Traiectorii implacabile

Publicat în Dilema Veche nr. 959 din 25 august – 31 august 2022
Iconofobie jpeg

Cred că obsesia predestinării – atît de prezentă în mentalitarul tradițional și, cu precădere, în cel antic – nu l-a părăsit pe om nici astăzi, în ciuda dezvoltării științei, a progresului tehnologiilor și a rafinării religioase. Sîntem încă tentați să punem totul pe seama destinului și poate că, în bună măsură (voi recunoaște acest lucru de la bun început), avem și dreptate să procedăm astfel. Într-o lume încărcată de enigme, supoziții și speculații, destinul a rămas, să admitem, o certitudine. El are capacitatea „conceptuală” de a explica plenar universul și, totodată, deține forța „hermeneutică” necesară de a învesti cu sens intervalele criptice ale existenței. „Clarifică”, „dezvăluie”, „lămurește”, „prezintă”, „expune”, „ilustrează”, „dovedește”, „predică”. Pe scurt, umple golul misterios al ontologiei, fundamentează transcendentul. „Așa a fost scris!”, „N-a fost să fie!”, „Asta a fost soarta!” etc. reprezintă doar cîteva crîmpeie dintr-o străveche înțelepciune umană (acumulată, desigur, empiric), ce conferă destinului funcționalitate demiurgică în viața individului. Dacă, în orice chestiune referitoare la ființare, ne putem arăta dilematici, interpretativi, dubitativi sau estimativi, în fața sorții, pare-se, găsim, prin intermediul unei experiențe milenare, consensul perfect: ne supunem, cu toții, necondiționat.

Anticii considerau destinul, se știe, implacabil. Adică imposibil de ocolit. S-a scris atunci, semnificativ, pe această temă. Tragedia dramaturgului grec Sofocle, Oedipus Rex / Oedip rege constituie totuși, de departe, parabola cea mai sugestivă asupra caracterului inevitabil al sorții omenești. Să observăm că „inevitabilul” se manifestă, din cauza naturii sale neconcesive, în mod malign și, de aceea, devine automat tragic (nu numai de „neocolit” așadar, ci și „lipsit de soluție”, „de nerezolvat”, cu alte cuvinte). Prin urmare, latinii asociau substantivul „destin” cu adjectivul „rău” în construcția (uzuală) fatum malus. Tragedia unei „sorți nefaste” este, de altfel, și povestea tebanului Oedip. El se naște, după cum anunță fatidic oracolul, cu o predestinare sinistră: aceea de a-și ucide tatăl și de a se căsători cu mama sa. Se încearcă, în drama lui Sofocle, o salvare de sub auspiciile cumplitei profeții. Tatăl disperat își dă copilul să fie ucis (dar acesta e cruțat, ajungînd ulterior să crească într-o cetate îndepărtată). La rîndul lui, fiul, maturizat, fuge îngrozit în lume, atunci cînd află prezicerea sumbră (bănuind, firesc, faptul că părinții săi sînt cei care au avut grijă de el în orașul adoptiv). Ca atare, revine în Teba unde își împlinește destinul: îl omoară pe tatăl adevărat și se căsătorește cu mama reală, celebra Iocasta.

Le săvîrșește pe toate, neîndoios, în ignoranță (neștiind carevasăzică, nici o clipă, că așa duce la îndeplinire previziunile), însă amănuntele nu contează în dinamica netulburată a sorții. Ea se raportează doar la insul în sine și la evenimentele din biografia lui. Orice detaliu suplimentar, orice element extern, orice adiere de deturnare vor fi „lovite de nulitate”, vorba juriștilor, devenind irelevante. De aici deducem ușor că destinul se definește mai curînd fizic decît metafizic, mai degrabă prin mecanica sa indestructibilă decît prin semiotică. Altfel spus, împlinirea, oricît de absurdă (din punctul nostru de vedere), a unui destin nu caută să genereze ori să extragă învățăminte, ci numai să consume, sec, niște fapte. Să „bifeze” etapele unui traseu dinainte configurat, să „închidă”, metodic și rece, niște calcule extrem de precise. Morala lor – dacă există vreuna – rămîne suspendată, se dizolvă sub tirul nestăvilit al „circumstanțelor”. Derularea ad litteram a „situațiilor” este, cu adevărat, importantă. De aceea, aș îndrăzni să constat că destinul are posibilitatea de a explica tot, întrucît, paradoxal, în structura lui de adîncime, tocmai explicațiile nu-și au nici locul, nici rostul. Soarta dizolvă controversele, aducînd, cum menționam inițial, consensul general, pacea universală, capitularea nemijlocită.

Acest lucru se întîmplă pentru că, în interiorul destinului, dialogul jucăuș, negocierea duioasă, îndoiala alintată, nesiguranța intelectuală, pirueta retorică, eschiva politicoasă, grimasa diplomatică și cochetăria filozofică lipsesc cu desăvîrșire. La fel și răgazul plăpînd pentru contemplație. Singură, executarea planului prestabilit, precum căderea grea a unei ghilotine ucigașe, va primi, cu asupra de măsură, prioritate. Și va primi, concomitent, și autoritate de lege (a firii, a lumii, a naturii). Din acest motiv, trebuie să ne oprim, inexorabil, la următoarea concluzie: soarta justifică absurditatea existenței, fiind ea însăși, ironic, o absurditate conjuncturală. Neașteptat și prea puțin inteligibil, oferă sensul suprem al vieții, supralicitînd, tenace, exact nonsensul său absolut.

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Omul multiplu, Editura Junimea, 2021.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Avioane F-35 FOTO f35.com
Cum ar arăta un atac convenţional al NATO asupra Rusiei: scenariu The Infographics Show
The Infographics Show, un canal educaţional de pe YouTube, prezintă un scenariu de pedepsire a Rusiei și eliberare a Ucrainei de către NATO, în maxim 50 de zile, relatează Mediafax.
arestare politisti Galati
Tatăl care şi-a ucis bebeluşul făcut cu o adolescentă: „Nu te duce la detectorul de minciuni“
Un bărbat din Galați a primit ani grei de închisoare pentru că și-a lovit copilul nou-născut și a încercat apoi să ascundă cele întâmplate, ca să nu fie pedepsit pentru ce a făcut.
Spărgătorii de case preferă şi acum metodele tradiţionale de intrare prin efracţie
Doi români s-au cățărat în biroul angajatorului din Austria și au furat 60.000 de euro
Cei doi români, în vârstă de 21 de ani, din Bacău, au pătruns în biroul angajatorului printr-o fereastră și au sustras 60.000 de euro și mai multe dispozitive electronice. Vor fi extrădați în Austria.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.