Ucraina a ales – cum va răspunde Europa?
Ceea ce s-a întîmplat la alegerile parlamentare din Ucraina reprezintă cu adevărat o întorsătură istorică. Conform numărătorii parţiale, aproximativ 70% dintre ucraineni şi-au dat votul partidelor cu orientare declarant proeuropeană. Un procent aproape neverosimil, într-o ţară unde opţiunile Est-Vest se aflau, în mod tradiţional, sub un dramatic echilibru, care menţinea Ucraina într-o zonă nedefinită, incapabilă să facă o alegere clară, fără riscul alunecării în instabilitate.
Discutam cu un diplomat european, acum mai bine de un an, cînd încă se legau multe speranţe de summitul Parteneriatului Estic de la Vilnius (cel din noiembrie 2013), şi evoluţiile din 2014 erau aproape imposibil de anticipat. Spunea atunci acel diplomat că pasul spre Ucraina şi Republica Moldova este unul cu totul nou, din simplul fapt că Uniunea Europeană nu a mai „explorat“ zone în care prezenţa ei să nu fie dorită de o majoritate consistentă a populaţiei. Nu prea ştim cum să abordăm zone de 50/50, spunea diplomatul. Evenimentele care au urmat aveau să-i dea dreptate.
Ei bine, acum Ucraina face un pas uriaş, ieşind din zona acelui blestemat 50/50. Observaţi că procentul voturilor pro-Europa a fost atît de mare, încît această opţiune n-ar fi putut fi anulată chiar şi dacă s-ar fi putut ţine alegeri inclusiv în teritoriile aflate sub ocupaţie. Din cele 45 de milioane de ucraineni, doar mai puţin de 7 milioane se află în zonele unde Kievul nu mai deţine controlul.
Ucraina – sau mai bine zis acea parte a Ucrainei aflată sub controlul Kievului, adică partea cea mai însemnată a ţării – a făcut acum o opţiune istorică. Pentru prima dată de la declararea independenţei, Rusia nu a mai avut un jucător în alegerile din Ucraina şi a pierdut orice formă de control în regiune. Kremlinul a ocupat Crimeea, dar a pierdut Ucraina, şi asta, probabil, pentru mult timp.
Evident că alegerea ucrainenilor a fost primită cu multă bucurie la Bruxelles şi Berlin, în orice caz la Bucureşti, la Varşovia şi în capitalele statelor baltice, poate mai puţin la Budapesta.
Dar problemele de-abia acum încep – şi nu numai în privinţa Ucrainei. Fiiindcă a venit momentul ca, de această dată, Europa să mute. Mai întîi – şi aici e urgenţa urgenţelor – trebuie găsită o soluţie pentru plata restanţelor ucrainene la facturile de gaz către Rusia. Fără acest acord, Ucraina va fi pusă la pămînt în această iarnă, dar şi aprovizionarea Uniunii Europene va avea mult de suferit.
Apoi, Ucraina are nevoie de o foaie de parcurs cît se poate de clară, în raport cu Uniunea Europeană. Preşedintele Juncker avea dreptate cînd le spunea membrilor Parlamentului European că nici un stat nu va putea îndeplini criteriile de aderare, în următorii cinci ani – nici măcar Serbia, darămite Ucraina, am spune noi.
Dar aceasta nu înseamnă că Ucrainei trebuie să i se dea impresia că va rămîne, pe termen nelimitat, într-o zonă nedefinită. Dacă se va întîmpla aşa, ucrainenii se vor întreba cît de curînd dacă efortul lor de a vota pentru Occident, într-un moment dramatic pentru ţara lor, chiar a meritat. Şi nu votul în sine e problema – a merge la urne e lucrul cel mai simplu, pînă la urmă.
Problema este că Ucraina va trebui să adopte măsuri de reformă, care vor fi dureroase şi care nu vor fi acceptate fără existenţa unei perspective clare de racordare la Occident, de securitate şi stabilitate – adică exact ceea ce ucrainenii au înţeles foarte clar că Rusia nu poate oferi.
Multe vor depinde acum de răspunsul Uniunii Europene şi de sprijinul concret pentru ca Ucraina să devină, totuşi, o poveste de succes – ceea ce pare greu de crezut acum.
În sfîrşit, rezultatul alegerilor din Ucraina poate să fie un imbold şi pentru cetăţenii Republicii Moldova, care ar trebui să răspundă, tot printr-o opţiune pronunţat proeuropeană, la scrutinul de la sfîrşitul lui noiembrie.
Şi dacă va fi aşa, lecţia va fi simplă: Rusia poate multe, dar nu să ţină în frîu aspiraţiile naţiunilor. Ucrainenii tocmai au demonstrat asta.
Ovidiu Nahoi este realizator de emisiuni la Money.ro.
