Trei utopii

Publicat în Dilema Veche nr. 775 din 27 decembrie 2018 – 9 ianuarie 2019
Teatrul – dimensiune  identitară a Europei jpeg

Nu ştiu de ce, în această perioadă de trecere de la un an la altul, m a cuprins un fel de nostalgie. De fapt, m-am gîndit cu emoţie la trei perioade din viaţa mea cînd am crezut puternic în trei utopii de natură diferită. Este atît de important în viaţă să crezi într-un ideal social, cultural sau ştiinţific, dătător de energie chiar şi în caz de eşec…

Cred că abia învăţasem că citesc, deci eram în şcoala primară, cînd mi-a căzut în mînă o carte pentru copii intitulată Habarnam în oraşul soarelui, scrisă de un autor sovietic, Nikolai Nosov. Enorm a fost impactul acelei poveşti asupra mea! Pe lîngă aventurile personajelor (nişte piticuţi – Habarnam, Bumbiţa şi Mîzgălici), m-au impresionat atunci promisiunile de viitor strecurate printre rîndurile naraţiunii. O lume extraordinară se întrezărea la orizont, o lume în care tehnica şi ştiinţa urmau să fie în serviciul omului şi să-l elibereze total pe acesta de suferinţă şi mai ales de muncile obositoare… Au urmat apoi lecturile din Jules Verne, un alt utopist care ne stimula imaginaţia cu invenţii uluitoare, şi ele de natură să anunţe o lume prosperă, luminoasă, raţională, generoasă, mîndră de triumful imaginaţiei şi al inventivităţii.

Aşa am ajuns să cred, în copilărie, într-o utopie care a fost, de fapt, o promisiune a epocii industriale din Europa. Nici cînd l-am citit pe Charles Dickens, care descria în paginile sale faţa dezastruoasă a utopiei industriale, nu m-am dezis de Jules Verne. De altfel, aceasta a fost poate principala promisiune ideologică a aventurii industriale europene, promisiune adresată maselor: Nu vă pierdeţi încrederea, nu mai e mult şi toţi vom beneficia de progresul ştiinţei şi tehnicii, acumularea de invenţii nu este inutilă, ea se realizează în beneficiul omului, curînd vom fi toţi eliberaţi de servituţile muncii şi vom trăi într-o societate radioasă, unde nevoile de bază ale omului vor fi asigurate în mod gratuit de însăşi natura progresului…

În anii ’60, în România comunistă, copil fiind şi apoi adolescent, am crezut, datorită cărţilor (şi includ aici abundenta producţie de romane ştiinţifico-fantastice), în ceea ce aş numi utopia ştiinţei şi a tehnicii. Mai ales că semnele unui progres general se acumulau şi în regiunea mea natală. Am fost martor, de exemplu, la electrificarea satului în care locuiau bunicii mei dinspre mamă. Şi îmi amintesc cum am intervenit personal ca să l conving pe unul dintre unchii mei să accepte ideea de progres… Acel unchi înţelept, la care ţineam foarte mult şi pe care îl vizitam des, era de acord să „tragă“ curent electric, dar numai în grajd şi în şură, adică acolo unde avea el de lucru. Pentru ce să-mi trag curent şi în casă? – se întreba el. În casă ne descurcăm cu lampa… Mătuşa mea insista însă ca să fie pusă o priză şi în casă. „Ca să ne putem lua şi noi un aparat de radio“, spunea ea. „Şi ca să ascultăm ce la radio? Minciunile ăstora?“, îi răspundea unchiul. Eu nu înţelegeam la acea oră cine erau ăştia şi ce minciuni spuneau, dar am intervenit atunci în discuţie, informîndu-l pe unchiul meu că în fiecare seară la radio se spunea cîte o poveste, în cadrul unei emisiuni intitulate Bună seara, copii!, şi că acele poveşti erau minunate…

Acum îmi dau seama că aventura industrială a Europei, dar şi a omenirii în general, eşalonată pe două secole, a fost o avalanşă de emisiuni de tip Bună seara, copii!

„Bună seara, cetăţeni! Vă informăm că o nouă invenţie a fost pusă la punct şi că ea ne va uşura viaţa în mod considerabil. Este vorba de un aparat cu care oamenii vor vorbi de la distanţă… În felul acesta ne vom înţelege mai bine, vom putea dialoga pentru a rezolva toate neînţelegerile şi crizele, vom reuşi chiar să eradicăm conflictele şi războaiele…“

„Bună seara, cetăţeni! Vă informăm că a fost inventat un aparat în care alimentele pot fi păstrate proaspete timp de zile şi zile în şir, chiar timp de săptămîni în şir. Este invenţia cu care vom eradica foametea pe planetă, este invenţia prin care societatea va asigura populaţiei demnitatea alimentară…“

Nu vreau să mai lungesc această poveste legată de anii cînd am crezut în utopia ştiinţei şi tehnicii. Astăzi nu mai cred în orice caz în ea, dimpotrivă, constat că omul devine sclavul unora dintre invenţiile sale. Iar unele dintre aceste invenţii devin, în mîna a miliarde de oameni, devoratoare de viaţă, toxice pentru natura înconjurătoare, precum şi pentru natura umană.

A doua utopie în care am crezut a fost una destul de ciudată, cu care m-am în­tîlnit începînd din 1976, cînd mi-am început studiile la Facultatea de Filozofie de la Bucureşti. Se discuta atunci, şi încă destul de liber, despre o posibilă convergenţă, în viitor, între cele două sisteme politico-economice, comunismul şi capitalismul. Mai precis, ni se permitea să fantasmăm asupra unei lumi în care să triumfe doar părţile bune ale comunismului şi părţile bune ale capitalismului. Dezbăteam subiectul chiar şi în cadrul unor seminarii.

Nu ştiu nici astăzi de unde veneau aceste idei şi dacă eram manipulaţi sau nu. Dar scenariul general era creionat cam aşa: lumea comunistă şi lumea capitalistă urmau să stea cordial de vorbă (pentru că un război ar fi însemnat anihilarea amîndurora), urmau să se compare în mod rezonabil, să se influenţeze reciproc şi să ajungă la un model unic, veritabil triumf raţional al umanităţii… Faptul că utopiile sînt uneori naive nu înseamnă că ele nu pot să pătrundă în suflete şi să entuziasmeze spiritele, mai ales în cazul tinerilor. În 1976, Bucureştiul mi se părea fabulos, viaţa culturală din România – trepidantă, marja de libertate – acceptabilă, iar comunismul – reformabil din interior. Convergenţa sistemelor era o idee simplă, care te făcea să visezi şi îţi dădea iluzia libertăţii de gîndire. Aceasta a fost însă şi cea mai fulgurantă utopie din viaţa mea. După cutremurul din 1977 şi după ce Nicolae Ceauşescu a început să demoleze o parte din Bucureşti devenise limpede că nu el era omul convergenţelor şi că sistemul comunist îşi accelera drumul spre zid.

Cea de-a treia utopie în care am început să-mi investesc fantasmele sociale şi în care cred şi acum este Europa. După prăbuşirea comunismului, integrarea în Europa a devenit, pentru milioane de oameni din fostul bloc comunist, o nouă ideologie, o sursă de motivaţii profesionale, un motor al speranţei. Imediat după 1989, nimic nu i-a entuziasmat mai mult pe est-europeni decît dorinţa de a fi recunoscuţi ca făcînd parte din familia ieuropeană, precum şi gîndul că şi-ar putea rezolva mai toate problemele prin intrarea în spaţiul de prosperitate al Uniunii Europene. Astăzi au fost aproape uitate acele momente cînd intrarea în Uniune era sărbătorită prin efuziuni populare şi focuri de artificii în Ungaria, Polonia, Cehia, ţările baltice, Bulgaria, România…

Cred şi acum că Uniunea Europa este singura utopie care ne mai rămîne – un proiect de societate prosperă şi de convieţuire democratică avînd toate şansele de reuşită. Cînd am ajuns în Franţa, în 1987, m-a impresionat numele unei reviste, Socialism sau barbarie, un nume care sintetiza o întreagă reflecţie filozofică. Principalul ei protagonist era Cornelius Castoriadis, un marxist critic, antistalinist. Aş spune acum că pe europeni, dacă nu vor reuşi să repună în mişcare maşina europeană, îi aşteaptă la cotitură (sau la orizont) haosul şi barbaria. Uniunea Europeană este un sistem care a funcţionat, care a fascinat, care şi-a dovedit viabilitatea. A profetiza, astăzi, alte căi de evoluţie a so­cietăţii româneşti decît cea europeană riscă să devină un fel de joc cu focul (şi cu barbaria). 

Matei Vișniec este scriitor, dramaturg și jurnalist.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

website white house jpg
O pagină s-a închis brusc pe site-ul Casei Albe după instalarea lui Donald Trump. „Page not found”
Pagina în limba spaniolă de pe site-ul Casei Albe nu mai este disponibilă, iar acest lucru s-a întâmplat la doar o zi după ce președintele Donald Trump și-a preluat mandatul. Pagina afişează acum o eroare "404" şi menţiunea "page not found"
1737618444 6IdO jpg
Cum să integrezi alunele de pădure în rețetele tale preferate: Idei simple și delicioase
Alunele de pădure reprezintă un ingredient versatil, des întâlnit în numeroase preparate culinare. Aceste nuci mici și aromate pot fi integrate cu ușurință atât în deserturi, cât și în feluri principale, conferind un gust subtil și o textură crocantă.
Sebastian Burduja, ministrul Energiei Foto Sebastian Burduja   Facebook jpg
Și Sebastian Burduja anunță reduceri de personal și măsuri de eficientizare în minister: „Strângem cureaua”
Ministrul Energiei, Sebastian Burduja, a declarat că vor fi eliminate 80 de posturi vacante și între 10-20% dintre posturile ocupate, ca parte a unui plan de eficientizare a instituției. De asemenea, măsuri similare vor fi aplicate și în companiile din subordinea ministerului.
Guvern FB jpg
Profesor UBB despre salvarea economiei: „Sunt prea mulți angajați la stat. Sunt birouri cu trei oameni și un șef care ia spor de conducere”
Există o alternativă la salvarea economiei României prin introducerea de taxe și impozite, spune profesorul de economie Radu Nechita. El susține că nu este relevant numărul de ministere, de agenții, de instituții publice, ci cheltuielile publice ale statului, care trebuie obligatoriu reduse.
Cancelarul german Olaf Scholz FOTO EPA-EFE
Alegerile germane, marcate de disputa privind ajutorul militar pentru Ucraina. „Cine va plăti factura?”
În perioada premergătoare alegerilor parlamentare din Germania, subiectul ajutorului acordat Ucrainei a generat tensiuni puternice, devenind un punct de dispută între partidele politice, inclusiv în cadrul coaliției guvernamentale a cancelarului Olaf Scholz.
1 isaac newton jpg jpeg
Motivul pentru care Isaac Newton a ajuns să prezică sfârșitul lumii în anul 2060
Sir Isaac Newton, unul dintre cei mai mari oameni de știință din istorie, este cunoscut pentru contribuțiile sale remarcabile la fizică, matematică și astronomie. Totuși, geniul său nu s-a limitat la știință, iar Newton a avut și o parte mai puțin cunoscută, dedicată teologiei și studiului textelor.
targul de turism jpeg
România, promovată la târgurile de turism din Mardid și Paris: 25 de agenții își expun ofertele
25 de agenții de turism, hotelieri, asociații de profil, autorități locale și alți actori din turism vor promova România timp de șase zile la târguri internaționale de turism, a informat joi Ministerul Economiei și Turismului.
1737554090 Utl3 jpg
Cum să-ți creezi o oază de confort în propria locuință
Într-o lume în care timpul pare să fugă de noi, momentele de relexare devin o necesitate, nu un lux
facebook vlad oprea
Vlad Oprea a fost reținut de DNA. Procurorii vor face percheziții în biroul primarului din Sinaia
Primarul din Sinaia a fost reținut joi, 23 ianuarie, de Direcția Național Anticorupție (DNA). Potrivit unor surse, Vlad Oprea va asista la perchezițiile pe care procurorii le vor face în biroul său, din cadrul Primăriei Sinaia.