Trump şi cazanul sub presiune al Orientului Mijlociu

Publicat în Dilema Veche nr. 669 din 15-21 decembrie 2016
Trump şi cazanul sub presiune al Orientului Mijlociu jpeg

Unul dintre indicatorii de calitate ai unei tranziții prezidențiale din SUA este o revizuire integrală a politicilor, menită să determine ce politici merită păstrate și care anume trebuie eliminate sau schimbate. Pe măsură ce se apropie de ocuparea scaunului prezidențial, președintele ales Donald Trump pare dornic să facă o mulțime de schimbări – unele mai bune, altele mai puțin bune.

Anumite politici ale SUA par condamnate să nu aibă nici măcar șansa de a-și dovedi viabilitatea. Soarta acordului comercial PTP (Parteneriatului Trans-Pacific), cu 12 țări participante, pare să fie deja pecetluită, după ce Trump a declarat public că va suspenda înțelegerea – încheiată, dar nu ratificată de Senatul SUA – încă din prima zi a numirii sale în funcție. Fapt cu totul regretabil, deoarece PTP ar fi revoluționat regimul juridic al proprietății intelectuale și ar fi sporit transparența la cote fără precedent, scăzînd totodată cuantumul tarifelor vamale și non-vamale. Dar Trump nu pare să se răzgîndească.

Schimbări ale viitoarei administrații Trump ar fi însă binevenite într-un domeniu crucial al politicii externe: Orientul Mijlociu. Politica pașilor mici din regiune, pe care au abordat-o ultimele două administrații, George W. Bush și Barack Obama, a arătat că SUA nu au reușit să țină pasul cu evenimentele.

Mai ales administrația Obama este cea care a ezitat adesea să-și amplifice rolul, anticipînd un viitor în care SUA nu vor mai fi interesate de o regiune care, ca să parafrazăm afirmația lui Winston Churchill despre Balcani, a produs mai multă istorie decît a consumat. În orice caz, Obama a înțeles importanța menținerii unei poziții ferme în Irak – merit pe care criticii săi omit adesea să-l aprecieze.

Adevărul e că Bush a fost acela care, după ce a implicat SUA în războiul din Afganistan și din Irak, a semnat, în 2008, acordul de retragere a trupelor SOFA (Status of Forces Agreement), care le-a acordat americanilor un răgaz de trei ani pentru a-și retrage toate trupele de pe teritoriul irakian. Dar politicienii irakieni nu ar fi de acord să prelungească acest interval în termenii care le-ar conveni americanilor: imaginați-vă reacția Congresului SUA – inclusiv a acelora care își doresc să mențină trupe americane în Irak, ca odinioară în Germania și în Japonia – dacă administrația Obama ar fi admis cerințele Irakului ca soldații americani staționați să se supună sistemului juridic irakian.

Astfel, administrației Obama i a rămas ca singură opțiune retragerea trupelor – și asumarea oprobriului cuvenit. Căci, într-adevăr, după retragerea completă a trupelor SUA, confruntările din regiune au escaladat, antrenînd în conflict arii tot mai extinse.

Trump și echipa sa trebuie să mediteze serios la cele întîmplate în Orientul Mijlociu și la cum anume trebuie reacționat. Ceea ce presupune nu numai o investigare a problemelor la nivelul întregii regiuni, cum ar fi radicalismul sunnit, dar și o evaluare atentă a politicilor bilaterale.

Să începem cu exportul continuu de radicalism sunnit din Peninsula Arabă, o problemă complexă care implică Arabia Saudită și alte state din Golful Persic. Chiar dacă grupările extremiste sînt finanțate în mod tradițional de Peninsulă, a-i acuza, pur și simplu, pe saudiți că propășesc tot ce-i mai rău în Orientul Mijlociu și a-i pedepsi ca atare nu ar fi o politică inteligentă. Chiar dacă SUA beneficiază în prezent de o autonomie energetică sporită, datorită petrolului și gazului de șist, acest lucru nu se poate spune și despre aliații lor europeni. Să fie oare o poziție de forță față de Arabia Saudită cu adevărat în folosul SUA?

Nu ar fi înțelept nici să-i blamăm pe șiiți – care sînt, în multe privințe, victime – pentru atacul la adresa radicalismului sunnit. Nouri al-Maliki, pragmaticul lider irakian care a cîștigat trei mandate de prim-ministru, nu a depus un efort suficient de deschidere față de sunniții din țară, acesta fiind unul dintre motivele pentru care radicalismul sunnit persistă în Irak. Un alt motiv este că anumite elemente ale minorității sunnite irakiene au refuzat să accepte faptul că sînt singurii sunniți din Orientul Mijlociu arab care trăiesc în sînul unei majorități șiite.

Mai este apoi Siria, focarul principal al complexei dinamici politice și sociale din regiune. Războiul civil sirian nu e cel al unui dictator fără scrupule, care vrea să înăbușe aspirațiile unei opoziții de factură democratică. E vorba mai degrabă un conflict multilateral, în care identificarea „băieților buni“ nu-i o sarcină ușoară.

Organizația Statul Islamic (ISIS) este, indiscutabil, inamicul public numărul unu, iar Trump l-a identificat deja ca atare. Dar eliminarea ISIS, nu doar din Mosul, ci din întreaga lume, necesită o abordare chibzuită, subtilă și nuanțată. Noua echipă a lui Trump responsabilă cu securitatea națională nu pare să înțeleagă acest lucru.

Mai mult, înfrîngerea ISIS e numai primul pas. Administrația Trump va trebui să negocieze și cu actorii externi implicați în Siria. Va trebui, bunăoară, să conceapă o politică eficientă față de Turcia, un membru NATO cu interese majore în Siria – interese care, pentru moment, sînt în conflict cu cele americane. În contextul în care democrația turcă se clatină și liderii săi sînt interesați mai degrabă de reafirmarea unor prerogative seculare în Orientul Mijlociu decît de euro-atlantism, SUA vor trebui, o dată în plus, să adopte o abordare plină de tact.

Și ar mai fi Iranul. Este părăsirea acordului nuclear cu Iranul – așa cum o cer mulți dintre susținătorii noii administrații SUA – o cale de a dezamorsa criza din Orientul Mijlociu? E puțin probabil ca Iranul să ofere aici o soluție: dar, dacă SUA abandonează, țara poate înteți cu ușurință tulburările din regiune.

În plus, de parcă nu ar fi fost destul, SUA trebuie să-și revizuiască și politica față de Egipt, care, pînă de curînd, a avut contribuții importante la eforturile diplomatice din regiune. O mare parte din securitatea Israelului se bazează pe un Egipt care sprijină procesul de pace cu Palestina. Oricît de zdrențuit ar părea să fie acest proces, e încă loc de mult mai rău.

Administrația lui Trump a subliniat adesea că va privi mai mult spre interiorul țării, concentrîndu-se pe politica internă și punînd interesele Americii pe primul loc, în politica externă. Dar Trump nu poate evita asumarea unui rol în Orientul Mijlociu. Să sperăm că va fi unul constructiv. 

Christopher R. Hill, fost secretar de stat adjunct pentru Asia de Est, este decan la Korbel School of International Studies, Universitatea din Denver, şi autor al volumului Outpost.

© Project Syndicate, 2016
www.project-syndicate.org

traducere din limba engleză
de Matei PLEŞU

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Ciupercile uriașe cântăreau mai bine de 3 kilograme, fiecare. FOTO. Eugen Panait
Recoltă bogată de ciuperci gigant, în curtea unui dâmbovițean. „Am fost uimit. E prima dată când văd”
Un bărbat din Cândești, Dâmbovița, a avut parte de o surpriză uriașă când a intrat în livada sa cu meri. Proprietarul a găsit mai multe ciuperci uriașe, cântărind fiecare mai bine de 3 kilograme.
Deepfake Technology. FOTO Discover Magazine
Proces Deep Fake în premieră. Elevă din Giurgiu, condamnată de instanță pentru un trucaj video
Primul proces din România cu tema DeepFake a fost judecat la o instanță din județul Giurgiu. O elevă a fost obligată să achite o sumă importantă pentru că și-a bătut joc de un coleg de clasă.
Serghei Lavrov FOTO EPA-EFE
Serghei Lavrov susţine că „majoritatea zdrobitoare” a ţărilor dau dreptate Rusiei, dar nu îndrăznesc s-o spună
„O majoritate zdrobitoare de ţări - şi vă garantez acest lucru - înţelege perfect că avem dreptate”, a declarat Serghei Lavrov în plenul Consiliului Federaţiei.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.