea spitalelor și a altor programe sociale. Marea Britanie va trebui să plătească în continuare Uniunii Europene. Potrivit datelor Comisiei Europene, în 2014, contribuția britanică la bugetul Uniunii era de 0,52% din PIB (în general, statele membre contribuie cu circa 1% din PIB, dar Londra beneficia deja de concesii). Pe de altă parte, conform acelorași date, cheltuielile Uniunii Europene în Regatul Unit s-au ridicat la 0,32% din PIB-ul britanic. Rezultă o contribuție netă britanică de 0,2% din PIB. Menținerea pe piața unică s-ar putea să o coste cam tot atît, cu diferența că, de data aceasta, Marea Britanie nu va mai putea participa la luarea deciziilor.

Dar prezența pe o piață integrată presupune și libertăți nu doar pentru bunuri și capitaluri, ci și pentru forța de muncă. De exemplu, românii pot lucra fără restricții în Norvegia, din 2012, și în Elveția începînd din acest an. Încă un argument al populiștilor spulberat: nu, în afara Uniunii, Marea Britanie nu va putea să-și protejeze piața muncii față de lucrătorii din Europa de Est. Asta, dacă va vrea să rămînă pe piața unică! E ușor de înțeles de ce susținătorii atît de gălăgioși ai Brexitului se codesc acum să ia taurul de coarne și să-și negocieze ieșirea. Pur și simplu, se vor găsi față în față cu propriile minciuni.

Ovidiu Nahoi este redactor-șef la RFI România.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

calinic si balasoiu 01 foto arhiepiscopia argesului jpg
Arhiepiscopul Calinic, reacție în cazul deputatului Bălășoiu, exclus de PSD după un scandal sexual FOTO
Exclus din PSD după ce ar fi apărut în mai multe imagini dezbrăcat alături de un tânăr, deputatul Aurel Bălășoiu a fost exclus și din Adunarea Eparhială a Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului.
Marina Ovsianikova
Jurnalista Marina Ovsiannikova a evadat din arestul la domiciliu. A fost dată în urmărire de ruși
Jurnalista rusă Marina Ovsiannikova a fost dată în urmărire după ce a evadat din arestul la domiciliu împreună cu fata sa de 11 ani. Aceasta a devenit cunoscută pentru critica adusă în direct la TV față de războiul din Ucraina.
Mangia jpg
Devis Mangia, făcut „bulangiu“ de Pițurcă: Relatare șocantă, la o emisiune TV
Antrenorul italian e acum în mijlocul unui scandal de proporții, după ce a tot jucat cu focul, în ultimii ani.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia