UE – Moldova: veşti bune, veşti proaste...

Mai întîi, vestea bună: vinerea trecută, la Bruxelles, cu două săptămîni înainte de summitul Parteneriatului Estic de la Vilnius, preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, a declarat că Republica Moldova a îndeplinit toate condiţiile necesare desfiinţării regimului de vize pentru UE. Preşedintele Comisiei a făcut anunţul într-o conferinţă de presă comună cu premierul moldovean, Iurie Leancă, şi cu cel român, Victor Ponta – o premieră pe drumul european al Chişinăului. Este pentru prima dată cînd Bruxelles-ul recunoaşte, de o manieră atît de evidentă, rolul special al României în procesul de apropiere a Republicii Moldova de Uniunea Europeană.  

Republica Moldova se află acum în cea de-a doua fază a procesului privind liberalizarea regimului de vize, început în 2011, după un prim raport pozitiv al Comisiei, consemnat în vara anului trecut.

Dar declaraţia preşedintelui Barroso, făcută cu două săptămîni înainte de momentul Vilnius, are o puternică încărcătură politică şi nu este nicidecum de natură tehnică. Ea vine ca un răspuns direct adresat Rusiei, a cărei opoziţie faţă de opţiunea pro-UE a Ucrainei, Moldovei şi Georgiei este cunoscută. 

Chiar săptămîna trecută, Rusia a trecut la o nouă fază a lobby-ului său pentru păstrarea sferei de influenţă în fostul spaţiu sovietic. Vicepremierul rus Dimitri Rogozin s-a aflat şi el la Bruxelles, loc pe care, de altfel, îl cunoaşte bine de pe vremea cînd era ambasadorul Moscovei la NATO. Tiradele sale antioccidentale îl aduseseră atunci, nu de puţine ori, pe primele pagini ale presei europene. De data aceasta, scopul a fost o vizită în regatul Belgiei, în cadrul efortului Rusiei de a convinge cîteva state membre să nu încheie tratatele de asociere şi liber schimb cu Ucraina şi să nu le parafeze pe cele ale Moldovei. Un fel de „muncă de la om la om“.

La Bruxelles, Rogozin a afirmat că Rusia ar putea răspunde cu recunoaşterea Transnistriei ca stat independent, ceea ce ar complica situaţia regională şi, în orice caz, ar arunca în ridicol eforturile Uniunii Europene de a obţine o rezolvare negociată a situaţiei.  

Declaraţia preşedintelui Barroso nu poate fi desprinsă de ameninţările vicepremierului Rogozin. Cu alte cuvinte, Bruxelles-ul îi răspunde Moscovei: „Dacă voi recunoaşteţi Transnistria, noi dăm liberă circulaţie moldovenilor, şi atunci să vedem ce vor alege oamenii din raioanele de peste Prut: aşa-zisele documente transnistrene, sau paşaportul moldovenesc?“ Pare o carte mare, pusă pe masă de Uniunea Europeană.

Moscova ştie însă că de la declaraţia de bune intenţii a preşedintelui Comisiei faţă de moldoveni şi pînă la aplicarea în practică a liberei circulaţii este un drum lung şi presărat cu numeroase obstacole. Includerea Republicii Moldova pe lista statelor ai căror cetăţeni nu au nevoie de vize pentru a călători în Uniunea Europeană are nevoie de aprobarea Parlamentului European şi a Consiliului pentru Justiţie şi Afaceri Interne.  

Într-adevăr, Comisia consideră că Republica Moldova a îndeplinit condiţiile. Parlamentul va fi aproape sigur de acord. Dar nimeni nu garantează că în Consiliu, un ministru de Interne al vreunui stat membru nu va ridica obiecţii, legînd liberalizarea vizelor de vreun alt aspect: migraţia, lipsa unor reforme privind justiţia sau orice altceva. Este cam ceea ce i se întîmplă României în dosarul Schengen.

În orice caz, date fiind procedurile, e greu de crezut că moldovenii vor putea circula liber în UE pînă la alegerile din primăvară, iar acest fapt va fi speculat cum se cuvine de adversarii europenizării ţării, care vor trece declaraţia preşedintelui Barroso la capitolul „promisiuni neîndeplinite“. 

Apoi, în politica sa „de la om la om“, în capitalele europene, Moscova are ca aliat exact unanimitatea care stă la baza luării de decizii – o unanimitate pe care speră să o poată spulbera, profitînd de relaţiile bune, în multe capitale, ale unor mari state membre.

Cît priveşte evoluţiile din Ucraina, nici aici veştile nu sînt extraordinare. 

Săptămîna trecută, parlamentul de la Kiev şi-a încheiat lucrările fără adoptarea legii care i-ar fi permis fostului premier Iulia Timoşenko să iasă din închisoare pentru a se trata în străinătate. Aceasta era una dintre condiţiile forte puse de Uniunea Europeană, în special de Germania, în vederea încheierii acordurilor de asociere şi liber schimb UE – Ucraina, la summitul Parteneriatului Estic.  

Trimişii speciali ai Parlamentului European la Kiev, fostul preşedinte al adunării, britanicul Pat Cox şi fostul preşedinte polonez Aleksander Kwasniewski şi-au prelungit misiunea în capitala Ucrainei, în speranţa unui deznodămînt pozitiv.  

Un deznodămînt care ar putea veni chiar în ultimele zile dinaintea conferinţei de la Vilnius, ca urmare a presiunilor oficialilor europeni, inclusiv a preşedintelui Comisiei, care a avut o convorbire telefonică cu preşedintele Ianukovici. Problema este că amînările Kievului s-ar putea să nu fie foarte bine văzute în capitalele europene, ceea ce s-ar răsfrînge negativ şi asupra Moldovei.

Se ştie – Polonia, stat membru iniţiator al Parteneratului Estic a spus-o deja –, Moldova nu va putea primi la Vilnius mai mult decît Ucraina.   

Ovidiu Nahoi este realizator de emisiuni la Money.ro.