Tristeţea de la Chişinău

Publicat în Dilema Veche nr. 565 din 11-17 decembrie 2014
Tragedia din Club Colectiv și momentul istoric jpeg

În ziua anunţării rezultatului final al alegerilor din Basarabia, am primit un mesaj de la o prietenă din Chişinău. Printre altele, îmi scria aşa: „La mulţi ani, de ziua noastră! Dar e cel mai trist 1 Decembrie pe care l-am trăit pînă acum. E ruşinos că nu reuşim să fim un popor. Pentru prima dată, mi-a venit să-mi fac bagajele şi să plec de-aici.“ Pe ea, o înţeleg. Trăieşte la faţa locului, într-o familie de români cu educaţie aleasă, oameni pe care i-ai respecta oriunde pe lumea asta. E firesc să-şi dorească un destin bun pentru ţara în care s-a născut şi trăieşte. Îi înţeleg tristeţea, ciuda, deznădejdea.

Nu-l înţeleg deloc pe un domn analist, chinuit de povara certitudinilor, care, în seara de 30 noiembrie, într-o emisiune la o televiziune de ştiri, îi urechea zdravăn pe basarabeni, mai ales pe cei de pe aici şi de prin Europa, pentru că nu merseseră la vot. Domnul analist era cumplit de supărat, dar grila de înţelegere pe care o folosea, era una mai degrabă fotbalistică. După argumentele exclusiv emoţionale – „e inadmisibil!“, „e inacceptabil!“, „nu le e ruşine?“, „ce aşteaptă?“, „li s-au oferit condiţii!“ –, părea un suporter foarte nervos pe echipa favorită, proaspăt ieşită de pe teren, după o înfrîngere. O echipă care prinsese o zi proastă.

Unii compatrioţi din România – dintre puţinii cărora le-a păsat de alegerile astea din Basarabia – s-au uitat la emisiunile de ştiri ca la un soi de meci. În plus, acum mai avem şi un nou sentiment de superioritate, suprapus pe ăla vechi, faţă de moldoveni, cu care ne-am născut. „Noi avem preşedinte neamţ. Ne-am dat examenul de civism şi am ieşit învingători. Ei ce păzesc acolo? Păi, nu le e ruşine? I-am ajutat atîta. Le-am dat burse şi cetăţenie. Ce mai vor? Uite, acum nu ies la vot, şi-i lasă pe ruşi să cîştige. N-ai ce să ceri de la ăştia…“ Perspectiva asta, luminoasă faţă de sinele nostru „civilizat“, „european“, şi întunecoasă faţă de „înapoierea“ basarabenilor, s-a umflat acum şi mai abitir, după alegerile prezidenţiale de la noi, şi după cele parlamentare, de dincolo de Prut. Parc-am fi nişte atleţi, plecaţi din puşcă spre cele mai nebănuite recorduri, iar ei, nişte oameni cu dizabilităţi, ne-ar ţine pe loc. E imaginea îngrozitor de tristă – şi de ridicolă, totodată – a unui fel de a vedea lucrurile.

Puţini dintre noi avem idee de dimensiunea experienţei istorice prin care au trecut şi încă trec românii din Basarabia. De multe ori, atunci cînd nu proiectăm pe ei laşităţile şi neîmplinirile noastre, uităm sau habar n-avem de faptul, cît se poate de concret, că, la nici cincizeci de kilometri de Chişinău, în interiorul unui stat suveran din Europa de Est, se odihnesc blindatele şi trupele unei armate ruseşti. Pentru noi, dincoace de Prut, treaba asta nu face nici cît o ştire de la ora 5, cu capete sparte şi scandaluri pornite de la o gîscă. N-avem nici cea mai vagă idee despre imensitatea şi diversitatea tipurilor de presiune psihologică la care au fost şi sînt încă supuşi. După cum n-avem habar nici de anvergura şi profunzimea îndelungatului proces de rusificare forţată, şi nici de dimensiunea numerică, de puterea minorităţii rusofone din Basarabia. Adăugaţi la toate ingineriile terorii şi ale propagandei din perioada Uniunii Sovietice, şi cele mai sofisticate tehnici de propagandă ale contemporaneităţii retrezirii ruseşti. Veţi descoperi o lume răvăşită de efectele acestor presiuni şi influenţe. La doi paşi de lumea asta, peste gard – vorbitori ai aceleiaşi limbi, membri în Uniunea Europeană şi în NATO, prea ameţiţi de propriile probleme şi fantasme, pentru a putea vedea drama de dincolo de gard.

Mulţi basarabeni abia aşteaptă să plece şi să uite de locul de unde au plecat. Dimensiunea legării lor identitare de Basarabia e foarte diferită de cea pe care o simţim noi faţă de România. Noi sîntem dezamăgiţi şi iritaţi. Ei sînt amputaţi de speranţă şi refugiaţi într-o formă de melancolie. Presiunea rusească îţi instilează sentimentul eternităţii înfrîngerii, al imposibilităţii veşnice de a ieşi din starea de fapt în care te afli. Fenomenul e foarte sofisticat în mulţimea de unghiuri din care poate fi văzut. Propaganda nu vine singură, nu cade din avion. Ea vine la pachet cu imensitatea unui fel de a fi, cu o cultură majoră şi cu grandoarea unui spectacol al unui popor colosal, care te absoarbe. E o reprezentaţie de dimensiuni incredibile. Aşa ceva nu se vede la Mall, la 3D, nici la IMAX. E un val real, cît toţi munţii la un loc, care te înghite, te aneantizează şi te narcotizează cu iluzia unei apartenenţe difuze.

Există însă şi oameni care văd dincolo de spectacol şi nu se lasă înghiţiţi de valul ăsta. Oamenii ăştia nu sînt foarte puţini şi trăiesc cu speranţă, dincolo de Prut. Cînd văd, din nou, felul în care gîndesc şi votează semenii lor, răbufnesc în furie şi în disperare. Pentru o vreme. La un moment dat, se vor întoarce la valorile lor şi vor continua să spere şi să cultive speranţa. Rezultatele alegerilor de la Chişinău nu sînt nici triste, nici vesele. Deocamdată. Coaliţia care păstrează puterea are de făcut nişte lucruri foarte clare. Ambivalenţa, jocul la două capete, dacă vor fi din nou, se vor vedea foarte repede. Or fi gata domnii care conduc să-şi asume hotărîrile istorice pe care le au de luat? Au vreo formă reală de susţinere? Şi sînt, cu adevărat, proeuropeni?

Între timp, în discursul despre starea naţiunii, ţinut pe 4 decembrie, Vladimir Putin a amintit de Crimeea. S-a referit la acest teritoriu care „este pentru noi, ruşii, ceea ce e Muntele Templului pentru evrei“. Preşedintele rus voia să pară şeful unui stat luat cu asalt, care se apără. Nu prea i-a ieşit. Arăta, mai degrabă, ca un tip care spune: „Oho, pregătiţi-vă să vă miraţi! Încă n-aţi văzut nimic.“ 

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1. 

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

Adevarul.ro

image
Bătaie generală la Untold, în faţa scenei la concertul lui David Guetta VIDEO
În cea de-a treia zi a Festivalului Untold, când au fost prezente peste 95.000 de persoane din peste 100 de ţări ale lumii, a izbucnit o bătaie între mai mulţi tineri, în timpul concertului lui David Guetta. Filmarea a devenit virală pe Internet.
image
Pericolul frumos „ambalat“ care îi transformă pe tineri în victime. „Inima lor ajunge ca la 80-90 de ani“
Vârsta pacienţilor la care medicii au ajuns să trateze accidentul vascular cerebral sau infarctul miocardic acut a scăzut dramatic în ultimii ani. Produsele foarte populare printre tineri, consumate de la vârste mici, duc la un astfel de deznodământ.
image
Luptă contracronometru pentru a salva balena beluga blocată în râul Sena. Mamiferul refuză hrana VIDEO
Oficialii francezi încearcă cu disperare să salveze o balenă beluga blocată în râul Sena, cu o injecţie cu vitamine pentru a-i stimula apetitul. Observatorii ştiinţifici spun că balena pare să fie vizibil subnutrită, iar salvatorii speră totuşi să o ajute să-şi recapete apetitul şi energia necesară pentru a se întoarce pe mare.

HIstoria.ro

image
„Răceala diplomatică” dintre Bulgaria și România
Per ansamblu, climatul diplomatic de la sfârșit de secol XIX poate fi definit ca fiind „destins”. O dovadă o constituie și vizita lui Carol I, însoțit de fruntașul liberal D. A. Sturdza (un adept al Triplei Alianțe), la Sankt Petersburg, în iulie 1898, unde s-a bucurat de o foarte bună primire.
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.
image
Stalin îl întreabă pe Jukov dacă va putea apăra Moscova
Îngrijorat de înaintarea germanilor și de cucerirea Solnechnogorsk (23 noiembrie 1941), Stalin l-a întrebat pe Jukov dacă va putea menține Moscova. Jukov a răspuns afirmativ, cu condiția trimiterii a încă două armate și furnizării a 200 de tancuri, dar Stalin a replicat că nu mai existau tancuri.