Turcia - încă un pas spre Europa

Publicat în Dilema Veche nr. 345 din 23 - 29 septembrie 2010
Turcia   încă un pas spre Europa jpeg

Cine ar fi zis că Turcia va avea o constituţie mai aproape de gustul şi principiile europene, tocmai la iniţiativa unui partid şi a unui om cu un trecut de activism islamic? AKP – Partidul Justiţie şi Dezvoltare – este urmaşul unei formaţiuni cu declarată agendă politică islamică – Partidul Virtuţii, scos în afara legii. Din rămăşiţele Partidului Virtuţii, Recep Tayyp Erdogan a format AKP şi s-a transformat, mult prea peste noapte spun unele voci în Turcia, într-un pro-european convins, după ce în anii ’90 declara: „punctul meu de referinţă este Islamul, dacă nu pot să vorbesc despre asta, ce rost mai are să trăiesc?“. 

Între timp discursul lui s-a nuanţat, a pledat pentru democraţie în convieţuire cu Islamul, şi a dat asigurări că nu amestecă politica şi religia. Asigurări care nu au mai convins atunci cînd, de exemplu, a susţinut un proiect de lege pentru incriminarea adulterului, care i-a atras furia declarată a cercurilor feministe turce şi a determinat o dezbatere publică aprinsă care l-a făcut pe Erdogan să dea înapoi, nu înainte să ofere muniţie opozanţilor săi. Opozanţi de toate culorile, naţionalişti, kemalişti, secularişti conservatori care nu încetează să avertizeze că mai devreme sau mai tîrziu, adevărata faţă islamică a lui Erdogan şi a AKP va ieşi la iveală. De la începutul anilor 2000 pînă acum, Erdogan a făcut un joc abil şi o echilibristică dificilă între principiile seculariste plantate adînc de Attaturk, tradiţiile islamice, naţionalismul turc şi agenda europeană. Un lucru e clar, AKP şi Erdogan ştiu foarte bine ce vor turcii, indiferent de tabăra din care fac parte şi utilizează în favoarea lor buna cunoaştere a electoratului. Chiar şi pentru cei dezamăgiţi de politică şi care se simţeau nereprezentaţi, ori care nu aveau afinităţi religioase, AKP a fost un răspuns aşteptat în mulţi ani în care senzaţia generală era că statul nu reprezintă, ci striveşte, statul ia, nu oferă. AKP funcţionează nu doar ca partid politic, ci ca o organizaţie socială musulmană, cu programe pentru diverse categorii, cu o reţea de filiale şi membri care sînt prezenţi în fiecare colţ al ţării, acolo unde alte partide nu ajung. În plus, AKP are strînse legături cu ordinele religioase, tarikat, curtate de obicei de alte partide politice turce numai în perioadele electorale. Aceleaşi legături strînse sînt cu fundaţii şi organizaţii finanţate de comunităţile turce din Europa, comunităţi în general tradiţionaliste şi cu o profundă antipatie pentru partidele kemaliste. Votul constituţional a fost posibil datorită mobilizării AKP, un vot care prefigurează şi o nouă victorie pentru formaţiunea lui Erdogan la alegerile de anul viitor. 

Principala schimbare pentru care au votat turcii este în fapt o rearanjare a puterilor în stat, punerea justiţiei sub controlul guvernului şi nu sub cel al armatei şi micşorarea puterilor armatei. Pînă la venirea la putere a lui Erdogan, armata fusese neclintită de zeci de ani şi se erijase în protectoarea principiilor şi idealurilor lui Kemal Attaturk, cel care a forţat Turcia să intre în modernitate şi a impus secularismul. În ultimii ani, dezbaterea în Turcia ţine tocmai de măsura în care este sau nu ameninţat secularismul. Armata a pierdut din puteri încă dinainte de referendum, ba chiar anul acesta cîţiva generali au fost urmăriţi în justiţie, lucru care nu ar fi fost posibil acum 30 de ani. De remarcat că turcii au votat chiar în ziua în care se împlineau 30 de ani de la lovitura de stat militară din 1980. Premierul Erdogan a fost felicitat de preşedintele american Barack Obama şi de mai mulţi lideri europeni, care văd în reforma constituţională un pas înainte uriaş pentru modernizarea şi democratizarea Turciei, problemele cu libertatea justiţiei şi drepturile omului fiind tocmai cele invocate pentru amînarea aderării Turciei la Uniunea Europeană. 

De altfel, aderarea şi democraţia sînt temele favorite ale premierului Erdogan, teme cu care a lansat AKP pe orbita politică şi în Parlament, cu care a deschis uşi europene pînă atunci închise. Dar, există voci numeroase în Turcia care avertizează că spectrul Islamului politic este mai prezent decît oricînd, acum că armata, cu tot mai puţine puteri, nu mai poate fi garantul secularismului. Cartea pe care joacă Erdogan este aderarea la Uniunea Europeană. Este o carte care poate aduce totul sau dezastrul. Pentru că încă nu e clar în ce măsură este Europa gata să primească Turcia, chiar şi cînd aceasta va fi îndeplinit toate criteriile de aderare. În plus, deja în Turcia se manifestă o clară oboseală, un sentiment de frustrare alimentat de orgolii naţionaliste, deranjate de postura de etern candidat căruia i se impune din afară ce să facă. Aderarea la UE a devenit o obsesie naţională în Turcia şi semnele arată că turcii încă nu înţeleg clar ce înseamnă aderarea, chiar dacă în presa turcă apar mai multe ştiri despre ce se întîmplă la Bruxelles, decît în orice alt loc din Uniunea Europeană. Cea mai neînsemnată propunere, cel mai tehnic raport, cea mai măruntă dezbatere, toate îşi găsesc locul în presa turcă, în timp ce sînt ignorate în presa europeană. Dar este o obsesie care, în lipsa unor semnale suficient de încurajatoare, se poate transforma rapid din dragoste în cel puţin antipatie. Nu este exclus ca, la un moment dat, Turcia să ajungă la concluzia că i-ar fi mai bine de una singură, că apartenenţa la NATO e suficientă, şi că poate juca global mai uşor şi mai flexibil, decît ca parte a UE.  

Carmen Gavrilă este redactor la Radio România.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.